Plângere contravenţională. Sentința nr. 1272/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1272/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1272/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1272/2015
Ședința publică de la 27.10.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul J. A. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/19.06.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cursul procedurii prealabile, intimatul a formulat întâmpinare, însă petentul nu a comunicat un răspuns la aceasta, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constatată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 94 alin. 1 lit. a și art. 106 din C.pr.civ. republicat.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, ținând seama că prin plângerea formulată petentul nu a solicitat încuviințarea de probe, precum și faptul că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, din data de 22.06.2015, petentul J. A. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/19.06.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. - Poliția S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a procesul verbal de contravenție, în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât fapta pentru care a fost sanctionat nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prev. de art.102 al.3 lit b din OUG nr.195/2002, restituirea permisului de conducere și mentinerea restului dispozitiilor procesului verbal.
In fapt, la data de 19.06.2015 petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in valoare de 877,5 lei, fiindu-i retinut permisul de conducere .-R, valabil pentru categoria B, eliberat de autoritatile din Spania, retinandu-se faptul ca in timp ce conducea autoturismul marca Dacia, cu numarul_ pe ., jud.D., acesta avea defectiuni grave la mecanismul de directie, sistemul de franare și emana noxe peste limita legal admisa, aspecte ce au fost constatate de inspectorii RAR D..
Cele constatate de inspectorii RAR D. nu sunt conforme cu realitatea, intrucat cu doar doua zile inainte, inlocuise mecanismele de franare și componente ale sistemului de directie vechi cu unele noi, iar inspectorii au efectuat un control superficial, bazandu-se ca autoturismul are o vechime de 12 ani.
Petentul și-a întemeiat plângerea în drept pe dispozitiile art.31 al.1 din OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat, copie a actului de identitate si înștiințarea petentului cu privire la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.
La data de 16.07.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil, astfel încât măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal, intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, învederează instanței de judecată că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
De asemenea, intimatul a învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată cu mijloace tehnice de către inspectorii RAR, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală, astfel încât, în opinia sa, consideră că a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Intimatul a invocat faptul că dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră și, mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, intimatul a invocat și faptul că, în cauza C. Neata contra României, prin Decizia CEDO din 18.11.2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art. 6, în lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amendă contravențională într-un cuantum de redus și, totodată, Curtea a arătat în mod expres că atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloace de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte, prin prisma art. 6 din CEDO.
Intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu defectiuni tehnice la autoturism, exista riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
De asemenea, s-a menționat că, dat fiind numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legi, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
De asemenea, s-a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute decât în condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din același act normativ nu mai pot fi cerute ulterior arătând că această solicitare se datorează faptului că, în caz contrar, i se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările intimatei și probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv raportul de control tehnic in trafic, intocmit de inspectorii RAR, anexat la intampinare.
În drept au fost invocate prevederile OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OUG nr. 2/2001.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de întâmpinarea depusă, petentul nu a comunicat un răspuns la aceasta.
Deși legal citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând actele depuse la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/19.06.2015 încheiat de către I.P.J. D. – Poliția S., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 19.06.2015 a fost sanctionat contraventional cu amenda in valoare de 877,5 lei, fiindu-i retinut permisul de conducere .-R, valabil pentru categoria B, eliberat de autoritatile din Spania, retinandu-se faptul ca in timp ce conducea autoturismul marca Dacia, cu numarul_ pe ., jud. D., acesta avea defectiuni grave la mecanismul de directie, sistemul de franare și emana noxe peste limita legal admisa, aspecte ce au fost constatate de inspectorii RAR D..
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.
Se va avea în vedere că, potrivit Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată în recursul în interesul legii cu privire la sfera cauzelor de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța supremă a făcut o interpretare restrictivă a situațiilor în care actul constatator este lovit de nulitate absolută, acestea fiind strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Din dispozițiile art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 rezultă mențiunile care trebuie cuprinse în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității, în cuprinsul procesului verbal de contravenție prin care se constată încălcări ale normelor rutiere: „data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și . de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatat/or și unitatea de poliție la care se depune plângerea.”
Din analiza actului atacat de petent, reiese că toate aceste mențiuni obligatorii sunt cuprinse în procesul verbal încheiat, fapta fiind descrisă corespunzător, inclusiv locația astfel cum aceasta prezintă importanță în raport cu fapta contravențională constatată .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța retine că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator al contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contraventie.
Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice, în principiu, asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
În cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, în motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, că este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contravenției nu este suficiența pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând nicio dovadă sau un indiciu pertinent care să confere veridicitate acestei afirmații.
Limitele rezonabile ale prezumției de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție au fost respectate în aceasta cauză, întrucât dreptul la apărare al petentului a fost respectat. Acesta din urmă a avut posibilitatea de a propune probe în cursul judecații dar, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exercita dreptul de a propune probe în susținerea apărărilor din cuprinsul plângerii.
Aceasta prezumție de veridicitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal este susținută de raportul de control tehnic in trafic, întocmit de inspectorii RAR, anexat la întâmpinare.
Întrucât, pe parcursul judecății, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța urmează a respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul J. A., CNP-_, cu domiciliul în ., ., jud. D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/19.06.2015,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O/tehn. D.F.I.
4 ex./18.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1267/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1177/2015.... → |
|---|
