Plângere contravenţională. Sentința nr. 202/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 202/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 202
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul C. D. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat intimata, prin consilier juridic, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Intimata, prin consilier juridic, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată într-un interval de o lună.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze la o lună.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și planșe foto.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de contestator.
Intimata, prin consilier juridic, nu se opune acestei probe.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Constatând că proba cu mijloace materiale de probă constând în planșe foto solicitată de intimată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției și a sancțiunii aplicate, adăugând că presupusa conduită a altor conducători auto este irelevantă. Intimata, prin consilier juridic, arată că susținerile privitoare la o eventuală discriminare la care ar fi fost supus contestatorul exced obiectului cauzei, iar petentul are posibilitatea să semnaleze acestei aspecte autorității naționale care are ca obiect de activitate tocmai analizarea unor astfel de situații.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.08.2015 contestatorul C. D., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 București, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună, în principal, anularea procesului verbal . Nr._, din data de 05 august 2015 și, pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte - amendă, în valoare de 390 RON, și cu 3 puncte de penalizare, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 23 februarie 2015, ora 09:00, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . București.
În jurul orei 20:00 când se întorcea de la muncă a constatat că autoturismul dispăruse. A mers la cel mai apropiat sediu de poliție unde a raportat dispariția. Ofițerul de serviciu a contactat Poliția Locală și l-a informat că autoturismul a fost ridicat pentru staționare neregulamentară de S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. și depozitat la sediul acestora din București, .. 14-16, sector 6.
Aflând acest lucru, s-a îndreptat de urgență la sediul unității mai sus menționate, în vederea recuperării autoturismului. Aici a fost întâmpinat de un agent de poliție care i-a înmânat o comunicare, prin care i s-a adus la cunoștință că urma să fie sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 143 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, întrucât autoturismul său a fost depistat staționând în mod neregulamentar, iar procesul - verbal de constatare a contravenției urma să îi fie trimis la domiciliu prin poștă.
Ulterior semnării acestei comunicări, a fost informat că, pentru a i se elibera autoturismul, este necesară achitarea pe loc a unei taxe de 677,32 RON. În aceste condiții, a solicitat de la agentul de poliție, care i-a înmânat comunicarea, informații în legătură cu temeiul legal în baza căruia S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. a efectuat operațiunea de ridicare a autoturismului și în baza căruia este autorizată să condiționeze eliberarea autoturismului de plata unei astfel de taxe. Răspunsul la această întrebare a fost unul extrem de evaziv, în sensul că S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. este autorizată să efectueze ridicarea autoturismelor și că nu există nicio posibilitate prin care să îi fie eliberat autoturismul fără achitarea taxei de 677,32 RON.
Văzându-se, așadar, constrâns de plata taxei de 677,32 RON în vederea recuperării autoturismului, a achitat aceasta taxă, pentru care i s-a eliberat factura . Nr._.
A menționat contestatorul că în data de 15 august 2015 a găsit, întâmplător, în camera bunicii soției, în vârstă de 89 de ani, care locuiește împreuna cu ei la adresa menționată mai sus (., Mun. Târgu J., Jud. Gorj), după cum reiese din copia actului de identitate, un plic adresat lui de Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 București în interiorul căruia se afla procesul verbal ., nr._ din data de 05 august 2015 prin care i se aducea la cunoștință că a fost sancționat contravențional, pentru fapta comisă în 23 februarie 2015 și anume „staționarea neregulamentară” cu auto nr._, cu 4 puncte-amendă în valoare de 390 RON și 3 puncte de penalizare.
Pentru că actualul loc de muncă este în București și în perioada în care procesul verbal a ajuns la domiciliu el era la locul de muncă, așa cum reiese din adeverința de salariat, a fost pus și în imposibilitatea de a beneficia de prevederile legale referitoare la plata a jumătate din cuantumul amenzii în cel mult două zile lucrătoare de la data comunicării procesului verbal.
Contestatorul a învederat instanței faptul că, prin procesul-verbal mai sus amintit, a fost sancționat cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 390 RON și 3 puncte de penalizare, fără a se menționa nimic despre măsura ridicării autoturismului.
În principal, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal sus-amintit, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare a sa cu 4 puncte-amendă, în valoare de 390 de RON, și cu 3 puncte de penalizare.
În primul rând, art. 16 alin. (1) teza a III-a din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: “ocupația și locul de muncă al contravenientului”.
În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Contestatorul a apreciat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl atace.
În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a-l încunoștința despre dreptul său de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, neținând cont de obiecțiunile sale și nemenționându-le în procesul-verbal, rubrica “Alte mențiuni” fiind barată.
Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului - verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în niciun fel, conform art. 16 alin. (7) teza a II-a din O.G. 2/2001.
