Contestaţie la executare. Sentința nr. 572/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 572/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 572/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 572
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 ianuarie 2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatoarea B. A. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri - București, având ca obiect – contestație la executare – întoarcere executare.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 2016.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2015, contestatoarea B. A. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat plângere, contestație la executare și întoarcere executare silită (dosar de executare silită 302/2015-B. T. G. și M. I.).
În ceea ce privește plângerea, contestatoarea a solicitat instanței să constate că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012 este nul ca urmare a lipsei semnăturii olografe din conținutul acestuia iar, pe de altă parte, acesta nu a fost comunicat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 9 alin. 8 din OG nr.15/2002 și, ca atare, dreptul CNADNR de a cere executarea silită s-a prescris.
Instanța trebuie să rețină și faptul că procesul verbal este nul întrucât nu a fost comunicat contestatoarei la adresa de domiciliu. Potrivit cărții de identitate atașată la dosar, contestatoarea nu domicilia la data întocmirii procesului-verbal, ori la data comiterii presupusei contravenții în Calea Crângași nr.16, ., apartament 37, ci la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, de la data de 01.09.2011. Ca atare, necomunicarea procesului-verbal de contravenție la domiciliul legal al petentului atrage posibilitatea acestuia de a fi repus în termenul de formulare a căii de atac.
Mai mult decât atât, contestatoarea nu deține permis de conducere, astfel că mențiunile din procesul verbal potrivit cărora ar fi condus vehiculul categoria A din data de 25.10.2011 sunt neadevărate.
Contestatoarea a apreciat că instanța trebuie să constate că titlul executoriu reprezentat de procesul verbal . nr._/ 15.05.2012 este nul în raport de Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată în recurs în interesul legii (RIL). Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că procesele-verbale de contravenție ce constată și sancționează fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă, transmise pe hârtie, sunt nule în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Astfel, ÎCCJ a admis recursul formulat de către Avocatul Poporului referitor la interpretarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Dreptul CNADNR de a cere executarea silită s-a prescris ca urmare a faptului că procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de 2 luni, încălcându-se astfel prevederile art. 9 alin. 8 din OG nr.15/2002
În ceea ce privește contestația la executare silită, contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. 302/2015-B. T. G. și M. I. pentru următoarele considerente:
Executarea silită este lovită de nulitate întrucât procesul verbal nu a devenit titlu executoriu pentru că s-a formulat plângerea contravențională. Potrivit art. 37 din OG nr.2/2001 „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. per a contrario, dacă s-a formulat plângere, procesul verbal nu constituie titlu executoriu în situația în care contravenientul a luat la cunoștință abia odată cu comunicarea actelor de executare silită. Potrivit art. 632 Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, ceea ce în cauza de față nu este cazul.
În mod nelegal, Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită și a investit procesul-verbal cu titlu executoriu. Prin cererea formulată de creditor, încuviințată de executorul judecătoresc și de instanță prin încheiere, CNADNR a solicitat recuperarea de la debitor a sumei de 28 de euro, reprezentând tarif de despăgubire (executorul cu rea credință nu a menționată ce reprezintă această sumă în încheierea din data de16.03.2015-motiv pentru care contestatoarea a formulat plângerea la Camera Executorilor Judecătorești) și a sumei de 344, 95 lei - cheltuieli ocazionate de executarea silită.
Contestatoarea a menționat că suma de 28 de euro este tarif de despăgubire (în ciuda faptului că pe niciun act de executare silită nu se menționează ce este această sumă de bani) deoarece este singura sumă trecută în euro în procesul-verbal.
În cauză de impune exonerarea contestatorului de la plata acestui tarif. Art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire a fost abrogat de pct.2 al art.1 din Legea nr. 144/2012. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire, s-a instituit o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional conform prevederilor art. 15 alin.2 din Constituția României. În acest context intervine aplicarea legii contravenționale mai favorabile în conformitate cu art.12 alin. 2 din OG nr.2/2001 și art. 15 alin. 2 din Constituția României. Prin Decizia nr. 228/2007, Curtea Constituțională a stabilit faptul că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
În aceste condiții, încheierea Judecătoriei Sectorului 6 și a actelor de executare silită întocmite ulterior de executorul judecătoresc sunt lovite de nulitate.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite, potrivit art. 722 și 723 Cod procedură civilă, în situația în care se desființează titlul executoriu sau chiar executarea însăși, cel interes are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, instanța dispunând prin aceiași hotărâre.
