Pretenţii. Sentința nr. 1003/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1003/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1003/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1003
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta Asociația de proprietari Poștașului în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat reclamanta, prin avocat, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu P. G. și P. N..
Reclamanta, prin avocat, arată că cererea formulată de pârât este admisibilă.
Instanța, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva lui P. G., reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, întrucât pârâtul nu se poate îndrepta împotriva acestei persoane cu o cerere de despăgubire în condițiile în care, conform certificatului de deces atașat la fila 75 din dosar, P. G. a decedat la data de 27.11.2011, neavând, așadar, capacitate procesuală de folosință. Prin urmare, instanța respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva lui P. G., ca inadmisibilă, aceste dispoziții putând fi atacate cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare, pentru cele lipsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată împotriva lui P. N., conform cererii depusă de M. București la data de 27.01.2016, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, astfel că admite în principiu cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestei persoane.
Reclamanta, prin avocat, solicită disjungerea cererii de chemare în garanție.
Având în vedere că judecarea cererii principale este întârziată de soluționarea cererii de chemare în garanție formulată împotriva lui P. N., în baza art. 74 alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța disjunge cererea de chemare în garanție formulată împotriva lui P. N. și se formează un nou dosar,cu nr._, având ca reclamant pe M. București și pârâtă pe P. N., obiectul cererii fiind pretenții.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de pârât.
Reclamanta, prin avocat, este de acord cu această probă.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor reprezentând cote de întreținere aferente perioadei iunie 2014 – mai 2015, la care se adaugă penalități de întârziere, și cheltuieli de judecată, în cuantum de 800 lei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2015 reclamanta Asociația de Proprietari „Poștașului”, în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului M. București prin Primar General, la plata sumei totale de 4.178,37 lei, reprezentând: cote de întreținere restante acumulate pe perioada iunie 2014 - mai 2015 în sumă de 3.364,37 lei; penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate până la data de 31.07.2015 pentru cotele restante din perioada iunie 2014- aprilie 2015, în sumă de 814,00 lei, obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data de 01.08.2015 și până la data plății efective a debitului, fără ca totalul penalităților pentru întârziere să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză în cuantum de 800 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul Municipiului București este proprietar al imobilului - apartament situat în București, ., apartament 31, sector 3.
Persoanele care locuiesc în apartamentul nr. 31, pentru care nu se cunoaște dacă proprietarul a încheiat sau nu contract de închiriere, deși au beneficiat în mod neîntrerupt de toate utilitățile aferente imobilului, nu au mai achitat cotele de întreținere începând cu luna iunie 2014 care, la data redactării prezentei, totalizează 4.178,37 lei.
Art. 50 din Legea nr. 230/2007 prevede expres posibilitatea Asociației de P. de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în speță M. București prin Primar General, reclamantei nefiindu-i opozabile contractele de închiriere încheiate între proprietar (membru al Asociației de proprietari) și terțe persoane, legea nefăcând nicio distincție între proprietarul-persoana privată și proprietarul-autoritate publică. Din acest motiv, calitatea procesuală pasivă a pârâtului este pe deplin dovedită, acesta având aceleași drepturi și obligații ca orice alt proprietar.
Prin urmare, M. București prin Primar General în calitate de proprietar are obligația legală de a achita cota-parte ce-i revine din cheltuielile comune pentru apartamentul sus-menționat, obligație ce nu a fost îndeplinită, deși asociația prin numeroase notificări a adus la cunoștința acestuia situația restanțelor apartamentului aflat în proprietatea Municipiului București.
Totodată, încheierea contractului de închiriere cu persoanele ce locuiesc în imobil, în cuprinsul căruia ar putea fi inserată clauza privind obligația chiriașului de a achita cotele de întreținere, nu este de natură să exonereze pârâtul de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, clauzele contractului de închiriere interesând doar părțile contractului. Astfel, potrivit principiului relativității efectelor convențiilor și având în vedere art. 31 din Legea nr.114/1996, contractul de închiriere încheiat de M. București nu poate obliga Asociația, terț față de acest contract, să pretindă cheltuielile comune de la chiriași care, de cele mai multe ori sunt persoane insolvabile, făcând imposibilă recuperarea sumelor de bani datorate Asociației de la aceștia.
Poziția privilegiată a pârâtului M. București este demonstrată și de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 114/1996, text legal ce stabilește că „chiria practicată pentru locuințe va acoperi cheltuielile de administrare, întreținere și reparații Astfel, pârâtul M. București își exercită numai drepturile pe care le are în calitate de proprietar, prin încasarea chiriei, uitând cu desăvârșire de datoriile pe care le are în aceeași calitate de proprietar.
