Contestaţie la executare. Sentința nr. 9822/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9822/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 9822/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9822
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimatul M. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 23.11.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a înaintat la dosar cerere de judecare a cauzei și în lipsă, însoțită de extrase de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la cauze similare, după care,
În conformitate cu prevederile art. 651 alin. 1 și art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, sediul debitorului fiind pe raza sectorului 6 București.
Instanța ia act că s-a solicitat de către contestatoare judecarea cauzei și în lipsă.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, instanța constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.30 din OUG nr.80/2013, sursa din care se plătesc pensii fiind venituri publice, contestatoarea fiind scutită de la plata acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare pentru dovedirea motivelor de nelegalitate a actelor de executare proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 17.09.2015, sub nr._, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimatul M. I., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu, anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr. 1281/2014, inclusiv somația emisă la data de 01.09.2015.
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a arătat că intimatul nu deține un titlu care să cuprindă dispoziții ce pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită. În acest sens, contestatoarea a învederat instanței faptul că prin sentința civilă nr. 2479/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de intimat și s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/10.12.2011 și menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită în baza dispozițiilor Legii nr. 164/2001.
Astfel, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii. nr. 119/2010, fără a institui în sarcina contestatoarei o obligație ad aeternum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011).
Prin punerea în aplicare a sentinței respective în acest moment, s-ar înlătura aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, în condițiile în care hotărârea a fost pronunțată sub incidența legislației anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011.
Așadar, contestatoarea a arătat că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2479/18.09.2012 a constatat nulitatea deciziei de recalculare nr._/10.12.2010 emisă de C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, fără a stabili în sarcina contestatoarei obligații ce pot fi executate silit.
În continuare, contestatoarea a precizat că nu s-a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti o sumă de bani calculată în raport de decizia menținută în baza Legii nr. 164/2001, față de care să poată stabili întinderea dreptului de creanță. De asemenea, a arătat că pensia intimatului a fost revizuită prin efectul legii, iar după data de 31.12.2011 s-au aplicat dispozițiile art. 1, alin. (1) din O.U.G.nr. 1/2011, nefiind dispusă nicio măsură în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu în privința menținerii pe viitor a unei pensii pe baza legislației anterioare abrogate.
Contestatoarea a mai arătat că a repus în plată intimatul cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010, începând cu luna februarie 2011 până în luna decembrie 2011, când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit O.U.G. nr. 1/2011, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Totodată, a apreciat că se impune și anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în temeiul art. 711 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În acest sens, contestatoarea a menționat că din dispozitivul sentinței civile nr. 2479/18.09.2012 rezultă că reclamantul nu a urmărit obligarea intimatei la plata unei sume de bani, sens în care hotărârea pronunțată nu poate fi titlu executoriu, nefiind susceptibilă de executare silită. Pe cale de consecință, cât timp intimatul nu deține un titlu care să cuprindă dispoziții ce pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită sunt incidente dispozițiile art. 665, alin. 5, pct. 6 din Codul de procedură civilă, fapt pentru care încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată tară a fi respectate cerințele legii, impunându-se anularea acesteia.
Cu privire la situația de fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că în perioada 2010-2013 s-a desfășurat un proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale. În prima etapă a acestui proces, contestatoarea a învederat instanței faptul că, în temeiul art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, s-a procedat la recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, de-a lungul unei perioade de 5 luni de Ia data intrării în vigoare a O.G. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010. Până la emiterea deciziilor de recalculare, contestatoarea a arătat că pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat. Astfel, deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011 ajungându-se ca în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 s-a procedat la inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010.
Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
Referitor la a treia etapă, Legea nr. 241/2013 a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care contestatoarea a arătat că pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici s-au mărit în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum recalculat potrivit Legii nr. 164/2001.
Astfel, contestatoarea a arătat că în urma acestui proces intimatul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010, începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Față de cele învederate, contestatoarea a solicitat instanței să dispună admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1281/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N., inclusiv somația emisă la data de 01.09.2015.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și urm., art. 712 și urm. și art. 720 Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Buletin de calcul, Decizia nr._.
Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 21.08.2014, M. I. a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N., punerea în executare silită a titlului executoriu – sentința civilă sentința civilă nr. 2479/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr. 1281/2014, prin încheierea din 21.08.2014.
Prin titlul executoriu menționat, s-a admis contestația completată, precizată și restrânsă, formulată în numele contestatorului M. I., s-a anulat decizia nr. 5220/01.03.2011 a Comisiei de contestații din cadrul M.. decizia nr._/10.12.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale, a menținut în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată si completată si aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin încheierea pronunțată la data de 09.09.2014 Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat, în sensul menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
La data de 31.08.2015 executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite de executor prin încheierea din 06.10.2014.
Instanța reține însă că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele.
Instanța reține că în baza art.4 alin.1 lit.a dinLegea nr. 119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG nr. 735/2010.
Creditorului i se emisese, în baza acestui act normativ, decizia nr._/01.01.2011 de recalculare a pensiei, de către Ministerul Apărării Național,.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată decizia nr._/10.12.2011 a Ministerului Apărării Naționale, de recalculare a pensiei nr. 5220/01.03.2011 a Comisiei de contestații din cadrul M.. se respinsese contestația formulată de creditor împotriva deciziei nr._/10.12.2011.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea nr. 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
Instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că, deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării O.U.G. nr. 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, el nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești.
În al doilea rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia respectivă se referă la O.U.G. nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin O.U.G. nr. 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea nr. 119/2010, diferența fiind doar că O.U.G. nr. 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de O.U.G. nr. 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea nr. 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2013,problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a pronunțată și Curtea Constituțională în decizia nr. 215/13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1601 /2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de "putere de lucru judecat" și de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile,Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1286/2011, în care s-a precizat că "ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului", astfel încât "cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia nr. 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii nr. 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri(de aplicare a O.U.G. nr. 1/2011 și, ulterior a Legii nr. 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia nr. 9/2013 că poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 (în speță contestatoarea a invocat plata acestor sume până în decembrie 2011, iar intimatul creditor nu a contestat acest lucru), nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . O.U.G. nr. 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art. 712 coroborat cu art. 662 Cod procedură civilă va admite în parte contestația și va anula somația emisă la data de 01.09.2015 în dosarul de executare nr. 1281/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă numai până la soluționarea contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu intimatul M. I., CNP_, domiciliat în Pitești, .. 1, ., ..
Anulează somația din data de 01.09.2015 emisă în dosarul nr. 1281/2014 al B. B. Ș. și D. N..
Respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 202/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 600/2016.... → |
|---|
