Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 994/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 994/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 994/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 994
Ședința publică de la 04.02.2016
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI și pe debitoarea . SRL.
La apelul nominal făcut in ședința publica, la prima și la cea de-a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că reclamanta-creditoare a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere precizatoare și un set de înscrisuri.
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 1016 C.p.c., art. 94 lit. k C.p.c. și art. 107 alin. 1 C.p.c.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 45 de zile.
În baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează creditoarei proba cu înscrisuri.
Constată că debitoarea nu a depus întâmpinare, aceasta fiind decăzută din dreptul de a propune probe.
Constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 15.01.2016, sub nr._, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a chemat în judecată pe debitoarea . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 1918.47 lei, reprezentând contravaloarea transelor scadente si neachitate pe anii 3, 4 conform tabelului de calcul din conform art. 7 alin. (a) raportat la art. 5 alin. l din contractul de utilizare a zonei drumului nr. 17/25.01.2012, semnat între părți, coroborat cu art. 47 alin. 4 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, precum și a facturilor emise, obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere de 0.06% pentru fiecare zi de întârziere de la scadenta fiecărei facturi și până la data achitării integrale și efective a debitului restant, conform contractului; obligarea debitoarei la plata sumei de 124 Iei, reprezentând cheltuieli ocazionate de transmitere a somației de plata prin B. B. G. conform facturii . nr. 5897 și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că plățile datorate de pârâtă, atât în ceea ce privește prețul, cât și referitor la penalitățile de întârziere solicitate, în condițiile în care acestea sunt asumate printr-un contract, au caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, conform art. 1013 și a art. 662 C.p.c., iar cererea îndeplinește toate condițiile pentru a fi admisă.
Practica înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la plățile datorate de pârâtă, atât în ce privește prețul cât și referitor la penalitățile de întârziere solicitate, în condițiile în care acestea sunt asumate printr-un contract, comandă sau orice alt înscris sub semnătură privată au caracterul unei creanțe certe în sensul dispozițiilor art. 662 C.proc.civ și deci, cererea formulată îndeplinește condițiile pentru a fi admisă.
Creanța este certă, atât cea principală, cât și accesorie, conform art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., deoarece existența sa reiese din contravaloarea ratelor restante potrivit art. 4 coroborat cu art. 5 si 7 lit. a din contract, la care se raportează și dispozițiile art. 12 alin. 3 din contract (penalități).
Creanța este lichidă, în sensul prevederilor art. 662 alin. 3 Cod proc. civ., deoarece câtimea acesteia este determinată prin chiar dispozițiile contractului.
Creanța este exigibilă, întrucât scadența obligației de plată a prețului este ferm stabilită prin art. 5 alin. 1 din contract, coroborat cu Anexa nr. 1 ca parte integrantă din acesta.
De asemenea, scadența reiese în mod evident și din tabelul de calcul emis de serviciul de resort precum si din facturile comunicate debitoarei.
În data de 25.01.2012 C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București în calitate de administrator a încheiat cu . SRL in calitate de utilizator, contractul de utilizare a zonei drumului nr. 17. Obiectul contractului ii constituia acordarea de către administrator în beneficiul utilizatorului, dreptul de a utiliza/ocupa terenul în suprafeței de 40.00 m.p. din zona drumului național DN 7- km 83 + 650 stanga pe raza SDN Targoviste, precum și plata de utilizator către administrator a tarifului de utilizare a zonei drumului, conform art. 47 alin. (4) și alin. (7) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor cu modificările și completările ulterioare, astfel cum sunt precizate prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1702 din 12 octombrie 2005 pentru aprobarea unor tarife aplicate de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.- Anexa 4 lit. B pct. 8. coroborat cu art. 4 din contractul nr. 17/25.01.2012.