Din cele prezentate rezultă că, în principiu, instanța poate să oblige la plata cheltuielilor comune restante M. București, aceasta urmând să se întoarcă împotriva chiriașilor pentru recuperarea cheltuielilor, suportând astfel și insolvabilitatea acestora și lipsa sa de preocupare în administrarea proprietății sale.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 230/2007, HG nr.1588/2007.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, centralizator debit restant aferent perioadei iunie 2014-mai 2015, modul de calcul al penalităților aferente perioadei iunie 2014-mai 2015, HCGMB nr.309 din data de 29.09.2008, cu anexă, HCGMB nr.18 din data de 18.01.2007, cu anexă, HCGMB nr.380 din data de 13.12.2007, plan de situație, Anexa 1 la HCGMB nr.380/2007, liste de plată cote de întreținere aferente perioadei iunie 2014-mai 2015, certificat de înregistrare fiscală, încheierea de ședință din data de 04.09.2008 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, proces verbal nr.1 încheiat la data de 11.02.2008, Statutul Asociației Proprietarilor Ansamblul Rezidențial Poștașului.
Prin compartimentul registratură, la data de 17.11.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numiților P. G. și P. N., în calitate de titular și membru de familie conform contractului de închiriere nr.2340/27.01.2009, solicitând ca, în situația admiterii cererii principale, să se dispună obligarea chemaților în garanție la plata sumelor solicitate de către reclamantă, inclusiv cheltuieli de judecată.
În raport de situația de fapt și cea de drept, pârâtul a invocat și solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât cheltuielile de întreținere se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cota parte indiviză din proprietatea comună.
Listele de întreținere nu menționează la rubrica privind apartamentul în cauză drept datornic M. București, ci persoana fizică, beneficiarul cotelor de întreținere.
Dispozițiile Legii nr. 114/1996 stabilesc în sarcina proprietarului doar obligațiile privind reparațiile capitale privind întreținerea și repararea structurii de rezistență a clădirii, instalațiile comune (art.28) iar în sarcina chiriașului tot ceea ce ține de folosința locuinței (art.29). Așadar, printr-o interpretare lato sensu a art.29 din Legea nr.114/1996 rezultă că tot ceea ce ține de întrebuințarea și folosința locuinței sunt cheltuieli ce cad în sarcina chiriașului, deci și cheltuielile de întreținere. De altfel, în alin.2 din art.29 se menționează „obligațiile chiriașului cu privire la întreținerea și repararea spațiului închiriat...”.
Rezultă fără echivoc obligația chiriașului de a-și achita cotele de întreținere. Cotele de întreținere cad în sarcina chiriașului, și nu a proprietarului, mai ales când acesta din urmă este statul sau unitatea administrativ-teritorială.
Nu se poate reține vinovăția proprietarului câtă vreme între proprietar și beneficiarul furnizării întreținerii nu există identitate, vinovat de neplata cotelor de întreținere fiind chiriașul-persoana fizică, iar nu M. București.
Obligațiile chiriașului cu privire la întreținerea suprafeței locative rezultă din contract (art. 13) și din Anexa 5 la Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.114/1996.
Având în vedere că locatarii în cauză au beneficiat direct de acest serviciu, obligația de plată s-a născut direct în patrimoniul acestora, și nu în patrimoniul proprietarului.
Prin urmare, neexistând o astfel de obligație care să incumbe Municipiului București de a achita contravaloarea cheltuielilor de întreținere pentru persoanele care ocupă locuința, pârâtul a considerat justificată excepția invocată.
Este adevărat că art. 31 din Regulamentul Cadru al Asociației de P. dă dreptul Asociației de P. de a acționa în justiție pe orice proprietar pentru neplata acestora, însă condiția esențială prevăzută este reținerea vinovăției.
Încă din art.3 lit. c din Regulamentul anexă la Legea nr.114/1996 este definită noțiunea de proprietate comună în cadrul unui condominiu/.-se la acele elemente ce se află în proprietatea comună forțată pe cote-părți a proprietarilor pe apartamente, iar potrivit art.3 lit. i, cheltuielile comune sunt acelea legate de proprietatea comună, și anume cele privind „folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea, modificarea proprietății comune”.
La aceste cheltuieli se referă art.31 din Regulament atunci când se impune proprietarului plata, întrucât sunt cheltuieli necesare și utile legate de proprietatea sa-inclusiv cota-parte din cheltuielile comune - și indiferent dacă locuința este folosită de altă persoană decât proprietarul (chiriaș, tolerat, comodatar), proprietarului îi profită, de exemplu, întreținerea și repararea părților comune.
