Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 746/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 746/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 746/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 746
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u., privind pe creditoarea D. L. în contradictoriu cu debitoarea P. T. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat creditoarea, prin avocat, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Creditoarea, prin avocat, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 1016 raportat la art. 94 pct.1 lit. k și art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Creditoarea, prin avocat, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată într-un interval de un termen de judecată.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze este de 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Creditoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de creditoare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Creditoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și, față de prevederile art. 1019 alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă și împrejurarea că debitoarea nu a formulat întâmpinare, solicită instanței să considere aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditoarei. Partea arată că a livrat produsele contractate, debitoarea a acceptat factura fiscală și confirmarea de primire, însă nu și-a îndeplinit obligația corelativă. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, onorariul de avocat, separat.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2015 creditoarea D. L., în contradictoriu cu debitoarea Pîcara T. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 13.862,31 euro, corespunzătoare facturilor scadente conform contractului de distribuție încheiat între părți în data de 03.02.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, la data de 03.02.2014, între D. L., în calitate de furnizor și P. T. SRL, în calitate de distribuitor, s-a încheiat un contract de distribuție (Anexa 1) pentru produsul „MINTIS” Breath Strips (benzi de împrospătare a respirației „MINTIS”).
Deși creditoarea și-a îndeplinit obligația de livrare a produselor, așa cum a fost asumată prin contract, debitoarea a refuzat să își îndeplinească obligațiile corelative de plată, debitul cumulat până în prezent fiind în cuantum de 13.862,31 euro.
Din punct de vedere cronologic, executarea prestațiilor între părți a decurs după cum urmează:
Prima livrare s-a efectuat în data de 13.02.2014, conform Listei de Colisaj din aceeași dată (Anexa 2) și a confirmării de primire emise de debitoare, din data de 14.02.2014 (Anexa 3). În aceeași zi, reclamanta-creditoare a emis factura nr. 58 (Anexa 4), scadentă în data de 11.12.2014, reprezentând contravaloarea produselor, în cuantum de 4.752 euro, pe care debitoarea a achitat-o parțial, rămânând un rest de plată de 203.61 euro.
A doua livrare a produselor a avut loc în data de 25.07.2014, conform Listei de Colisaj și a confirmării de primire emise de către debitoare, ambele din aceeași dată (Anexa 5 și Anexa 6), fiind astfel emisă factura nr. 65 (Anexa 7), scadentă în data de 23.05.2015, în cuantum de 4.482.72 euro, neachitată până în prezent.
A treia livrare către debitoare a avut loc în data de 14.10.2014, conform Listei de Colisaj din aceeași dată (Anexa 8) și a confirmării de primire din data de 15.10.2014 (Anexa 9), fiind emisă factura nr. 71 (Anexa 10), scadentă în data de 11.08.2015, în cuantum de 4.706.79 euro, neachitată până în prezent.
Ultima livrare a produselor a avut loc în data de 31.10.2014, conform Listei de Colisaj și confirmării de primire din aceeași dată (Anexele 11 și 12). Totodată, la momentul livrării produselor, a fost emisă factura nr. 72 (Anexa 13), scadentă în data de 29.08.2015, în cuantum de 4.469.19 euro, neachitată până în prezent.
Conform art. 5.3 din contract, debitoarea avea obligația de a plăti către creditoare contravaloarea facturilor emise, acestea având un termen de plată de 300 de zile.
D. fiind faptul că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a celor 4 facturi, deși creanța corespunzătoare acestora este certă, lichidă și exigibilă, reclamanta-creditoare a trimis în data de 16.11.2015, prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești „D. și D.”, o somație de plată (Anexa 14) către debitoarea P. T. SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 1015 alin. 1 Cod procedură civilă, însă până în prezent aceasta nu a înțeles să achite debitul indicat.
Cu toate că reclamanta creditoare a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu reprezentanții debitoarei P. T. SRL, dorind o soluționare amiabilă a neînțelegerii apărute, toate încercările sale s-au lovit de refuzul acesteia de a răspunde solicitărilor și implicit de a achita contravaloarea facturilor scadente, în cuantum de 13.862.31 euro.
