Contestaţie la executare. Sentința nr. 545/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 545/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 545/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 545
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – întoarcere executare privind pe contestatoarea S. Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. în contradictoriu cu intimatul S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, reprezentată de consilier juridic C. G., care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța este obligată să stabilească cu prioritate în momentul sesizării dacă este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6.
Reprezentantul contestatoarei consideră că Judecătoria sectorului 6 nu este competentă să soluționeze cauza deoarece societatea are calitatea de debitoare, iar conform art. 651 Cod procedură civilă, instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării organului de executare. Atât timp cât sediul contestatoarei, în calitate de debitoare, este în sectorul 1, consideră că Judecătoria sectorului 1 este instanța competentă să soluționeze cauza.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 05.10.2015, sub numărul_, contestatoarea S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, în contradictoriu cu intimatul S. G., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D. în dosarul de executare nr.159/2015 întocmit în baza titlului executoriu sentința civilă nr.2202/10.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, la cererea creditorului S. G., prin care a solicitat admiterea prezentei contestații și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare efectuate până în prezent (înștiințarea privind măsura popririi, încheierea pronunțată în data de 29.07.2015, încheierea privind cheltuielile de executare din 11.09.2015) emise de Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D., care fac obiectul dosarului de executarea nr. 159/2015, întoarcerea executării silite asupra sumelor achitate fără temei legal, respectiv suma de 1.512,32 lei (537 lei diferență debit +197,44 lei diferență onorariu executor judecătoresc + 105 cheltuieli executare + 272,88. lei diferență onorariu expert contabil + 400 lei onorariu avocat), precum și a cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din data de 11.09.2015, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2202/10.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, SNTFC „CFR Călători” - SA a fost obligată să plătească reclamanților următoarele: drepturile bănești reprezentând ajutor material de P., ajutorul material pentru C. și prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, prevăzute de art. 71 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, drepturile bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prevăzute de art. 30 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate prin raportarea la salariul minim de 700 lei conform art. 41 pct. 3 lit. A din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi și drepturile salariale efectiv încasate în decursul anului 2010.
Contestatoarea a contestat pe această cale actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 159/2015, respectiv încheierea din data de 11.09.2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 1.847,64 lei și prin care a fost încuviințată executarea silită pentru recuperarea sumei de 5.989 lei, reprezentând debit și raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 11.09.2015.
De asemenea, contestatoarea a contestat cuantumul drepturilor salariale solicitate și executate de către Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D. la cererea creditorului S. G., întrucât suma pentru care s-a înființat poprirea și care a fost poprită, respectiv suma de 5.989 lei, este mai mare decât suma datorată, respectiv suma de 5.452 lei, astfel cum a fost calculată de către Biroul Financiar Contabil Vagoane Speciale prin adresa nr._ /22.09.2015, adresă pe care o va anexa la prezenta contestație.
Diferența dintre suma executată și suma calculată de către contestatoare, respectiv suma de 537 lei, rezultă din următoarele:
Referitor la diferențele dintre drepturile salariale calculate prin raportarea la salariul minim conform art.41 pct.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi și drepturile salariale efectiv încasate în decursul anului 2010, contestatoarea a precizat că expertul contabil S. G. a calculat eronat aceste diferențe, astfel cum rezultă din adresa nr._ /22.09.2015 coroborată cu adresa nr._ /22.09.2015 emise de Biroul Financiar Contabil Vagoane Speciale.
Referitor la ajutorul material de Ziua Feroviarului, P., C. și salariul suplimentar pentru anul 2010, contestatoarea a precizat că expertul contabil S. G. a calculat eronat aceste ajutore, raportându-se la salariul minim de 700 lei comparativ cu 570 lei coeficientul de ierarhizare, aceste sume trebuind calculate conform dispozitivului sentinței civile nr.2202/10.03.2015.
