Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 294/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 294/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 294/2015
DOSAR NR._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 294/2015
Ședința din Camera de Consiliu de la 23.02.2015
Președinte – D. O. – Președinte Judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâta M. C.-E., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 26.11.2014, reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL a chemat în judecată pe pârâta M. C.-E. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 158,3 lei reprezentând valoarea obligațieie principale, la plata sumei de 158,33 lei penalități de întârziere, la plata sumei de 27,22 lei dobânzi legale și la plata sumei de 752,01 lei taxă de reziliere conform clauzelor contractuale.
De asemenea, în temeiul art. 1031 NCPC, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată-taxă timbru în cuantum de 50 lei .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România SA (succesoare în calitate de furnizor servicii telefonie mobilă a fostei .) și pârâtă au fost derulate raporturi contractuale, în baza cărora societatea a livrat către pârâtă servicii de telefonie mobilă, corelativ născându-se obligația de plată a pârâtei, în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor..
S-a menționat că Orange România S.A. a emis facturile nr.JAE_/27.11.2011, JAE_/27.10.2011, care nu au fost însă achitate integral de debitoare.
Reclamanta a învederat faptul că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități de întârziere conform contractului, până la concurența cu debitul principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale conform OG nr. 9/2000 și ulterior conform OG nr. 13/2011.
De asemenea, reclamanta a menționat că dreptul de creanță al S.C Orange România S.A. a fost cesionat către creditoarea S.C. E. K. România S.R.L., aceasta acționând în calitate de comisionar, achiziționând în nume propriu dar și pe seama E. Internationat Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited, astfel încât dreptul la acțiune pentru obținerea îndeplinirii obligației de plată corelative poate fi exercitat de către E. K. ROMANIA SRL.
Totodată, s-a menționat faptul că reclamanta a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtei, însă demersurile nu au avut nici un rezultat, precum și faptul că este vorba de o creanță certă – existența ei decurgând din actul de creanță (contractul încheiat între ..A. și pârâtă), precum și din facturile emise și neachitate –, lichidă – putând fi determinată în bani – și exigibilă – dat fiind că, deși facturile emise erau scadente după 14 zile de la data emiterii, acestea nu au fost achitate de debitoare.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte. Cererea a fost legal timbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 Noul Cod pr. Civ, art. 969 și urm., art. 1073, 1084 vechiul Cod civ., Titlul VI privind Cesiunea de Creanță – Noul cod civil .
De asemenea, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 2 pct. 2 Noul Cod Pr. Civ., judecarea cauzei în lipsă.
Au fost depuse la dosar: facturile fiscale nr. JAE_/27.11.2011, JAE_/27.10.2011, modul de calcul al debitului principal, contractul de abonament încheiat între Orange Romania SA și debitoare seria_/21.11.2008, copie act identitate debitoare, copie TDP nr.1794-_/09.08.1995, factură fiscală, copii certificate din Arhiva electronică de Garanții Mobiliare pentru dovada cesiunii.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat administrarea de probe, în contradovadă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părțile din prezenta cauza s-au desfășurat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, în calitate de creditor cesionar a ORANGE România SA, a prestat pârâtei M. C. E., servicii de telefonie mobilă, în acest sens fiind emise mai multe facturi în baza contractului de abonament date mobile seria_/21.11.2008, facturi ce nu au fost achitate de pârâtă.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de Noul Cod de procedură civilă în art. 1025-1032 C.pr.civ.
Dispozițiile cuprinse în Cartea a VI-a, Titlul X, art. 1025-1032 din NCPC au fost preluate aproape fidel din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
Astfel pentru a fi admisibilă o cerere cu valoare redusă legiuitorul instituie două criterii pentru determinarea domeniului de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă:
a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menționându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC); b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum și în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice) și respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În speța de față, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 1025 C.pr.civ., respectiv reclamanta a dedus judecății o cerere având ca obiect plata sumei de 1.095,89 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă rezultată din facturile fiscale, din care suma de 158,33 lei reprezintă debit restant, suma de 158,33 lei penalități de întârziere, suma de 27,22 lei dobândă legală și 752,01 lei taxă de reziliere conformă clauzelor contractuale.
Astfel potrivit art. 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
De asemenea, conform art. 970 Cod civil convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Art. 1073 Cod civil prevede că, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
In speța de față, contractul de abonament date mobile seria_/21.11.2008 a fost semnat și ștampilat de către reclamantă și pârâtă, părțile din prezenta cauză însușindu-și clauzele contractuale, iar facturile fiscale emise au fost însușite de către pârâtă.
Instanța are în vedere și faptul că pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată și nu a contestat pretențiile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive instanța apreciază că este întemeiat capătul de cerere privind debitul principal și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 158,33 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În ceea ce privește plata dobînzii, , instanța urmeaza a o admite avîănd în vedere dispozițiile art. 1 alin (3) din O.G. nr. 13/2011,,Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare”, potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2011:,, În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.” iar potrivit art. 6 din același act normativ:,, Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală”.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din contractul încheiat între părți neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere.
În ceea ce privește suma de 158,33 lei penalități de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1066 C.civ. părțile contractante sunt libere să determine anticipat prin contract echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Analizând dispozițiile art. 1,9 din condițiile generale de la fila 28, instanța constată că pârâta s-a obligat, în caz de nerespectare a termenelor de plată,la plata unor penalități în procent de 0,5 pentru fiecare zi de întârziere.
Stipularea unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulată de 180 % pe an, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 65/2002.
Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o apreciază îndeplinită în cauză.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În plus, protecția efectivă a consumatorului (obiectiv urmărit de art.6 alin.1 din directivă) poate fi realizată doar dacă instanței naționale i se recunoaște dreptul de a analiza din oficiu o astfel de clauză (cauza Pannon, cauza Murciano Quintero) . Așadar art.6 alin.1 din Directivă este o normă cu caracter imperativ, echivalentă unei norme de ordine publică (cauza C-40/08) care este aplicabilă litigiilor pur interne, prin prisma caracterului de armonizare al directivei.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, atrage nulitatea absolută totală a clauzei penale abuzive. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Instanța remarcă faptul că penalitatea stipulată în contract se află într-o disproporție vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creanței, disproporție care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, pârâta neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că pârâta a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de toate clauzele inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor.
Față de aceste motive, instanța apreciază că această clauză din contract, referitoare la cuantumul penalităților, este abuzivă, motiv pentru care nu îi va reține incidența în cauză și va respinge capătul de cerere privind acordarea penalităților contractuale de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului principal restant calculate de la data scadenței fiecărei facturi .
În ceea ce privește taxa de reziliere solicitata de reclamanta, se constata ca aceasta a fost inserata în art. 16 din documentul Termeni și Condițiile Generale ,document ce nu a fost însușit prin semnătură de pârâta debitoare .
Or, în astfel de condiții, instanța nu poate aprecia dacă pârâta și-a dat consimțământul și asupra asumării obligației de a achita taxa de reziliere solicitata.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C.p.c. potrivit căruia „ partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată”, precum și faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constatând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea acțiunii, urmează să o oblige la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta E. K. ROMANIA SRL – București, cu sediul în București, .. 10 A, sector 2, în contradictoriu cu pârâta M. C.–E., CNP-_,cu domiciliul în S., ., jud. D..
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 158,33 lei cu titlu de despăgubiri precum și la plata sumei de 27,22 lei reprezentând penalități de întârziere.
Respinge cererea cu privire la taxa de reziliere și penalitățile de întârziere.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel la Judecătoria S. în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică din 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./TEHN.D.F.I.
4 EX./08.04.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