În al treilea rând, contestatorul a învederat că se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus-menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-ar fi săvârșit și nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Or, potrivit art. 16 alin. (1) teza a IV-a din O.G. 2/2001 „Procesul - verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia “Lipsa mențiunilor privind (...) a faptei săvârșite și a (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Potrivit jurisprudenței dominante în materie, „în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției”, în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în niciun fel. În realitate, „lipsa mențiunilor sus-arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului-verbal criticat”. Mai trebuie reținut că, „din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter”. În viziunea aceleași instanțe de control judiciar în materie contravențională, „cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate”.
Descrierea faptei contestatorului s-a limitat la „a staționat neregulamentar”, fără să se arate nici un alt element de fapt care ar fi putut circumstația împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit. De asemenea, nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârșită fapta a cărei săvârșire i se impută, în dreptul rubricii „locul săvârșirii” fiind notat „. - Alee acces”. Din acest proces-verbal inform nu reiese nici măcar dacă fapta a fost săvârșită în București (. în alte orașe precum C. și C.).
Contestatorul a menționat faptul că lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explică prin aceea că s-a dorit să i „înlăture” posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fața unei instanțe de judecată obiectivă și imparțială, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl critice. O redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul - verbal, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei și la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. Astfel, a precizat contestatorul următoarele: autoturismul a fost astfel poziționat încât nu bloca accesul altor autovehicule, permițând inclusiv accesul autovehiculelor de dimensiuni mari; în același timp nu incomoda nici accesul pietonilor pe trotuar; mai mult, . care face referire polițistul local este în permanență obturată de autoturismele parcate acolo, accesul efectuându-se pe o singură bandă. În aceste condiții, măsura ridicării autoturismului a fost una abuzivă și nu se face referire la ea în procesul verbal pentru că în perioada scursă de la momentul contravenției până în prezent măsura ridicării autoturismelor parcate neregulamentar, în alte cazuri decât cele prevăzute de Codul Rutier, a fost declarată ilegală.
În imaginile prelevate de polițistul local se observă încă 3 autoturisme parcate neregulamentar pe trotuar, în condițiile în care parcarea pe trotuar este interzisă. C. a solicitat instanței să-i pună în vedere agentului să prezinte măsurile administrative dispuse împotriva proprietarilor acestor autoturisme și în cazul în care aceștia nu au fost sancționați (din câte își amintește două dintre autoturisme erau în aceeași poziție când el a observat lipsa autoturismului său) să justifice discriminarea făcută în cazul autoturismului său (în alt mod decât faptul că autoturismul său avea numere de Gorj). De asemenea, a considerat că măsurile aplicate (ridicare autoturism 677,32 RON plus amendă 390 RON plus 3 puncte penalizare; Total 1067,32 RON) sunt disproporționate în raport cu gravitatea faptei comise.
Contestatorul a solicitat instanței să țină cont de faptul că pentru fapta incriminată a fost aplicată și măsura ridicării autoturismului. Conform deciziei definitive și irevocabile a Curții de Apel București din 25 mai 2015 primăriile nu pot reglementa ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă. Astfel ridicarea autoturismului său, pe lângă faptul că a fost abuzivă și discriminatorie poate fi privită și ca ilegală.
Pentru toate aceste considerente, contestatorul a solicitat anularea procesul-verbal, pentru motivele arătate mai sus, ca nelegal și, în cazul în care intimatul nu va face dovada celor reținute în procesul-verbal, ca netemeinic.
În subsidiar, contestatorul a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile art.118 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și art. 12-14 ale H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: chitanța nr._-0034 din 19.08.2015 reprezentând taxă judiciară de timbru, dovadă comunicare, proces verbal . nr._ din 22.08.2015, dispoziție de ridicare . nr._, factura nr._/23.02.2015, carte de identitate privind pe D. M., carte de identitate privind pe contestator, adeverință emisă de Alpha Bank România Sa înregistrată sub nr. 2928 din 17.08.2015, planșe foto.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în data de 23.02.2015, în jurul orelor 09: 06, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea în zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Dacia, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe colțul intersecției . cu alee acces.
Intimata a menționat că fapta sus menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, intimata a arătat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001, polițistul local aplicând 4 puncte-amendă în cuantum de 390 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Intimata a precizat faptul că, din planșele foto efectuate la fața locului în data de 23.02.2015, în intervalul orar 09:00-09:o06, cu un aparat foto certificat, reiese faptul că autoturismul marca Dacia, având nr. de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe colțul intersecției . cu alee acces.
Argumentul contestatorului, care a invocat insuficienta descriere a faptei, este neîntemeiat întrucât agentul constatator a efectuat o descriere corectă și completă a faptei, cu indicarea locului săvârșirii faptei, a datei și intervalului orar a staționării neregulamentare, a mărcii și numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a modalității în care a staționat vehiculul.
