Plângere contravenţională. Sentința nr. 167/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 167/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 167/2016
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 167
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul M. R., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Politie Locală Sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimata, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la primul termen de judecată, și faptul că, s-a depus prin serviciul registratură, prin poștă, la data de 08.01.2016, de către contestator, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze.
Intimata, prin consilier juridic, arată că este competentă pentru a soluționa această cauza Judecătoria sector 6 București.
Instanța, verificând competența, conform art.131 al. 1 din Cod procedură civilă constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art. 94 pct. 3 din Cod procedură civilă și art. 32 al. 1 din O.G. 2/2001.
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Intimata, prin consilier juridic, estimează durata soluționării cauzei la 3 luni.
Conform art.238 din Noul cod de procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la 3 luni de zile, în raport de obiectul cauzei, de susținerile părților.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
In ceea ce privește probele solicitate de contestator, arată este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de contestator dar solicită a nu fi avută în vedere depoziția soției întrucât se încalcă dispozițiile imperative din codul de procedură civilă cuprinse în art. 315.
Instanța, în temeiul art.255 și art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru contestator și intimată proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind admisibilă și în măsură să conducă la soluționarea cauzei.
In ceea ce privește cererea contestatorului pentru depunerea depoziției olografe a soției, aceasta nu este admisibilă față de dispozițiile Codului de procedură civilă și nu este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, să se constate că nu au fost depuse dovezi în susținerea plângerii contravenționale, au fost încălcate dispozițiile imperative, fără cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.09.2015, contestatorul M. R., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Politie Locală Sector 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.08.2015, solicitând anularea acestuia, precum și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 18.08.2015, în jurul orei 21 își plimba animalul de companie, un câine rasa Golden Retreiver în cartierul în care locuiește, iar soția sa era cu copilul la locul de joaca.
A susținut că a intrat pentru câteva minute la locul de joacă, întrucât copilul său se lovise, moment în care a fost abordat de un echipaj al Poliției Locale Sector 6, care a invocat fără temei că ar fi "fost depistat cu animalul de a companie în spațiul de joacă amenajat pentru copii din .>
Contestatorul a menționat că agentul de la politia locală a avut o atitudine sfidătoare, vorbindu-i pe un ton superior, fără motiv și i-a aplicat amenda contravenționala în cuantum de 200 lei.
A susținut că martorii prezenți, părinți ai copiilor de la locul de joaca nu au dorit să se implice în discuția contestatorului cu agenții de politie, pentru a nu afecta starea de spirit a copiilor prezenți.
A menționat că această constatare cu privire la faptul că fost depistat cu animalul de companie în spațiul de joaca amenajată pentru copii din . este conformă cu realitatea, nu este posibil să fie "vânat" că a intrat 2 minute să-și ajute soția.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri și orice altă probă ce s-ar dovedi pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, modificată si completată.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie procesul verbal de contravenție . nr._/18.08.2015 și cartea de identitate. (f.5-6)
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 05.11.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că în data de 08.05.2014, în jurul orelor 21, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea pe zona de competență, l-a identificat pe contestator cu animalul de companie în spațiul de joacă amenajat pentru copii din .>
A susținut că fapta sus-menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 42 lit. a din Anexa nr. 1 la H.C.G.M.B. nr. 120/2010 și sancționată de același articol cu amendă de la 200 lei la 500 lei, fiind aplicată în concret sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, a învederat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 si art. 17 din O.G nr 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de H.C.G.M.B. nr. 120/2010.
Intimata a susținut că petentul nu a invocat cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea si dovedirea de către contestator a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbalul.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, a arătat că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă ce nu a fost făcută în cazul de față, prezumția nefiind răsturnată.
În ce privește sancțiunea, a susținut că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată si aplicată în mod legal si corect având în vedere gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001.
A învederat că, în speță, polițistul local a aplicat amenda contravențională în cuantumul de 400 lei, având în vedere faptul că susnumitul a avut un comportament agresiv, motiv pentru care persoanele de fată au refuzat semnarea procesului verbal în calitate de martor asistent - astfel cum reiese din mențiunile agentului constatator efectuate în cuprinsul procesului verbal.
Totodată, intimata a solicitat să se constate că petentul nu a invocat și dovedit existența vreunui motiv de nelegalitate a procesului verbal de constatare și sancționare contravențională, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumțiile relative de legalitate și temeinicie specifice înscrisurilor autentice și nici nu a administrat probe din care să reiasă netemeinicia acestuia, respectiv existența unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal contestat
Astfel, a precizat că petentul face declarații contradictorii în plângerea contravențională, deoarece la fila 1 recunoaște că plimbând cu animalul de companie a intrat pentru câteva minute la locul de joacă, iar la fila 2 afirmă că echipajul DGPL S 6 ar fi invocat fără temei că a fost depistat cu animalul de companie în spațiul de joacă amenajat pentru copii, aflat în .>
În drept, cerere a fost întemeiată pe dispozițiile C. proc. civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale H.C.G.M.B. nr. 120/2010.
Totodată, intimata a menționat că se opune administrării probei cu declarația olografă a soției reclamantului având în vedere faptul că aceasta este o probă extrajudiciară, preconstituită. În temeiul dispozițiilor art.315 alin.1 pct.2 C pr civilă se opune audierii acesteia în calitate de martor. Având în vedere ( opoziția expresă a DGPL S 6, consideră că potrivit dispozițiilor art. 315 alin 2 C pr civilă, soția reclamantului nu mai poate fi audiată în calitate de martor în prezenta cauză.
Întâmpinarea a fost însoțită de procesul verbal de contravenție . nr._/18.08.2015 cu confirmare de primire.(f.24-25).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/18.08.2015 (f. 5), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei, în temeiul art. 34 lit. b din H.C.G.P.M.B. 120/2010, raportat la art. 42 lit. a din același act normativ. Aceste texte de lege prevăd faptul că „posesorii de animale de companie au următoarele obligații în timpul plimbării animalelor pe domeniul public: b) să nu permită accesul animalelor de companie pe spațiile verzi din parcuri, grădini publice și cele aferente ansamblurilor de locuințe, în spațiile de joacă amenajate pentru copii în magazine și piețe de desfacere a produselor agroalimentare. Accesul cu animale de companie va fi permis numai în spațiile special amenajate. Nu vor fi supuși acestui regim câinii de serviciu ai Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și internelor.”
În sarcina petentului s-a reținut faptul că „a fost depistat cu animalul de companie în spațiul de joacă amenajat pentru copii din .>
În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat faptul că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, iar persoanele de față nu au semnat ca martori, fiindu-le teamă.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, în soluționarea plângerii contravenționale, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal contestat conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de aceste dispoziții legale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Sub acest aspect, instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Astfel, instanța constată că, în cauza A. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, cu condiția ca acestea să respecte anumite limite rezonabile precum și că, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, fiind, totodată, necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal contestat, ca act administrativ emanând de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, este temeinic întocmit în condițiile în care acesta respectă toate cerințele de legalitate.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa nu sunt susținute de nicio probă administrată în prezenta cauză, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
Astfel, instanța reține că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri că petentul a permis accesul animalului său de companie în spațiul de joacă amenajat pe .>
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând fapta contestatorului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda în cuantum de 400 de lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din cuprinsul procesului-verbal rezultând faptul că petentul a avut un comportament agresiv.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, în consecință, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul M. R., CNP_, domiciliat în București, ..109, ., etaj 1, apartament 51, sector 6 în contradictoriu cu intimata D.G.P.L. Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. SIG/Tehnored./4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