În acest sens, creditoarea arată că este administrator de drumuri naționale conform art. 21 din O.G. nr. 43/1997 si O.U.G. nr. 84/2003 privind înființarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin reorganizarea fostei Regii Autonome „Administrația Națională a Drumurilor", creanța provenind din obligațiile de plată ale tarifului de utilizare a zonei drumului pentru suprafața contractată de 40.00 m.p. care face parte din domeniul public al statului, potrivit art. 3 lit. a din O.G. nr. 43/1997 (actualizată) privind regimul drumurilor, creanță ce constituie venituri proprii ale administratorului de drum utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreținerea și exploatarea infrastructurii rutiere.
Durata contractului încheiat a fost potrivit art. 3 alin. (1), pe o durată inițială de 5 ani de zile, respectiv de la data de 25.01.2012 până la data de 24.01.2017 inclusiv.
Potrivit art. 5 pct. (1) din Contractul de utilizare a zonei drumului, plata tarifului de utilizare se va face anual/semestrial/trimestrial, cel mai târziu în preziua datei de începere a valabilității anului/semestrului/trimestrului. În consecință, pârâta s-a obligat să achite ratele la datele prevăzute în contract. Contrar obligației asumate prin Contract, pârâta nu a achitat transele scadente. Conform art. 7 lit. h) din Contractul de utilizare a zonei drumului, utilizatorul este obligat la plata tarifului și în cazurile în care nu folosește obiectivul amplasat sau realizat în zona drumului, precum și în cazul în care a sistat ori nu a finalizat din orice motive amplasarea sau realizarea obiectivului autorizat în zona drumului.
Conform prevederilor art. 12 alin. (3) din contract, pentru sumele restante utilizatorul s-a obligat să suporte penalități în cuantum de 0,06% pe zi întârziere, până la data achitării integrale și efective a debitului și a accesoriilor sale.
Contractul nr. 17/25.01.2012 în baza căruia a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1918,47 lei este un contract comercial, sinalagmatic, comutativ ce s-a derulat potrivit înțelegerii părților. Contractul conține clauze stabilite prin acordul părților și instituie în sarcina utilizatorului și obligații care nu derivă din OG nr. 43/1997, precum achitarea de penalități și nivelul acestora.
În speță, pârâta nu a achitat tariful de utilizare datorat, contrar obligației de plată ce a fost asumată prin contract la momentul semnării acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 cod civil conform căruia ,,Contractul valahii încheiat are putere de lege între părțile contractante”, coroborat cu cele ale art. 11 din contractul UZD nr. 17/25.01.2012, apreciază că parata, deși îi erau cunoscute obligațiile asumate de bună voie, s-a derobat de acestea în mod nelegal și nefondat, atitudine materializată prin neplata tarifului datorat față de administratorul drumului, deși s-a bucurat de beneficiile prevederilor art. 8 lit. a și b din contract.
Mai mult, sub imperiul art. 1280 Cod civ. care consacră principiul relativității actelor juridice ,,Contractul produce efecte numai între părțile care l-au încheiat, daca prin lege nu se prevede altfel” și a art. 1272 alin. 1 Cod civ. „contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea, le dau contractului, după natura lui”, consideră că debitoarea a dat dovadă de rea-credință și pe cale de consecință, solicită ca aceasta să își execute obligațiile ce rezultă din contractul încheiat care are forță obligatorie între părți, conform principiului ,,pacta sunt servanda” stipulat în art. 1271 din C.Civ.
Ținând cont de faptul că debitoarea nu a respectat prevederile contractuale în ceea ce privește plata de utilizator către administrator a tarifului de utilizare a zonei drumului conform art. 47 alin. 4 si alin. 7 din OG nr. 43/1997, coroborat cu art. 4 din contractul menționat, i-a transmis acesteia, în virtutea art. 1014 C. Proc. Civ., somația de plată nr. 16/_/03.12.2015, prin care îi solicita să achite debitul restant în termen de 15 zile de la primire, urmând ca în caz de neachitare să se adreseze instanței judecătorești competente pentru recuperarea creanței datorate.
