Pretenţii. Sentința nr. 3997/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3997/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 3997/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3997
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.05.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. B.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul T. T. în contradictoriu cu pârâtul V. I. V..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26.04.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 10.05.2016.
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2015, reclamantul T. T. în contradictoriu cu pârâtul V. I. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se a pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei 10.277, 06 lei pe care a fost obligat să o achite în calitate de fideiusor în baza Contractului de împrumut nr.4252/31.10.2014 încheiat cu Car F. IFN București, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată conform art. 628 alin.2 Cod proc. Civ., pentru perioada cuprinsă între data când i s-a reținut suma de bani prin poprire și data achitării acesteia de către pârât, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de executare silită în cuantum de 1.646, 36 lei, stabilită prin încheierea nr.291/07.10.2015, sumă pe care a achitat-o, prin poprire asupra veniturilor din pensie, în dosarul de executare silită nr.291/EX/2015 aflat pe rolul B. R. M. V., obligarea pârâtului la plata daunele interese în cuantum de 11.923,42 lei reprezentând suma pe care nu a achitat-o cu rea-credință conform Contractului de împrumut nr.4252/31.10.2014 și pentru care reclamantul a fost executat silit, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru.
În fapt, reclamantul a arătat că prin Contractul de împrumut nr.4252/31.10.2014 V. I. V. a luat un împrumut în cuantum de 9.000 lei de la CAR F. IFN, pe care urma să-l achite în termen, de 4 ani, în rate. Potrivit Contractului - pct. 1 - Preambul, reclamantul s-a obligat să garanteze restituirea împrumutului de către V. I. V., în cazul în care acesta nu achită împrumutul din motive de insolvabilitate. Prin urmare, au avut în vedere situații, în care acesta devine insolvabil, adică nu realizează venituri nu și situația în care acesta refuza cu rea-credință plată acestui împrumut.
A precizat faptul că pârâtul V. I. V. realizează venituri din pensie militară. Mai mult, când a fost încheiat Contractul de împrumut cu CAR F. IFN, împrumutătorul a verificat veniturile împrumutatului precum și solvabilitatea acestuia, altfel nu i se acorda împrumutul. Nicio instituție de credit nu acordă un împrumut dacă împrumutatul nu este solvabil sau nu are venituri. Este de reținut că rata lunară, pentru achitarea împrumutului a fost modică și nu era niciun impediment ca pârâtul să nu o poată achita.
De la data încheierii Contractului de împrumut, pârâtul a refuzat cu rea-credință să achite ratele de împrumut lunare la CAR F. IFN.
Astfel, că la data de 12.10.2015 a primit într-un plic, de la B. R. M. V., mai multe acte de executare silită împreună cu încheierea de ședință din data de 25.09.2015, pronunțată de către Judecătoria Sector 3 București în Dosarul nr._/301/2015, prin care a fost înștiințat că pârâtul nu a achitat nicio rată către CAR F. IFN timp de 1 an, astfel încât s-a înființat poprire pe veniturile sale din pensie pentru achitarea debitului acestuia, a penalităților și a cheltuielilor de executare silită.
După ce a primit actele de executare silită, la data de 11.11.215 a expediat către pârât o Notificare în conformitate cu dispozițiile art.2310 Cod civil, prin care i-a adus la cunoștință faptul că nu a achitat debitul și s-a început executarea silită asupra veniturilor sale, motiv pentru care trebuie să-și achite debitul și să-i restituie suma pe care acesta a achitat-o pentru debitul lui.
Mai mult, a contestat executarea silită la data de 19.10 2015, contestație ce a făcut obiectul Dosarului nr._/302/2015 (pentru suspendare provizorie), care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3 București și a Dosarului nr._/301/2015 (pe fondul cauzei) ce se află pe rolul Judecătoriei Sector 3. Având în vedere că, cererea de suspendare provizorie a executării silite a fost respinsă și contestația la executare se află în procedura prealabilă, iar veniturile sale sunt poprite în continuare, iar textul de lege îi permite recuperarea sumelor achitate în contul pârâtului, a apelat la instanța de judecată pentru valorificarea dreptului său. A solicitat să se rețină că potrivit art. 2306 alin. 1 cod civil și art.2310 Cod civil pentru restituirea plații către fideiusor trebuie îndeplinite 2 condiții: fideiusorul se obligă să garanteze pe debitor cu acordul acestuia și să aducă la cunoștință debitorului faptul că i-a achitat debitul în contul acestuia. Prima condiție este îndeplinită conform Contractului de împrumut iar a doua condiție este îndeplinită potrivit Notificării de la data de 11.11.2015.