Prin sentința civilă nr. 2202/10.03.2015, SNTFC „CFR Călători” SA a fost obligată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând ajutor material de Paste, ajutorul material pentru C. și prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010 prevăzute de art.71 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar respectiv, drepturile bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010 prevăzute de art. 30 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar”.
Or, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008, la CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr.4249/28.12.2010 până la data de 31.01.2011, clasa 1 de salarizare este în cuantum de 570 și nu de 700, astfel cum a calculat expertul contabil S. G..
Contestatoarea a contestat cheltuielile ocazionate de executarea silită, astfel:
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 742,64 lei, stabilit prin încheierea din data de 11.09.2015, ținând seama de faptul că debitul calculat conform titlului executoriu este în cuantum de 5.452 lei, contestatoarea a considerat că acesta este mare, fiind depășite limitele prevăzute de către art.39 alin.1 lit. a din Legea nr.188/2000, care stipulează că ,,pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce, face obiectul executării silite”.
Astfel că suma reprezentând onorariul executor judecătoresc nu poate depăși suma de 545,2 lei.
În ceea ce privește suma în cuantum de 105 lei (20 lei taxe poștale + 35 lei copii xerox+ 50 lei cheltuieli transport), contestatoarea a solicitat ca instanța, în baza art. 670 alin.4 Cod procedură civilă, să cenzureze cheltuielile de executare, pentru că la dosarul de executare nr 159/2015 nu există dovada acestor cheltuieli (chitanțe, facturi, etc.).
În ceea ce privește onorariul expertului contabil în cuantum de 600 lei, stabilit prin încheierea din data de 11.09.2015, ținând seama de faptul că debitul calculat conform titlului executoriu este în cuantum de 5.452 lei, contestatoarea a considerat că acesta este mare, fiind depășite limitele prevăzute de către art.25 lit. a pct.1 din Hotărârea CECCAR nr. 144/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea criteriilor și modalităților pentru determinarea onorariilor, indemnizațiilor și compensațiilor cuvenite experților contabili și contabililor autorizați, precum și societăților de profil, membri ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, care prevede un onorariu de 6% din valoarea debitului pentru expertize de pana la 18.000 lei.
Astfel că, suma reprezentând onorariul expertului contabil nu poate depăși suma de 327,12 lei.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 400 lei, stabilit prin încheierea din data de 11.09.2015, contestatoarea a reiterat instanței, art. 132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat reglementează elementele în funcție de care se stabilește onorariul de avocat, dispunând că: „stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante”.
Față de elementele enumerate în Statut, având în vedere că, în faza executării silite activitatea avocatului presupune doar redactarea unei cereri care, în opinia contestatoarei nu conferă nici un grad de complexitate sau specializare a avocatului, ci doar un minim de efort de redactare a unei cereri simple prin care se solicită executarea silită, contestatoarea a considerat că valoarea onorariului de avocat în cuantum de 400 lei este nejustificată și, ca atare, a solicitat diminuarea acesteia.
În temeiul art.722 alin.1 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite asupra sumei în cuantum de 1.512,32 lei (537 lei diferență debit +197,44 lei diferență onorariu executor judecătoresc + 105 cheltuieli de executare + 272,88 lei diferență onorariu expert contabil+ 400 lei onorariu avocat), precum și a cheltuielilor de executare.
În prezent, suma în cuantum de 7836,64 lei a fost reținută din conturile contestatoarei, astfel cum rezultă și din încheierea din data de 21.09.2015 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D..
Așadar, în măsura în care la soluționarea cauzei instanța va desființa executarea silită a cărei contestație face obiectul prezentului, contestatoarea a solicitat să se dispună întoarcerea executării silite asupra sumelor achitate fără temei legal, precum și a cheltuielilor de executare și obligarea Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D./intimatului să îi restituie sumele achitate fără temei legal.