În vederea emiterii unei ordonanțe privind obligarea debitoarei la plată, creanța ce se solicită pe această cale trebuie să aibă caracter cert, lichid și exigibil, în conformitate cu art. 1014 alin.1 Cod procedură civilă în speță fiind îndeplinită această condiție, după cum va arăta în cele ce urmează:
a. Caracterul cert al creanței rezultă în mod neîndoielnic din contractul încheiat între părți;
b. Caracterul lichid al creanței de asemenea rezultă din contractul încheiat între părți, cuantumul acesteia fiind individualizat în facturile emise de către creditoare și atașate prezentei cereri;
c. Caracterul exigibil al creanței este determinat prin termenul de plată aferent fiecărei facturi, termen ce a fost depășit pentru toate cele patru facturi indicate.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1014 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, contract de distribuție încheiat la data de 03.02.2014 între părți, liste de colisaj din 13.02.2014, 25.07.2014, 14.10.2014, 31.10.2014, confirmări de primire, notificare nr.918 din data de 16.11.2015 și dovada de comunicare a acesteia.
Prin compartimentul registratură, la data de 24.12.2015, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 10.12.2015, însoțite de relații ONRC P. T. SRL, în copie.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea D. L., în calitate de furnizor, și debitoarea ., în calitate de ditribuitor, s-a încheiat la data de 3.02.2014 contractul de distribuție atașat la filele 12-16 din prezentul dosar, pe o durată de doi ani începând cu data de 3.02.2014. În baza acestui contract creditoarea a livrat debitoarei produse în valoare totală de 18.410,7 Euro, pentru care a emis facturile fiscale nr. 58/13.02.2014, 65/25.07.2014, 71/14.10.2014 și nr. 72/31.10.2014, semnate și ștampilate de către reprezentanții debitoarei.
În art. 5.1. din contract părțile au stabilit prețurile produselor furnizate, iar conform art. 5.3 termenul de plată a facturilor ce urmau a fi emise de furnizor pentru produsele livrate în ziua preluării acestora era de 300 de zile.
Potrivit art.1014 din noul C de proc civ procedura reglementată de titlul IX este o procedură specială ce se desfășoară în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art 663 din același act normativ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
În cauza de față, atât contractul de distribuție, în cuprinsul căruia se menționează prețul produselor și obligația de plată a acestuia, cât și facturile fiscale nr. 58/13.02.2014, 65/25.07.2014, 71/14.10.2014 și nr. 72/31.10.2014, ce au fost emise de creditoare pentru bunurile livrate debitoarei, au fost însușite de debitoare, având în vedere faptul că toate înscrisurile menționate sunt semnate și ștampilate de reprezentanții debitoarei. Conform art. 268 al 1 Cprciv semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.În art. 273 din noul Cod de procCiv, se mai prevede că înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară. Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.
Prin urmare, se reține ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 1014 al. 1 Cprciv privind existența unui înscris însușit de părți, care să ateste creanța pretinsă. Instanța mai reține că, deși creditoarea a dovedit existența creanței sale, debitoarea nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului, de a plăti prețul produselor ce i-au fost livrate în termenul stabilit în contract. Mai mult, având în vedere că nu s-a depus întâmpinare de către debitoare, în baza art. 1019 al. 3 Cprciv, această împrejurare va fi considerată de instanță ca reprezentând o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
Din contractul de distribuție și facturile fiscale nr. 58/13.02.2014, 65/25.07.2014, 71/14.10.2014 și nr. 72/31.10.2014 rezultă și caracterul lichid al creanței, cuantumul acesteia fiind clar determinat, respectiv suma totală de 18.410,7 Euro, din care a mai rămas de achitat 13.862,31 EURO, reprezentând contravaloarea produselor livrate (ca urmare a plății parțiale efectuate conform celor arătate de creditoare în acțiune).
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, acesta rezultă atât din mențiunile efectuate în cuprinsul facturilor,cât și din contract, conform căruia debitoarea avea obligația achitării contravalorii facturilor în termen de 300 de zile (art.5.3.).
Față de cele arătate mai sus, văzând și dispozițiile art. 1270 din noul Cciv, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța va admite cererea, iar în temeiul art.1022 din noul C de proc civilă va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 13.862,31 Euro.
Reținând culpa procesuală a debitoarei, în baza art. 453 al.1 C.pr.civ.,instanța o va obliga și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea D. L., cu sediul social la S., Bulgaria, . nr. 11B, apartament 7, prin SCA I. și S., cu sediul procesual ales în București, ., parter, sector 3, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în București, . nr.9, ., etaj 2, sector 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2005, având CUI_.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 13.862,31 Euro reprezentând contravaloare produse.
Obligă debitoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către creditoare.
Cu cerere în anulare pentru debitoare în 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
4 ex./09.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 847/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 812/2016. Judecătoria... → |
|---|