A solicitat să se aibă în vedere în soluționarea acestei pricini, faptul că nu există dovezi că Vută I. V. este în imposibilitatea de a achita creanța în cuantum de 9000 de lei plus dobânzi. Așa cum a precizat acesta are venituri din pensie militară dar și alte venituri care sunt menționate la Administrația financiară.
Pe cale de consecință, având în vedere că pârâtul cu rea-credință nu a achitat debitul, timp de 1 an către CAR F. IFN deși avea venituri pentru achitarea acestuia dar și faptul că reclamantul plătește, prin poprire, împrumutul acestuia cu penalități de întârziere și cheltuieli de executarea silită, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile art. 2306 alin. 1Cod civil. De altfel, acest articol nu condiționează restituirea plății către fideiusor, de condiția financiară a debitorului. Singura condiție este ca fideiusorul să se oblige la plata debitului cu acordul debitorului, această condiție fiind îndeplinită conform Contractului de împrumut nr.4252/31.10.2014.
În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a formulat-o și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor afirmate, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Tot în probatoriu, în temeiul art. 293 și art. 298 Cod proc civ, reclamantul a solicitat să se pună în vedere pârâtului să depună dovada veniturilor sale, adică talonul de pensii și să se încuviințeze o Adresă către Administrația financiară a Sectorului 6 în care să se comunice veniturile acestuia și ce imobile are în proprietate.
În drept, au fost invocate disp. art. 2306 alin.1 Cod civil.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: împuternicirea avocațială . nr._/2015, contract de împrumut nr. 4252/31.10.2014, încheierea nr.291/07.10.2015 și încheierea din data de 07.10.2015 emise în dosarul de executare nr. 291/EX/2015 al B. R. M. V., încheiere din 25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2015, înștiințare privind măsura popririi din 07.10.2015, adresa înființare poprire din 07.10.2015 emisă în dosarul de executare nr. 291/EX/2015 al B. R. M. V., cererea formulată de reclamant către B. Casagranda S. Anto nr. 108/11.11.2015, notificare, încheiere din 23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2015, extras de pe portalul instanței privind dosarul nr._/301/2015.
La data de 28.01.2016, reclamantul a depus la dosar precizări, indicând nr. său de telefon precum și al pârâtului. Totodată a precizat că renunță la capătul II din cerere privind acordarea dobânzii legale, prin cererea modificatoare a acțiunii pe care o depune anexat, așa că nu se mai impune precizarea cuantumului dobânzii legale și timbrarea acestui capăt de cerere. Cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 701,17 lei pentru capătul IV din cerere, a precizat că renunță la acest capăt prin cererea modificatoare a acțiunii pe care o depun anexat.
A arătat că depune dovada în original a achitării taxei de timbru în cuantum de 618,85 lei aferentă capătului I din cerere și dovada în original a achitării taxei de timbru în cuantum de 120,25 lei aferentă capătului III din cerere. A depus chitanțele nr._/21.01.2016 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 619 lei și chitanța nr._/21.01.2016 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 121 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.04.2016, reclamantul a depus interogatoriul propus a fi luat pârâtului, care a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu. De asemenea, reclamantul a depus un set de înscrisuri, reprezentând notificarea nr. 108/11.11.2015, proces-verbal de înmânare notificare nr. 108/2015, chitanța nr. 1039/16.12.2015 și factura nr. 1350/16.12.2015, reprezentând onorariu avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de împrumut nr.4252/31.10.2014 pârâtul V. I. V. a luat un împrumut în cuantum de 9.000 lei de la CAR F. IFN, pe care urma să-l achite în rate lunare, în termen de 4 ani, începând cu 01.12.2014. Potrivit contractului - pct. 1 – Preambul și art.11, reclamantul s-a obligat să garanteze restituirea împrumutului de către V. I. V., în caz de neplată.