Nu același lucru se întâmplă cu așa numitele cote din cheltuielile de întreținere avute în vedere în speță, și anume cu cotele ce decurg din cheltuielile legate de achitarea serviciilor prestate de furnizorii de energie termică, apă, ridicarea deșeurilor menajere etc.
Acestea nu sunt cheltuieli comune legate de proprietatea comună în sensul art.3 din Regulamentul cadru anexa la Legea nr.114/1996 (terasă, acoperiș, structură de rezistență etc.) ce ar reveni logic proprietarului, ci costul unor servicii furnizate, ce trebuie suportat de beneficiarul serviciilor, deci de cei care le utilizează efectiv.
În privința acestor din urma cheltuieli, izvorul și fundamentul lor nu este legat de proprietatea comună, ci se regăsește într-un raport contractual de prestări servicii, încheiat între furnizorul serviciilor și beneficiar (locatarul - cel care locuiește - proprietar sau chiriaș) prin intermediul asociației de proprietari ce are în aceste raporturi calitatea de mandatar al beneficiarilor în raportul cu furnizorii. Aceste cheltuieli reprezintă prețul serviciilor și trebuie înaintate furnizorului prin intermediul asociațiilor de locatari, care le poate pretinde, în virtutea raporturilor specifice de mandat, particularizată la situația locativă, de la cei în numele cărora a făcut sau trebuie să facă plata - în acest sens este și art. 1547 Cod civil, privind reținerea anticipațiilor și spezelor.
În privința acestor cheltuieli legate de plata serviciilor furnizate, obligația revine beneficiarului deci, în speță, chiriașei care, conform art.29 din Legea nr.114/1996, trebuie să suporte și cheltuielile legate de reparațiile și întreținerea obișnuită a bunului, inclusiv privind bunurile comune.
În consecință, cum sumele ce rezulta din listele depuse la dosar reprezintă fie preț al serviciilor prestate de furnizori, fie cost al reparațiilor așa numite locative (fondul de reparații, atâta timp cât nu s-a probat că este vorba despre altfel de reparații decât cele obișnuite), rezultă că acestea nu pot fi impuse decât chiriașilor, deci instituția pârâtului ca proprietar ce nu are nici folosința locuinței și nici a serviciilor prestate de furnizori nu are calitate pasivă pe acest aspect.
Pârâtul a considerat că, obligând M. București la plata cheltuielilor de întreținere se va crea un precedent, încurajându-se astfel chiriașii din locuințele din fondul locativ de stat să nu-și mai achite cotele de întreținere știind că acestea vor fi achitate de municipalitate, ori este absurd ca municipalitatea să suporte din bugetul local plata cotelor la întreținere a celor rău platnici.
Referitor la cererea de chemare în garanție a numiților P. G., P. N., pârâtul a solicitat ca, în situația în care instanța va admite cererea principală și va fi obligat M. București la plata sumelor solicitate de către reclamantă, să se dispună obligarea chemaților în garanție la plata sumelor la care va fi obligat M. București către reclamantă, inclusiv a cheltuielilor de judecată.
Chemații în garanție locuiesc în imobil și au beneficiat de serviciile prestate, prin urmare au obligația de a plăti cotele de întreținere care se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cota parte indiviză din proprietatea comună.
Aceștia s-au obligat să achite cotele lunare de întreținere la Asociația de P., iar această obligație îi incumbă conform art.1270 din Noul Cod Civil, fiind corelativă drepturilor locative proprii dobândite de aceștia, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a acestora.
Prin fapta ilicită a chemaților în garanție, constând în nerespectarea obligației contractuale de plată a cotelor de întreținere la cheltuielile asociației de proprietari la scadență, i s-a produs pârâtului M. București un prejudiciu, reprezentat de sumele pe care acesta va fi obligat să le plătească reclamantei, între acest prejudiciu și fapta ilicită existând un raport de cauzalitate. Prin urmare, întrucât în materie contractuală vinovăția se prezumă, iar chemații în garanție nu au făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, urmează ca instanța să oblige chemații în garanție la plata cotelor restante de întreținere, precum și a cheltuielilor de judecată deoarece promovarea prezentei acțiuni ține de atitudinea culpabilă a acestora.
În situația în care chemații în garanție nu mai beneficiază de un drept locativ legal, pârâtul a solicitat a se avea în vedere că operează răspunderea delictuală civilă și să fie obligați chemații în garanție la plata sumelor solicitate de către reclamantă, pentru următoarele considerente:
În speță, imobilul apartament 58 a fost deținut de pârâți, conform contractului de închiriere nr. 2340/27.01.2009. Chiar dacă s-a dispus rezilierea contractului de închiriere și nu s-a procedat la evacuarea din imobil, operează răspunderea delictuală a numiților P. G. și P. N..
