Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 459/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 459/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 459
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul T. V.-V. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._, CNP_.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul consideră că Judecătoria sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Față de prevederile art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Contestatorul consideră că procesul ar putea fi soluționat la termenul de astăzi.
Față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, de asemenea, probele propuse în cauză, instanța apreciază că plângerea poate fi soluționată într-un termen estimat de 3 luni.
Nemaifiind alte cereri prealabile de pus în discuție, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul arată că își menține solicitarea de a-i fi încuviințată proba testimonială în cadrul căreia să fie audiată martora T. F.-C.. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, propusă de intimată prin întâmpinare, arată că este de acord cu încuviințarea acesteia.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestator proba testimonială, iar pentru intimată proba cu înscrisuri.
În cadrul probei testimoniale, însă, instanța apreciază că martorul T. F.-C., cu privire la care contestatorul a arătat că este soția sa, față de dispozițiile art. 315 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, care stabilește că soțul nu poate fi audiat ca martor, iar prin întâmpinare, intimata, în contextul art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă și-a exprimat opoziția față de audierea acestei persoane în calitate de martor, instanța constată că aceasta nu poate fi audiată ca martor, fiind o dispoziție expresă prevăzută de textul de lege.
În consecință, având în vedere că instanța a încuviințat proba testimonială, pune în vedere contestatorului că are posibilitatea ca în cadrul acestei probe să propună o altă persoană care nu se află în situațiile prevăzute de dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, adică nu este nici soț, nici rudă sau afin până la gradul III cu contestatorul, nici în legătură de interese cu acesta.
Contestatorul arată că nu propune pe altcineva în calitate de martor deoarece doar contestatorul, soția acestuia și copilul lor se aflau în autoturism.
Nemaifiind alte solicitări de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Contestatorul arată că se afla pe sensul de mers dinspre Valea Argeșului înspre Valea L., iar agentul de la Brigada Rutieră era cu spatele către semafor, așadar nu avea cum să vadă culoarea semaforului, ceea ce i-a atras atenția a fost numărul de înmatriculare a mașinii, aceasta fiind înmatriculată în județul O.. În spatele mașinii conduse de contestator a urmat imediat o altă mașină înmatriculată în București, și anume un Volkswagen, iar agentul nici măcar nu a fost atent la marca mașinii pe care contestatorul o conducea, acesta a confundat Opelul cu Kia, așadar nu putea să demonstreze că a fost atent la culoarea semaforului. În concluzie, contestatorul solicită anularea procesului-verbal, precum și anularea amenzii, dându-i-se dreptul în continuare de a conduce autoturisme, acesta având permis de șofer profesionist și făcând prestări servicii.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2015, contestatorul T. V.-V., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, Brigada Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis la data de 17.08.2015 de DGMB-Brigada Rutieră, ca fiind nelegal, dispunând exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 420 de lei, precum și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal mai sus menționat a fost amendat cu suma de 420 de lei și ridicarea permisului de conducere de către organul constatator al DGPMB - Brigada Rutieră, motivat de faptul că la data de 17.08.2015, ora 20:20, ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune la intersecția străzii Apusului cu . sensul Valea Cascadelor - Valea L.. Contestatorul a menționat că în momentul trecerii sale prin zona intersecției semaforizate, culoarea semaforului era verde, dovedind acest aspect cu martorul T. F. C., legitimată cu CI . nr._, CNP_, care se afla în autoturismul condus de acesta. Mai mult de atât, în urma contestatorului a mai trecut un VW cu numere de București, care nu a fost oprit.
Contestatorul a menționat că pe scaunul special din spate se afla și fiica acestuia, în vârstă de un an și, datorită acestui aspect, conducea prudent și nu i-ar fi pus viața în pericol prin . culoarea roșie a semaforului.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr_ emis la data de 17.08.2015 de DGMB-Brigada Rutieră, prin care i s-au stabilit în sarcina contravențiile menționate mai sus, este netemeinic și nelegal și pentru considerentele pe care le va expune în continuare.