Totodată, contestatoarea a învederat instanței faptul că, împotriva sentinței civile nr. 2202/10.03.2015 s-a formulat apel de către aceasta și are prim termen de judecată la Curtea de Apel București în data de 07.10.2015.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 670 alin.4, art.712 și urm., art.723 alin.1 din Codul de procedură civilă, art.39 alin.1 lit. a din Legea nr. 188/2000, Hotărârea CECCAR nr. 144/2009.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, înștiințarea privind măsura popririi emisă la data de 11.09.2015 în dosarul de executare nr. 159/2015, încheierea din data de 29.07.2015, raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 11.09.2015, încheierea din data de 11.09.2015, adresa de poprire către UniCredit Bank SA, încheierea din data de 21.09.2015, adresa nr._ /22.09.2015, fișa de calcul nr._ /22.09.2015, notă privind diferențe de calcul salariale nr._ /22.09.2015, actul adițional nr.370/20.06.2008 și actul adițional nr. 4294/28.12.2010.
La data de 04.12.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației formulate de SNTFC „CFR Călători” SA- Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București pentru lipsa capacității de exercițiu a contestatoarei.
Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a contestatoarei.
În fapt, intimatul a arătat că prin cererea de chemare în judecată contestatoarea SNTFC „CFR Călători" SA- Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București a solicitat anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul nr. 158/2014, precum și anularea tuturor actelor de executare ce se vor efectua în același dosar emis de B. Ș. P. D., întoarcerea executării silite cu restabilirea situației anterioare executării în ceea ce privește cheltuielile de executare silită, cât și plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de chemare în judecata, în urma căreia a rezultat titlul executoriu, intimatul a formulat acțiunea împotriva Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA (SNTFC „CFR Călători” SA) adică împotriva societății „mamă” și nu a sucursalei.
Denumirea, datele de identificare și sediul celor două sunt diferite după cum urmează:
S. Naționala de Transport Feroviar de Călători „CER Călători” SA (SNTFC „CFR Călători" SA)- societatea mamă, cu sediul în București, ..38, sectorul 1, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_ și
SNTFC „CFR Călători” SA- Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în București, . Nord nr. 1-3, sector 1, înregistrată la ORC sub nr, J_, CUI_.
Așa cum se poate constata, atât denumirea cât și datele de identificare (sediu, număr înregistrare la ORC și CUI) a celor două sunt diferite și, în consecință, contestația a fost redactată, semnată și ștampilată în nume propriu de către Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători București.
Date fiind dispozițiile imperative care guvernează materia societăților comerciale - art. 43 alin. 1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale și art. 41, 42 Cod procedură civilă - cererea formulată în nume propriu de către Sucursala București este vădit inadmisibilă.
Sucursala București, neavând personalitate juridică, aceasta nu poate îndeplini acte procesuale și nu poate sta în judecată în calitate de reclamantă (contestatoare) în nume propriu și cu atât mai mult nu poate reprezenta societatea mamă, sucursalele (regionalele) fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale.
Prin prezenta contestație la executare, aceasta și-a asumat rolul de debitoare, deși debitoarea executată este S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA (SNTFC „CFR Călători” SA)- cu sediul în București, .. 38, sectorul 1, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_.
Față de cele mai sus precizate, intimatul a solicitat admiterea excepției și respingerea contestației, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de exercițiu, anularea cererii de suspendare a executării în principal pentru neplata cauțiunii, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală.
În legătură cu contestația la executare, intimatul a invocat excepția inadmisibilității raportat la disp. art.711 și 712 Cod procedură civilă și excepția tardivității formulării cererii raportat la art.714 Cod procedură civilă.
Totodată, intimatul a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității raportat la disp. art.711 și 712 Cod procedură civilă.
După conținutul cererii de investire a instanței, intimatul se află într-o contestație la executare propriu-zisă formulată de una dintre părțile raportului execuțional care, în rap. de art. 711 Cod procedură civilă are natura juridică a unei căi de atac specifice fazei de executare silită a procesului civil, scopul acesteia fiind de anulare a actelor pretins a fi ilegale.