Pentru motivele mai sus menționate, contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal și exonerarea sa de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro, a amenzii în cuantum de 250 de lei, anularea tuturor actelor de executare silită și întoarcerea executării.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 194, 711, 722, 723 Cod procedură civilă, art. 17 din OG nr.2/2001, art. 8 și 9 din OG nr.15/2002.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, înștiințare privind măsura popririi, adresă de înființare a popririi, procesul verbal de contravenție contestat, încheierea de ședință din data de 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheiere din data de 16.03.2015, încheierea nr.302 din data de 16.03.2015.
La data de 02.11.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația la executare declarată de contestatoarea B. A. E., împotriva cererii de executare formulată de intimată, prin care a solicitat Biroului executor Judecătoresc T. G. si M. I., demararea procedurii de executare silită a debitorului în baza procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, devenit titlul executoriu potrivit art. 37 din OG nr.2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că, autovehiculul aparținând doamnei B. A. E. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 (11) din norma de referință, adică OG nr. 15/2002.
În ceea ce privește aspectele legate de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001 procesul verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator angajat al CNADNR - SA - CESTRIN, ca o condiție de valabilitate a unui act juridic și i s-a asociat logic semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Aceste mențiuni se regăsesc și în subsolul procesului - verbal de constatare în cauză. În acest caz, se invocă dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Prin urmare, susținerea contestatoarei potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul - verbal este nul, semnătura electronică nefiind menționată în OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției în cauză.
Astfel, dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancționează cu lipsa semnăturii agentului constatator.
În plus, OG nr.2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ubi lex non disting uit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem).
Totodată, semnătura electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul - verbal contravențional.
Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul - verbal este legal semnat, nefiind nul.
Având în vedere cele menționate și că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, intimata a învederat instanței de judecată aplicarea dispozițiilor în vigoare, înainte de apariția Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ICCJ.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr.15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală și, prin urmare, până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În altă ordine de idei, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că, în speța de față, executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu vor fi luate în considerare întrucât, în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art.712 Noul Cod de procedură civilă.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției în cauză în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct.1 Noul Cod de procedură civilă precizează că procedura se socotește îndeplinită „la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal”.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 237, alin.2 Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin contestația la executare să inducă în eroare instanța.
Referitor la acest aspect, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună-credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin.2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor.
În acest context, raportat la cele menționate, intimata a arătat că dispozițiile art.1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, definesc calitatea de utilizator al rețelei de drumuri naționale, astfel: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România...”, iar procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor OG nr. 15/2002, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor.
Așadar procesul verbal de constatare a contravenției a fost completat cu datele doamnei B. A. E. din certificatul de înmatriculare, date ce figurează și la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor.
Din motivul detaliat în prezenta, autovehiculul surprins de sistemul SIEGMCR ca circulând pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă valabilă, s-a regăsit la data controlului figurând în baza electronică de date ca aparținând proprietarului-utilizator B. A. E..
Având în vedere cele precizate, intimata a opinat că debitoarea B. A. E. nu îndeplinește cumulativ condițiile de exonerare ale răspunderii conform art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, în concluzie, îi incumbă în continuare obligația de plată prevăzută în actul sancționator.
Conex, intimata a precizat că nu sunt îndeplinite nici condițiile de încetare a executării silite în lumina art. 702 Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care a apreciat contestația debitoarei ca fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, ce reprezintă titlu executoriu, a derulării în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire reținut în procesul verbal de constatare a contravenției, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
La data de 26.11.2015, prin faxul instanței, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Urmare solicitării instanței, la data de 07.01.2016, prin compartimentul registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I. a înaintat la dosar copii certificate ale înscrisurilor care compun dosarul de executare nr.302/2015 (filele 51-74).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele în ceea ce privește plângerea contravențională formulată
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit în data de 21.03.2012 de intimata C.N.A.D.N.R. S.A. CESTRIN, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constatându-se că, la data 25.10.2011, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe DN 1, Românești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă (fila 9).