Debitoarea nu a achitat debitul restant, iar pe cale de consecință a formulat și înaintat prezenta acțiune.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 148, art. 194, art. 451 C.p.c., art. 1013- 1024 C.p.c., art. 1270-1272 Cod Civil, OG nr. 43/1997, art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 17/25.01.2012.
În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, contractul pentru utilizare zonă drum nr. 17/25.01.2012; adresa nr. 25/5203/25.11.2015 B. UZD; adresa nr. 25/3717/28.05.2015 B. UZD; adresa nr. 25/_/22.12.2014 B. UZD; autorizația nr. 584/17.11.2011 pentru amplasare și/sau acces in zona drumului public, precum și documentația ce a stat la baza acesteia; somația de plata nr. 16/_/03.12.2015 si confirmarea de primire; factura nr._/24.08.2015; factura nr._/20.02.2015; factura nr._/21.08.2014; factura nr._/24.02.2014; delegație consilier juridic; împuternicirea directorului D.R.D.P. București.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
La data de 03.02.2016 creditoarea a făcut precizări privind modul de calcul al debitului.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare sau alte cereri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 25.01.2012, părțile au încheiat contractul de utilizare a zonei drumului nr. 17/25.01.2012 (f. 52 și urm dosar), creditorul în calitate de administrator, iar debitorul în calitate de utilizator. Contractul a fost însușit de creditor și de debitor prin semnare și ștampilare. (f. 20 dosar).
Obiectul contractului mai sus menționat era acordarea de către administrator în beneficiul utilizatorului a dreptului de a utiliza/ocupa terenul în suprafață de 40.00mp potrivit autorizației nr. 584/17.11.2011 situat în zona drumului DN 7, km 83+650 stânga și plata de către utilizator către administrator a tarifului prevăzut de art. 4 contract. tarif care se poate modifica unilateral de administrator după publicarea noilor tarife în Monitorul Oficial.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani.
Instanța reține că procedura ordonanței de plată, așa cum apare reglementată de art. 1014 și următoarele din Codul de procedură civilă, este o procedură specială, simplificată și accelerată, pentru recuperarea creanțelor ale căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisurile atașate dosarului.
Astfel, art. 1014 din actul normativ mai sus menționat impune verificarea de către instanță a următoarelor condiții: modalitatea de sesizare a instanței de către creditor, existența unei obligații de plată a unei sume de bani, izvorul acestei obligații să se regăsească într-un contract constatat printr-un înscris, ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege și creanța creditorului să fie certă, lichidă și exigibilă.
Instanța reține faptul că actul juridic intitulat de părți “contract de utilizare a zonei drumului” atestă existența unor raporturi juridice contractuale între debitoare în calitate de utilizator și creditoare în calitate de administrator. Acest înscris va fi coroborat cu facturile emise de creditoare.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, act juridic care, raportat la prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, reprezintă un contract printr-un înscris.
Instanța mai reține faptul că debitoarea nu a formulat întâmpinare și urmează să facă aplicarea art. 1018 C.pr.civ. considerând nedepunerea întâmpinării drept o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
În ceea ce privește plata penalităților, solicitată de creditoare prin cerere, instanța reține că părțile, prin prevederile art. 12 alin. 3 din contract, au stabilit în mod expres faptul că în cazul în care utilizatorul nu efectuează plata la termenele convenite, administratorul este autorizat să perceapă de la debitor penalități de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului, instanța urmând să-l oblige pe debitor în acest sens
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Față de cele arătate și în temeiul art. 1021 din Noul cod de procedură civilă, instanța va admite cererea și va emite ordonanța de plată.
În baza art.453 Cod procedură civilă va obliga debitoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către creditoare, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, ., .. B, ., sector 6.
Ordonă debitoarei să achite creditoarei, în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 1918,47 lei, la care se adaugă penalități de întârziere aferente sumei menționate, în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei tranșe din tariful anual, scadență calculată conform art. 5 din contractul părților, penalitățile urmând să curgă până la data plății efective.
Obligă debitoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către creditoare.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
R.. CAE/ Thred. AVG
4 ex/17.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 587/2016. Judecătoria... → |
|---|