Prin imputarea acestor sume s-ar crea un prejudiciu în sarcina pârâtului, sume care sunt datorate de către chemații în garanție.
Susnumiții locuiesc în imobil și au beneficiat/beneficiază în continuare de serviciile prestate, prin urmare au obligația de a plăti cotele de întreținere care se repartizează lunar, funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cota parte indiviză din proprietatea comună, fondul de rulment sau alte fonduri stabilite de către adunarea generală. Așadar, nefăcând dovada existenței în sarcina chematei în garanție a obligației contractuale de a achita cotele lunare de întreținere datorate asociației de proprietari, deoarece contractul de închiriere a fost reziliat, s-a respins cererea de chemare în garanție.
Chiar dacă din probatoriu ar rezulta că imobilul nu este ocupat cu forme legale, chemații în garanție nedeținând un titlu locativ legal, pârâtul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile în materia răspunderii civile delictuale.
Conform art.1349 Noul Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar, în cazul în care încalcă această obligație, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, potrivit art. 1357 Noul Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Astfel, aplicarea efectelor răspunderii juridice în cazul răspunderii civile delictuale presupune, în prealabil, dovedirea întrunirii condițiilor generale ale acesteia, astfel cum sunt reglementate de art.1349 Cod civil.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, și anume: 1.existența unui prejudiciu; 2.existența unei fapte ilicite; 3.existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4.existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Acestea sunt condițiile generale care reglementează răspunderea civilă delictuală ce constituie o sancțiune civilă, cu caracter reparator, care intervine în cazul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudiciu.
Prin fapta ilicită a foștilor chiriași i s-a produs pârâtului Municipiului București un prejudiciu reprezentat de sumele pe care acesta a fost obligat să le plătească reclamantei, între acest prejudiciu și fapta ilicită existând un raport de cauzalitate. Astfel, pârâtul a solicitat obligarea chemaților în garanție la plata cotelor restante de întreținere, precum și a cheltuielilor de judecată deoarece promovarea prezentei acțiuni ține de atitudinea culpabilă a acesteia.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 466 și urmat. Noul Cod de procedură civilă, art.72-74 Noul Cod de procedură civilă, art.205 Noul Cod de procedură civilă, 451 Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.114/1996, 1270, 1349 Cod civil, art.72-74 Noul Cod de procedură civilă, art.205 Noul Cod de procedură civilă, 451 Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.114/1996.
Alăturat întâmpinării și cererii de chemare în garanție, pârâtul a anexat, în copie, contractul de închiriere nr.2340 din data de 27.01.2009, fișa suprafeței locative închiriate, fișa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței, proces verbal de predare primire a locuinței, certificat de deces P. G.,, cerere formulată de P. N. la data de 24.08.2015, adresa nr._ din data de 21.10.2015.
La data de 27.11.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin intermediul cărora a solicitat respingerea apărărilor pârâtului M. București reprezentat legal de către Primarul General ca nefondate și admiterea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamantă, astfel cum a fost formulată, respectiv admiterea cererii de chemare în garanție.
Reclamanta a învederat instanței că există o bogată jurisprudență în spețe similare, în sensul obligării Municipiului București, în calitate de proprietar al imobilului pentru care sunt înregistrate consumurile de servicii și utilități ce sunt restanțe la plată, la obligarea suportării cotelor restante către Asociațiile de P..
Articolul 50 alin.1 din Legea nr. 230/2007 prevede explicit că „asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”. În acest sens, reclamanta a subliniat că legea nu face nicio distincție între proprietarul-persoană privată și proprietarul-autoritate publică. Din acest motiv, calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. București este pe deplin dovedită, aceasta având aceleași drepturi și obligații ca și orice alt proprietar.
Privind susținerile pârâtului M. București potrivit cărora prin obligarea sa la plata cotelor restante, se va crea un precedent, în sensul că acei chiriași cu locuințe din fondul locativ de stat nu își vor mai achita cotele de întreținere, precum și faptul că este inechitabil ca pârâtul să suporte din bugetul său aceste debite, reclamanta a solicitat respingerea acestora ca nefondate, dovadă, în sens contrar celor susținute de pârât, stând chiar practica judiciară despre care a făcut vorbire.