În drept, analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, în temeiul art. 34 alin. (1) O.G. 2/2001, instanța constată că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii prevăzute în mod expres sub sancțiunea nulității, respectiv, semnătura agentului constatator.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică estinsă bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în sensul prezentei legi, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației în formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în formă electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă., destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat procesul verbal de contravenție nu constituie un proces verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat „proces – verbal de contravenție” în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție sub sancțiunea nulității.
Instanța reține că din Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege. Aceleași dispoziții conduc la concluzia că procesul – verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001, republicată fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor de autoritate.
Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice (în format electronic). Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private (cheia privată fiind pe un stick usb-etoken) și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat la un asemenea dispozitiv astfel încât să poată citi semnătura. Or, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul verbal în forma clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.
Actul constatator atacat reprezintă astfel o dovadă că intimata, C. Națională de Drumuri și Autostrăzi Naționale din România S.A. a încheiat în format electronic un proces verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat persoanei sancționate în modalitatea prevăzută de Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută de Ordonanța nr. 2/2001, modificată și completată. Or, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator a proceselor verbale în formă electronică, așa încât devine aplicabil principiul potrivit căruia, acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres, nici interpretul nu poate să adauge.
Față de aceste considerente instanța apreciază că nu se mai impune analizarea procesului verbal sub aspectul temeiniciei.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 31 din O.G. 2/2001, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 21.03.2012 de către organul constatator C.N.A.D.N.R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele în ceea ce privește capătul de cerere privind contestația la executare formulată:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit în data de 21.03.2012, încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligată să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Această creanță a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 302/2015 al B. T. G. și M. I..
Având în vedere soluția dată pe capătul de cerere privind plângere contravențională prin care s-a dispus anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 21.03.2012 de către organul constatator C.N.A.D.N.R., se impune și admiterea contestației la executare și anularea executării înseși în dosarul 302/2015 al B. T. G. și M. I..
Mai mult, instanța are în vedere și că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 302/2015 al B. T. G. și M. I..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr.302/2015 al B. T. G. și M. I..
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării silite având în vedere că la termenul din data de 12.01.2016 s-a admis excepția netimbrării acestui capăt de cerere, instanța va anula acest capăt ca fiind netimbrat.
În privința cererii B. T. G. și M. I. de recuperare a cheltuielilor privind comunicarea copiei dosarului de executare, potrivit art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de transmiterea copiei dosarului de executare.
În speță, intimatul este partea căzută în pretenții (având interes a formula cale de atac asupra fondului și cererilor incidentale), astfel încât în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea formulată de B. T. G. și M. I. și obligă intimatul să plătească către B. T. G. și M. I. suma de 27,6 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare, f. 51).
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va admite, urmând a obliga intimata la plata către reclamantă a sumei de 1057,49 lei, 1000 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței . nr.1/10.01.2016 (f.75) și 57,49 lei taxă de timbru (f.22).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea B. A. E., domiciliată în București, Bulevardul Timișoara nr.69A, ., apartament 22, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 401 A, sector 6, C._, număr de ordine în Registrul Comerțului J_ .
Admite plângerea contravențională formulată de contestatoarea B. A. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit în data de 21.03.2012 de către organul constatator C.N.A.D.N.R..
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea B. A. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 302/2015 al B. T. G. și M. I..
Anulează capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, ca fiind netimbrat.
În temeiul art.716 alin.2 C.p.c. obligă intimata la plata către B. T. G. și M. I. a sumei de 27,6 lei.
Obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 1057,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CCI/Thred.MV
4 ex./12.02.2016
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Succesiune. Sentința nr. 560/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