Conform art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație ...”.
Ori, nici prin contestația la executare (f. 1-8 dos.) și nici prin cererea precizatoare depus la solicitarea instanței (f. 15-31 dos.) contestatoarea nu a indicat care au fost actele de executare contestate, care este obiectul contestației la executare, care acte întocmite de executor sunt pretins a fi ilegale și se solicită instanței să fie anulate.
Excepția tardivității formulării cererii raportat la art.714 Cod procedură civilă.
În actuala reglementare procedurală, pentru eficacitatea urmăririlor silite și înlăturarea stărilor posibile de incertitudine, cu excepția contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului care poate fi făcută oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită și o altor câteva excepții expres și limitativ prevăzute de lege, prin art. 714 Cod procedură civilă, se stabilește un termen unitar și scurt de 15 zile, fiind diferite numai momentele de la care acesta începe să curgă în raport de actele de executare contestate.
În fapt, executarea a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, creanța fiind calculată de către un expert contabil, ci nu de către executorul judecătoresc, așa cum a susținut contestatoarea.
Cu referire la susținerile contestatoarei în sensul că suma calculată nu are bază legală și că suma stabilită este vădit disproporționată față de despăgubirile legale ce i se cuvin, intimatul a solicitat a se observa că susținerile contestatoarei nu sunt argumentate, expertul contabil având în vedere dispozițiile titlului executoriu de executat.
Având în vedere că până în luna decembrie 2014 contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței, intimatul a procedat la întocmirea formelor de executare silită. Astfel, executorul judecătoresc a înaintat o somație către contestatoare, cerându-i să comunice cuantumul drepturilor salariale cuvenite, așa cum i s-a pus în vedere de către instanța de judecată prin decizia civilă sus-menționată. Ulterior, i-a fost trimisă somația prin care se cerea efectuarea plății de către contestatoare, precum și raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit de către un expert contabil judiciar.
De altfel, în cazul în care debitoarea contestatoare își execută de îndată sau în termenul acordat de lege obligația prevăzută în titlul executoriu aceasta, conform art.39 alin.4 din Legea nr.188/2000, nu era ținută să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de către aceștia, ori în speța de față nu s-a făcut dovada că debitoarea și-a executat obligația sau că ar fi vrut să o execute.
Întrucât, debitoarea contestatoare nu a înțeles să se conformeze principiului conform căruia „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, creditoarea a apelat prin avocat la concursul executorului judecătoresc, în vederea satisfacerii creanței, debitoarea fiind somată să achite atât debitul, precum și cheltuielile ocazionate de executarea silită.
Debitoarea putea evita achitarea oricăror cheltuieli de executare în măsura în care ar fi înțeles să-și îndeplinească obligațiile ce-i reveneau conform titlului executoriu de bună voie, astfel că solicitarea sa de la acest moment, privind diminuarea onorariului achitat, nu reprezintă altceva decât o încercare a sa de a diminua pe cât posibil consecințele propriei fapte ilicite, și anume neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu de bunăvoie.
Susținerile creditoarei în sensul că onorariile percepute de către avocat sunt disproporționat de mari nu sunt întemeiate. Executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului împuternicit, constând în studierea titlului executoriu, consultații acordate creditorilor, formularea cererilor de începere a executării, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării, avocatul fiind împuternicit și pentru reprezentarea în fața instanței de judecată, în cazul unei contestații la executare - cazul de față.
De asemenea, la momentul stabilirii onorariilor de avocat, creditorii nu puteau cunoaște forma în care se va realiza executarea.
Creditorii au dreptul de a beneficia de asistență juridică a unui specialist în drept și în faza de executare, precum și de a-și recupera cheltuielile efectuate în acest scop. În speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanțelor, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.