Intimata a menționat faptul că petentul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională întrucât acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum este reglementată această procedură de dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002. Chiar dacă s-ar admite faptul că i-a fost încălcat dreptul contestatorului de a formula obiecțiuni, intimata a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, nulitatea procesului-verbal fiind condiționată de indicarea și probarea vreunei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, fapt reținut și de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 22/2007.
De asemenea, intimata a precizat că procesul-verbal a fost încheiat în forma prevăzută de art. 181 din H.G. nr. 1391/2006, specifică cazului în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, în termenul legal stabilit de art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum prevede procedura stabilită de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.
Argumentul contestatorului, care a invocat faptul că vehiculul nu împiedica circulația pietonilor și a vehiculelor, este irelevant prezentei cauze având în vedere că fapta incriminată de dispozițiile art. 143 lit. a) raportat la art. 142 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 nu este condiționată de circumstanțele invocate de petent.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, având ca obiect reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție, intimata a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat având în vedere că petentul nu a făcut dovada motivelor pentru care a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele mai sus-invocate, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/ 05.08.2015 și a sancțiunii dispuse prin acesta, ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: proces verbal . nr._ din 25.08.2015, dovadă comunicare, comunicare . nr._ din 22.02.2015, planșe foto, delegație.
Instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisuri, iar intimatei proba cu înscrisuri și cu mijloacele materiale de probă constând în planșe foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin procesul verbal . nr._ încheiat la 5.08.2015 contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit. f din R.A.O.U.G. nr.195/2002, reținându-se că la data de 23.02.2015, în intervalul orar 9,00-9,06, vehiculul marca Dacia, având numărul de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe colțul intersecției . cu .> Totodată, petentului i s-a aplicat și măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului, în temeiul art.64 din OUG nr.195/2002, prin dispoziția de ridicare din 23.02.2015, de la fila 11 dosar .
Fiind învestită, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
Astfel, chiar dacă în procesul verbal nu se precizează locul de muncă, ocupația contravenientului, și nici, așa cum prevede art.180 al 1 din HG 1391/2006, măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului, lipsa acestor mențiuni nu se sancționează,potrivit art 17 din OG 2/2001, cu nulitatea absolută, iar contestatorul nu a invocat și dovedit faptul că i s-ar fi cauzat vreo vătămare prin aceste omisiuni.
Cu privire la anularea procesului verbal pentru nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, în sensul că nu s-a adus la cunoștință petentului dreptul de a formula obiecțiuni, instanța reține că, întrucât procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului, agentul constatator s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a face aplicarea articolului de lege menționat. De asemenea, instanța reține că în conformitate cu prevederile art.109 alin.2 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, aceasta fiind și situația în speța de față. Conform aliniatului 3 al aceluiași articol, în cazul menționat anterior procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către un martor.
De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora nu ar fi fost arătate toate împrejurările ce ar fi putut servi la aprecierea gravității faptei, fapta fiind descrisă de agentul constatator în mod corespunzător, menționându-se în procesul verbal că autoturismul a staționat chiar pe colțul intersecției străzii Dezrobirii nr. 46 cu .>
Cu privire la susținerile în sensul că autoturismul petentului nu a constituit un obstacol pentru circulația publică, instanța reține că, și în cazul în care aceste susțineri ar fi considerate întemeiate, nu pot avea drept consecință anularea procesului verbal de contravenție. Astfel, apărările cu privire la oportunitatea măsurii ridicării nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât privesc legalitatea dispoziției de ridicare, și nu a actului de constatare a contravenției . Or, petentul nu a învestit instanța cu un capăt de cerere având ca obiect anularea dispoziției de ridicare, solicitând anularea doar a procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, instanța reține că petentul a parcat într-adevăr autoturismul cu nerespectarea dispozițiilor art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit.f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 ,după cum rezultă din fotografiile depuse de intimată la dosar. De altfel petentul nici nu a contestat savârsirea contravenției reținută în sarcina sa, invocând doar faptul că masura ridicării nu a fost luată și cu privire la celelalte autoturisme, parcate în mod neregulamentar, împrejurare care însă nu este de natură să-l exonereze pe contestator de răspunderea ce-i revine ca urmare a nerespectarii dispozițiilor legale.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina petentului, realizându-se o corectă individualizare, față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Astfel, din planșele foto instanța reține că fapta petentului a fost de natură să creeze dificultăți în desfășurarea circulației celorlalte autoturisme,obturând vizibilitatea celor ce intrau sau ieșeau pe/de pe . are în vedere și comportamentul contravenientului, respectiv neasumarea consecințelor faptei comise.
Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar plângerea contravențională, fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de contestatorul C. D., domiciliat în ., Mun. Târgu J., Jud. Gorj, având CNP-_, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.G.A /Thred.TPC4 ex./25.01.2016
| ← Radiere ipoteca. Sentința nr. 441/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9822/2015. Judecătoria... → |
|---|