În conformitate cu art.7, împrumutul s-a acordat cu o dobândă anuală efectivă de 13%/an, ce urma a se achita lunar, conform graficului de rambursare, împreună cu rata la împrumut.
Părțile au convenit la art.16 că prin simpla împlinire a termenului de plată a două rate scadente și neachitate conform anexei de eșalonare a ratelor de rambursat, împrumutatul și giranții sunt de drept în întârziere, conform art.1523 al.1 Cod civil, fără a mai fi necesară notificarea acestora, iar întreg împrumutul rămas de achitat inclusiv dobânda aferentă până la rambursarea integrală, devine scadent și se declanșează procedura de executare silită. Conform art.13, în caz de neplată în condițiile art.16 din contract, împrumutatul și giranții vor plăti în mod solidar și indivizibil o penalitate de 10% din debitul restant (sold împrumut+dobândă), dar nu mai mult de 1000 lei, ce urmează a fi recuperat prin executor judecătoresc cu titlu de clauză penală.
Garantul s-a obligat în mod solidar și indivizibil cu împrumutatul, renunțând la beneficiul diviziunii și al discuțiunii în baza art.2294 și 2300 Cod civil (art.10, 18 din contract).
Ca urmare a neplății ratelor de către debitor, creditoarea a declarat scadența anticipată și a demarat executarea silită împotriva reclamantului fidejusor, formându-se dosarul nr.291/EX/2015 înregistrat de B. R. M. V.. Astfel, potrivit încheierii din data de 07.10.2015, sumele urmărite sunt de 10.277,06 lei cu titlu de debit restant și 1.646,36 lei cu titlu de cheltuieli de executare, fiind emisă în acest sens adresa de înființare a popririi către terțul poprit Casa Sectorială de Pensii a SRI, în cotă de 1/3 din pensia lunară virată garantului (f.7-11).
Potrivit art.2305 Cod civil, „fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului”.
„Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a plătit, și anume capitalul, dobânzile și cheltuielile, precum și daunele-interese pentru repararea oricărui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, să ceară dobânzi pentru orice sumă pe care a trebuit să o plătească creditorului, chiar dacă datoria principală nu producea dobânzi” (art.2306 al.1 Cod civil).
Art.2312 Cod civil arată că „fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului se poate îndrepta împotriva acestuia, chiar înainte de a plăti, atunci când este urmărit în justiție pentru plată, când debitorul este insolvabil ori când s-a obligat a-l libera de garanție într-un anumit termen care a expirat. Această regulă se aplică și atunci când datoria a ajuns la termen, chiar dacă creditorul, fără consimțământul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou termen de plată sau când, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a acestuia, fideiusorul suportă riscuri semnificativ mai mari decât în momentul în care s-a obligat”.
Prin urmare, în temeiul textelor de lege care asigură garantului, ce s-a obligat cu acordul debitorului, un drept de regres contra acestuia din urmă, atât pentru ceea ce a plătit, cât și un regres anticipat, pentru sumele încă neachitate, dar ajunse la scadență și pentru care a și fost dat în judecată în procedura execuțională, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, fiind îndeplinite toate condițiile legale mai sus expuse, motiv pentru care o va admite, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 10.277,06 lei cu titlu de debit restant și a sumei de 1.646,36 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Concluzia instanței este întărită și de conduita procesuală a pârâtului, care legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a combătut susținerile părții adverse, neprezentarea la interogatoriu constituind o mărturisire în folosul reclamantului, conform art.358 Cod procedură civilă.
În temeiul art.453 c.proc.civ, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 2081,10 lei, din care 739,10 lei reprezintă taxe judiciare de timbru (f.25,26), 150 lei reprezintă taxe notificare prin executor judecătoresc (f.41) și 1192 lei reprezintă onorariu avocat (f.42,43).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată, formulată de reclamantul T. T., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, contradictoriu cu pârâtul V. I. V., CNP_, cu domiciliul în București, .. 4, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 10.277,06 lei cu titlu de debit restant și a sumei de 1.646,36 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2081,10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. VB/Tehn. C.P./04 ex/ 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4622/2016.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3905/2016. Judecătoria... → |
|---|
