Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 630/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 630/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 630/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 630
ȘEDINȚĂ DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 26.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. B.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. T. OPERATOR S.R.L.
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: pârâtei i s-a comunicat interogatoriul, dar aceasta nu a depus răspunsul la interogatoriu, după care:
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere că sediul contestatorului se află în București, sector 6.
Având în vedere dispozițiile art. 238 C.pr.civ. și pentru respectarea termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, instanța estimează o durată de 1 termen pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Considerând că proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, solicitate de reclamantă, sunt admisibile potrivit legii, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, care s-a și comunicat pârâtei, cu mențiunea de a depune răspunsul până la acest termen, sub rezerva încuviințării probei.
Instanța ia act de faptul că deși pârâtei i s-a comunicat interogatoriul, aceasta nu a formulat răspunsul la interogatoriu până la acest termen de judecată și că pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.09.2015, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1903,69 lei, la care se adaugă dobânzi contractuale, în rată de 0,2 %, ce ar trebui să curgă de la data de: 01.08.2014 pentru factură nr._/18.06.2014, 30.08.2014 pentru factură nr._/18.07.2014, 01.10.2014 pentru factură nr._/19.08.2014, 01.11.2014 pentru factură nr._/18.09.2014 și 01.12.2014 pentru factură nr._/20.10.2014. Totodată, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că, la data de 15.05.2014 a fost încheiat între părți Contractul Unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/15.05.2014. În baza acestui contract s-a convenit furnizarea de către reclamantă a serviciilor televiziune prin cablu, internet și telefonie cu respectarea clauzelor contractuale, pârâta având dreptul să utilizeze serviciile contractate, asumându-și obligația să plătească tarifele aferente serviciilor potrivit clauzelor contractuale.
Neîndeplinindu-și obligațiile ce îi reveneau, reclamanta a precizat că pârâta a acumulat un debit principal restant de 1903,69 lei, realizat din neachitarea facturilor emise de reclamantă pentru serviciile contractate, facturi pe care pârâta avea obligația să le achite. La aceste sume, reclamanta a arătat că s-au adăugat penalități de întârziere de 0.2% pe zi de întârziere, în temeiul art.3.4 din Contractul Unic, în cuantum de 1369,96 lei. Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către pârâtă, reclamanta a înțeles să procedeze la rezilierea Contractului Unic nr._/15.05.2014 în temeiul art.4.3 lit a) la data de 01.12.2014.
Prin urmare, reclamanta a apreciat că toate sumele datorate de către pârâtă reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile fiind asumate de către aceasta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederilor art. 1.025 - 1.032 titlul X Noul cod de Procedura Civilă privind cererile cu valoare redusă și contractele menționate și art. 1270 Noul Cod Civil, art. 1516 Noul Cod Civil, art.1530 și următoarele din Noul Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: certificat constatator ONRC, Contract unic de furnizare a serviciilor de comunicații electronice nr._/15.05.2014, copie CI, certificat de înregistrare, contract de închiriere nr. 1/08.05.2014, procură autentificată sub nr. 417/3.04.2014, act adițional nr. 1 din data de 3.12.2012 la Contract unic de furnizare a serviciilor de comunicații electronice, contract de închiriere nr. 199/23.11.2012, Contract de furnizare servicii dedicate internet nr._/30.09.2010, rezoluția nr._/31.08.2010, certificat constatator, Contract de furnizare servicii de telefonie nr._/30.09.2010, proces verbal de instalare, facturile nr._/18.06.2014, nr._/18.07.2014, nr._/19.08.2014, nr._/18.09.2014, nr._/20.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În fapt, între reclamantă, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul nr._/15.05.2014 (filele 9-14), având ca obiect furnizarea serviciilor de comunicații electronice, în schimbul plății de către beneficiar a tarifelor și/sau prețurilor practicate de R. & R.. Contractul a fost încheiat pentru o durata inițiala minima de 12 luni.
Potrivit art. 3.1 din convenție, beneficiarul s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor ce formează obiectul contractului până în ultima zi a lunii în care sunt furnizate serviciile.
În baza contractului mai sus menționat, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/18.06.2014, nr._/18.07.2014, nr._/19.08.2014, nr._/18.09.2014 și nr._/20.10.2014, pentru suma totală de 1903,69 lei.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar coroborate cu pasivitatea pârâtei care nu a înțeles să formuleze întâmpinare și mai ales cu absența răspunsului la interogatoriu ce echivalează cu un început de dovadă în folosul creditoarei, conform art.358 Cod procedură civilă, instanța reține că debitoarea nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata facturilor emise) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere. Astfel, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia, urmând să oblige pârâta la plata sumei de 1903,69 lei.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, potrivit art. 3.4 din contract, în cazul neefectuării plății la termen (până la sfarșitul lunii în curs), se poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei scadente și neplătite până la data achitării integrale a sumei restante.
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata dobânzii, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte.
În consecință, având în vedere că părțile au inserat în contract clauză penală și faptul că facturile depuse la dosarul cauzei nu au fost achitate, instanța constată că pârâta datorează, pentru facturile neachitate, suma de 1369,96 lei cu titlu de penalități de întârziere în procent de 0,2% pe zi, calculate de la scadență până la data de 15.09.2015, conform centralizatorului de la f.6.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei, aceasta din urmă urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, ..75, Forum 2000 Building, Faza I, etaj 2, sector 5, având CUI_ și nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/_/1994, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. T. OPERATOR S.R.L., cu sediul în București, sector 6, ., ., ., înregistrată la ONRC sub nr J40/_/1994, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1903,69 lei reprezentând contravaloare servicii și a sumei de 1369,96 lei penalități de întârziere calculate la debitul principal de la scadență până la data de 15.09.2015.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. B. E. C. P.
Red. V.B./ Dact. A.P.
04 exemplare/2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 751/2016. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 868/2016. Judecătoria... → |
|---|