Reclamanta a dorit însă a sublinia că această situație este cauzată de lipsa de diligență a pârâtului care, în calitate de proprietar, a demonstrat impasibilitate, deși trebuia și putea să prevină această situație. Cel puțin, în cazul acestor chiriași, nu este prima dată când pentru recuperarea debitelor se recurge la acționarea în justiție, cazurile precedente fiind judecate în dosarele:_ ,_ ,_/303/2014,_/303/2015.
Pentru toate considerentele de mai sus, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor formulate în întâmpinarea depusă de pârât și admiterea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamantă, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării Municipiului București prin Primar General la plata sumei totale de 4.178,37 lei, reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada iunie 2014 - mai 2015, respectiv penalități de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate până la data de 31.07.2015 pentru cotele restante din perioada iunie 2014 - aprilie 2015, precum și penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la 01.08.2015 până la data plății efective a debitului, fără ca totalul penalităților de întârziere să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum total de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cât privește cererea de chemare în garanție, reclamanta a solicitat să se dispună admiterea acesteia, cu motivarea expusă în cererea respectivă.
Reclamanta a anexat chitanța nr.55/01.09.2015 și factura nr. 55/01.09.2015.
Prin cererea depusă la 27.01.2016 pârâtul a precizat numele persoanei chemate în garanție ca fiind P. N., și nu P. N..
La termenul din 4.02.2016 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată împotriva lui P. G. și a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție P. N., pe care a disjuns-o, formând un nou dosar,cu nr._ .
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 50 al.1 din Legea 230/2007, în cazul în care pentru un apartament nu se achită cotele de întreținere va fi acționat în judecată proprietarul neplătitor, iar conform art. 58 al. 2 din același act normativ, raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute în prezenta lege.
Cum proprietarul apartamentului nr. 31 este pârâtul M. București (împrejurare ce nu a fost contestată de către acesta), având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007, proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. De asemenea, art. 50 din același act normativ prevede că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Așadar, față de aceste dispoziții legale și având în vedere că pârâtul M. București este proprietarul apartamentului nr. 31 situat în București, . A, sector 3, pentru care se solicită acordarea cotelor de întreținere, acestuia îi revine obligația de a achita cotele de întreținere aferente spațiului menționat.
Întrucât pârâtul nu și-a respectat obligația de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, acesta nefăcând dovada achitării cotelor de întreținere aferente perioadei iunie 2014-mai 2015, instanța constată ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantă în ceea ce privește cotele respective. Cât privește suma datorată cu acest titlu, instanța reține că aceasta este de 3364,37 lei, având în vedere listele de întreținere și centralizatorul atașat la fila 6 dosar .
Referitor la penalitățile de întârziere, se reține că, potrivit art. 49 al. 1 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În speță, adunarea generală a Asociației de P. ”Poștașului” convocată la data de 11.02.2008 (fila 44 dosar) a hotărât, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, perceperea de penalizări pentru neplata cotelor de întreținere la termenele stabilite, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere . Având în vedere că pârâtul nu a achitat la scadență cotele de întreținere aferente perioadei iunie 2014-mai 2015, instanța apreciază întemeiată cererea reclamantei privind acordarea penalităților aferente acestor cote. Suma datorată cu acest titlu până la data de 31.07.2015 este de 814 lei, potrivit centralizatorului depus la dosar la fila 7.
Prin urmare, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 4178,37 lei, din care: 3364,37 lei reprezentând cote de întreținere din perioada iunie 2014-mai 2015,iar 814 lei penalități de întârziere aferente acestora, calculate până la data de 31.07.2015. Totodată, pârâtul M. București va fi obligat la plata în continuare, până la achitarea integrală a debitului, a penalităților în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, aferente sumei de 3364,37 lei, fără ca suma penalizărilor să depășească cota lunară de întreținere la care s-au aplicat.
În baza art. 453 al.1 Cprciv instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei și suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Poștașului, cu sediul în București, ., sector 3, C._, și cu sediul ales la reprezentantul convențional CA C. C. R., în București, .. 2, ., etaj 6, apartament 31, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Obligă pârâtul M. București la plata către reclamantă a sumei de 4178,37 lei, din care: 3364,37 lei reprezentând cote de întreținere din perioada iunie 2014-mai 2015,iar 814 lei penalități de întârziere aferente acestora, calculate până la data de 31.07.2015.
Obligă pârâtul M. București la plata în continuare, până la achitarea integrală a debitului, a penalităților în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, aferente sumei de 3364,37 lei, fără ca suma penalizărilor să depășească cota lunară de întreținere la care s-au aplicat.
Obligă M. București să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
5 ex./12.02.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1129/2016. Judecătoria SECTORUL... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