La data de 17.08.2015, în jurul orei 20:20, conducând autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_, pe . intersecția cu . Valea Cascadelor - Valea L., a fost oprit de echipajul de poliție, respectiv de agentul Rosescu D., care a cerut actele și i-a comunicat că a trecut pe culoarea roșie a semaforului. Contestatorul a menționat că în mașină cu acesta se afla și soția sa, T. F.-C., care a susținut în fața agentului că au trecut pe culoarea verde a semaforului și i-a reproșat faptul că se afla cu fața în direcția opusă față de sensul acestora de mers și nu a avut cum să vadă. În plus, în urma contestatorului se afla un autoturism marca VW cu numere de București pe care nu l-a oprit, ba mai mult, i-a făcut semn să își continue drumul. În urma discuțiilor purtate a luat măsura sancționării acestuia cu amendă în cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere.
Contestatorul a apreciat că faptele pentru care a fost sancționat nu sunt conforme cu realitatea, întrucât semaforul se afla în momentul intrării în intersecție pe culoarea verde, și numai faptul că mașina era înmatriculată în O. i-a atras atenția agentului de poliție, considerând că, dacă era așa cum a consemnat agentul, era oprit și celalalt autovehicul care se deplasa în același sens cu acesta.
Deoarece agentul constatator a fost reticent la solicitările contestatorului de a-i arăta înregistrarea în baza căreia îl sancționează sau un alt mijloc de probă prin care face dovada înscrisului „autentic”, afectează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, prin întocmirea căruia s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privitoare la prezumția de nevinovăție de care se bucură și contravenienții și la procedura de aplicare a sancțiunii, dat fiind faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sfera contravențională este absorbită de sfera penală, noțiunea de penal fiind o noțiune autonomă a Curții, care impune respectarea drepturilor procesuale ale petenților ca și ale inculpaților, respectiv respectarea prezumției de nevinovăție, dreptul de a fi informat despre acuzația care se aduce petentului, dreptul la apărare calificat, etc.
Pentru considerentele expuse anterior, contestatorul a solicitat admiterea plângerii formulate, anularea procesului-verbal contestat, exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 420 de lei și dispunerea restituirii permisului de conducere.
În subsidiar, dacă instanța va trece peste cele prezentate mai sus, contestatorul a considerat că există temei legal pentru aplicarea avertismentului în această speță și că este îndreptățit să solicite această măsură întrucât „fapta” pentru care a fost aplicată amenda nu a reprezentat pericol social, neavând loc vreun accident de circulație.
Conform dispozițiilor art.5 pct. 2 din OG nr.2/2001 sancțiunile contravenționale principale sunt: a. avertismentul...
Art. 7 din OG nr. 2/2001 prevede: (1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Concluzionând, se poate observa că în această speță există temei legal pentru înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis la data de 17.08.2015 de DGMB- Brigada Rutieră cu avertisment, respectiv art. 5 pct. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 7 pct. 3 din OG nr.2/2001.
În aprecierea sancțiunii se impune a se avea în vedere gradul de pericol social, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmarea produsă și mai ales circumstanțele personale ale contravenientului (ocupație, educație, antecedente, gradul de pregătire etc.).
În concluzie, față de cele expuse în prezenta, contestatorul a solicitat admiterea plângerii și să se constate în principal faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis la data de 17.08.2015 de DGMB- Brigada Rutieră, este netemeinic și nelegal, motivat de faptul că în momentul trecerii prin zona intersecției semaforul indica culoarea verde așa cum va demonstra, iar în subsidiar, a solicitat transformarea amenzii aplicate în avertisment, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii în sumă de 420 lei și anularea sancțiunii complementare, respectiv restituirea permisului de conducere.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5 pct. 2 din OG nr. 2/2001, art. 7 pct. 3 din OG nr. 2/2001, art. 14, alin.1 din OG nr.2/2001 și art.31 din OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul- verbal . nr_ emis la data de 17.08.2015.
La data de 22.10.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de petent, menținând procesul-verbal încheiat.
În fapt, la data de 17.08.2015, orele 20:25, petentul a condus autovehiculul marca KIA, cu numărul de înmatriculare_ pe . Valea Cascadelor, către . la intersecția cu . respectat culoarea roșie a semaforului electric care se afla în stare normală de funcționare și care i se adresa.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.
Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. „(1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în acesta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este supus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat a se observa că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social ai faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, care dispune că „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, „Înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
De asemenea, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați, și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
Intimata a înaintat alăturat istoricul de sancțiuni al petentului, pentru ultimii 5 ani, din care reiese că acesta nu se află la prima abatere de la regulile de circulație.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere motivele de fapt și de drept expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precum și art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, procesul-verbal . nr._/17.08.2015.