Onorariul este fixat pentru toate activitățile ce țin de asistență, reprezentare și redactare acte în dosarul de executare, ceea ce nu presupune numai completarea cererii tip (de altfel nu a fost completată o asemenea cerere, ci a redactat o cerere pentru speța în cauză), ci întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acțiunile și cererile pe care le are la îndemână pe parcursul executării silite, neputându-se prevedea impedimentele ce se pot ivi pe parcursul executării și pentru care partea are nevoie de asistență juridică.
De altfel, raportându-se la rolul avocatului din această fază a procesului civil, respectiv pregătirea cererii de executare, depunerea acesteia, consultații oferite creditorului, reprezentarea/asistarea în fața executorului judecătoresc etc., precum și la criteriile de stabilire a onorariului de avocat, prevăzute de art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat (timpul și volumul de muncă, vechimea, experiența și notorietatea avocatului etc.) onorariul perceput este chiar unul disproporționat de mic în raport cu munca depusă.
Conform art. 31 alin.1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său”.
Intimatul a arătat că, de fapt, cheltuielile sunt alcătuite din onorariu avocat, conform chitanței, onorariu executare (din care o parte reprezintă TVA) și cheltuieli executare ocazionate cu efectuarea lucrărilor în dosar (din care o parte reprezintă TVA).
Mai mult decât atât, în măsura în care instanța de judecată ar dispune o eventuală reducere a onorariului executorului judecătoresc și al avocatului, s-ar produce o inechitate evidentă, câtă vreme s-a dovedit efectuarea respectivelor cheltuieli de executare, iar acestea au fost efectuate tocmai datorită faptului că debitoarea contestatoare nu a înțeles să-și execute obligația de bunăvoie între momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu și până în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.201 Noul Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2015, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București la data de 04.01.2016, sub numărul_ .
La termenul de judecată din data de 26.01.2016, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentinta civila nr._15 a TRibunalului Bucuresti-Sectia a VIII-a civila, S. Naționala de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA a fost obligata sa plătească intimatului S. G. drepturile banesti reprezentând ajutor material de paste, ajutorul material pentru C. și prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 200 prevazute de art.71 CCM, drepturile banesti reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010 prevăzut de art.30 CCM și drepturile banesti reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate prin raportare la salariul minim de 700 de lei conform art.41 pct.3 lit.A din CCM și drepturile salariale efectiv incasate în decursul anului 2010.
În temeiul acestui titlu executoriu, intimatul a pornit executarea silită, formându-se dosarul de executare nr.1592015 al B. Somaldoc P. D..
În conformitate cu disp. art.651 alin.3 Cod procedura civila, contestatia la executare este solutionata de instanța de executare, iar potrivit art.651 alin.1 Cod procedura civila, instanța de executare este judecatoria în circumscriptia caeia se afla la data sesizarii organului de executare domiciliul sau sediul debitorului.
Astfel cum reiese din inscrisurile din dosarul de executare, contestatoarea are callitatea de debitor, iar sediul acesteia la data sesizarii organului de executare este în Bucuresti, sector 1. În consecinta, instanța competenta se stabileste în funcție de sediul acesteia, iar nu al intimatului S. G., care are calitatea de creditor în cadrul executarii silite.
Astfel fiind, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucuresti.
În temeiul dispozițiilor art.133 pct.2 Cod procedură civilă, instanța va constata ivit conflictul de competenta cu Judecătoria sectorului 1 București, astfel încât in baza art.135 alin.1 Cod procedura civila, va dispune înaintarea dosarului către Tribunalul București in vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, cu sediul în București, Bulevardul D. G. nr. 38, sector 1, J_, Cod fiscal RO_, în contradictoriu cu intimatul S. G., cu domiciliul ales în București, Splaiul Independenței nr.8A, etaj 2, apartament 3, sector 5, în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Constată conflictul negativ de competență.
Sesizează Tribunalul București cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./15.02.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 751/2016. Judecătoria... → |
|---|