La data de 18.11.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de DGMB- Brigada Rutieră.
Contestatorul a solicitat a se observa că, în întâmpinare, intimata s-a folosit de formula „legalitatea și temeinicia” de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr_ emis la data de 17.08.2015, dar a recunoscut că „legalitatea și temeinicia” este de fapt o „prezumție relativă” și având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care statuează că sfera contravențională este absorbită de sfera penală, sarcina probei cade și în sarcina agentului constatator care trebuia să probeze afirmația că a trecut pe culoarea roșie a semaforului.
De asemenea, contestatorul a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 Cod procedură penală referitor la aflarea adevărului în sensul admiterii probei testimoniale solicitate pornind de la prezumția de nevinovăție conferită de dispozițiile art.4 Cod procedură penală.
Conform art. 114, alin.1 Cod procedură penală, poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință de fapte sau împrejurări dacă înțelege să nu beneficieze de drepturile conferite de art. 117 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste dispoziții legale, contestatorul a considerat că în prezenta cauză poate fi audiată în calitate de martor soția acestuia care a fost trecută la rubrica ,,mențiuni” la solicitarea expresă a acesteia.
Agentul constatator nu se afla în intersecție, ci la aproximativ 30-40 de metri, nefiind atent la trafic, deci neavând posibilitatea să observe momentul trecerii autoturismului prin intersecție. Acest aspect nu a fost consemnat în procesul verbal la descrierea faptei, considerat probabil irelevant de agentul constatator. Deoarece nu a descris și locul în care a fost oprit, deși avea această posibilitate a afectat temeinicia procesului verbal.
În prisma celor mai sus menționate, contestatorul a apreciat că, faptele pentru care a fost sancționat nu sunt conforme cu realitatea întrucât semaforul se afla în momentul intrării în intersecție pe culoarea verde și numai faptul că mașina era înmatriculată în O. i-a atras atenția agentului de poliție care s-a întors cu fața înainte de a-l opri. Contestatorul a considerat că, dacă era așa cum a consemnat agentul, era oprit și celalalt autovehicul care se deplasa în același sens cu acesta și care a trecut imediat în urma acestuia prin intersecție.
Pentru considerentele expuse anterior, contestatorul a solicit admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal contestat, exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 420 lei și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea permisului de conducere.
În subsidiar, dacă instanța va trece peste cele prezentate mai sus, contestatorul a considerat că există temei legal pentru aplicarea avertismentului în această speță și că este îndreptățit să solicite această măsură întrucât „fapta” pentru care a fost aplicată amenda nu ar fi reprezentat un pericol social, neavând loc vreun accident de circulație.
În concluzie, față de cele expuse în prezenta, contestatorul a solicitat admiterea plângerii și să se constate, în principal, faptul ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr_ emis la data de 17.08.2015 de DGMB-Brigada Rutieră, este netemeinic și nelegal motivat de faptul că în momentul trecerii prin zona intersecției semaforul indica culoarea verde, iar în subsidiar, a solicit să se dispună transformarea amenzii aplicate în avertisment, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii în sumă de 420 lei și anularea sancțiunii complementare, respectiv restituirea permisului de conducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/17.08.2015 contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevazute de art.52 alin.1 din OUG nr.1952002, constând in faptul că, la data de 17.08.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția Valea Cascadelor către . la intersecția cu . la culoarea roșie a semaforului electric care i se adresa, semafor aflat în stare normala de funcționare.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, susținerile contestatorului potrivit cărora nu se face vinovat de producerea faptei contraventionale nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal. În privința afirmatiei contestatorului potrivit careia agentul constatator a confundat marca autoturismului sau, instanța constata ca în cuprinsul procesului-verbal nu este mentionata marca autoturismului, fiind menționat doar numărul de înmatriculare, faptul ca în intampinare este mentionata o alta marca de autoturism decât cea care ii aparține fiind lipsit de relevanta din perspectiva procesului-verbal de contraventie.
În ceea ce privește sanctiunea aplicata, instanța apreciaza ca aceasta respecta criteriile prevazute de disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea formulată de contestator ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul T. V.-V., CNP_, domiciliat în localitatea Sârbii-Măgura, sat Vitănești, .. 30, județul O., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./8.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1251/2016. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
