Plângere contravenţională. Sentința nr. 1469/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1469/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1469/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.1469
Ședința publică din data de 10.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- E. Ș.
GREFIER –L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. S. I. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Se prezintă martorul B. A. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța legitimează martorul B. A. E. si procedează la audierea acesteia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 C.proc.civ., se socotește lămurită și declară terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art.392 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind cereri de formulat sau probede administrat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În temeiul art.394 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.08.2014, sub nr._, petentul D. S. I. în contradictoriu cu I. D. BIROUL RUTIER a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/17.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, radierea punctelor de penalizare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 17.08.2014, în jurul orei 18:00 conducea autoturismul propriu tranzitând localitatea Giurgita deplasându-se pe DJ 561 in direcția C., moment în care a fost oprit de un agent de politie. Acesta din urmă i-a adus la cunoștință petentului faptul că a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 59 km/h și totodată, nu a purtat centura de siguranța urmând a-i aplica o amendă contravenționala.
În continuare, petentul a încercat să-i explice agentului constatator faptul că aparatul radar are o marjă de eroare la viteza înregistrată in orașe si ca ar dori sa vadă înregistrarea efectuata apreciind că nu ar fi circulat cu viteza respectivă. În plus, i-a explicat agentului constatator faptul că legea prevede sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea regimului legal de viteza, diferențiate in funcție de pragul de viteza atins astfel că o viteză de 59 km/h în localitate nu are sancțiune contravențională. În același timp, l-a contrazis și in legătura cu centura de siguranța, pe care o purta, putând sa demonstreze acest fapt cu martorii, aflați in mașina. Acesta nu a dorit să asculte argumentele petentului și a spus ca nu ii va arata nici o Înregistrare, nici certificatul de atestare al radarului si nici verificarea metrologica.
Așadar, petentul a învederat instanței că procesul verbal de contravenție este nelegal întrucât nu au fost respectate o . proceduri necesare in cazul constatărilor efectuate cu ajutorul aparatului radar și anume: nu a fost completat si modelul prevăzut in anexa 1D potrivit art. 181 alin.l din RAOUG nr.l95/2002T, nu a fost menționat nr. autoturismului pe care era amplasat aparatul radar ci doar tipul si nr. aparatului de radar, nu a indicat dacă aparatul radar era prevăzut cu discriminator de viteză.
Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic.
Având în vedere dispozițiile art.181 alin.l din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct.3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05 NML „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legala nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă: -data și ora la care a fost efectuata măsurarea; -valoarea vitezei măsurate; -faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare tara să efectueze autotestarea; -imaginea autovehiculului, clin care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia."
De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2 din Norme, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați, potrivit pct.4.3, cinometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile normei amintite mai sus si sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate, iar potrivit pct.4.4. măsurările efectuate cu ajutorul cinometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1-4.3 din norme.
Față de aceste împrejurări, petentul a invocat următoarele apărări:
l. Cât privește viteza, actul normativ care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aparatele radar pentru a măsura în mod legal viteza este „Norma de Metrologie Legală N.M.L. 021-05 din 23.11.2005".Acesta cuprinde și Capitolul 3 intitulat „Cerințe metrologice și tehnice", capitol al cărui prim articol, 3.1.1., este intitulat „E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei".
Litera „c" a articolului indicat anterior reglementează marja de eroare „pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:
- în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:
În regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată este cea de la pct. 3.1.1. b ( 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h);
În regim de deplasare pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată este de 4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h .
În cauza de față, dat fiind că radarul care a înregistrat viteza de circulație era staționar, marja de eroare este de 3 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze de pana la 100 km/h.
2. Referitor la lipsa centurii de siguranța, petentul a învederat instanței ca în momentul în care a fost oprit purta centura de siguranța, aspect ce va fi dovedit cu martori.
Față de aceste considerente, petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată în sensul anulării procesului-verbal de contravenție cu consecința anulării celor 4 puncte de penalizare și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 180 lei. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii prevăzute în procesul verbal cu avertisment având in vedere gravitatea redusă a faptei contravenționale.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, respectiv art. 3.1.1. din Norma de Metrologie Legală N.M.L. 021-05 din 23.11.2005.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si de asemenea a solicitat ca intimatul să depună la dosar: planșele foto din care să rezulte viteza cu care a circulat; verificarea metrologică a aparatului radar și dovada că era montat pe autoturismul în care se afla agentul constatator.
La data de 09.01.2015 intimatul a depus întâmpinare la plângerea contravenționala formulată de petentul D. S. I. împotriva procesului-verbal . nr._ din 17.08.2014, arătând că aceasta este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
În primul rând, a solicitat ca instanța să rețină și să se pronunțe cu privire la excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei C. in cauza dedusă judecații având in vedere că fapta a fost săvârșită pe raza localității Giurgița, jud.D. și în conformitate cu prev. art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, a cerut declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei S..
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal s-a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. Mai mult, în cazul în care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315 alinl. NCPC intimatul a arătat că se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C.proc.civ., OG nr.2/2001.
Prin sentința civilă nr.7040 din 27.05.2015, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocata din oficiu și a declinat competența soluționării plângerii contravenționale formulate de petentul D. S. I., în favoarea Judecătoriei S., fiind înregistrată la data de 18.06.2015 sub același nr._ /2015.
Prin încheierea din data de 30.06.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul D. O. G.. Prin încheierea din data de 12.11.2015, instanța în temeiul art.315 alin.1 pct.2 C.proc.civ. a admis cererea de înlocuire a martorului încuviințat anterior pentru petent cu martorul B. A. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.08.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Poliția Orașului S., petentul a fost sancționat contravențional întrucât în data de 17.08.2014, în jurul orei 18:00 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 69 km/h în localitatea Giurgița, viteză înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 366 și nu a purtat centură de siguranță.
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.08.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Totodată, instanța constată că petentul nu a invocat nicio cauză de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.08.2014.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr.195/2002 raportat la art.99 alin.2 din același text legal, potrivit căruia constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare „depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare, iar conform alin.2, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei, și anume înscrisurile depuse de către intimat și planșele foto, instanța reține ca la data de 17.08.2014, ora 18:40, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Giurgița, fiind înregistrat cu viteza de 69 km/h și fiind astfel confirmată starea de fapt reținută de agentul constatator. Așadar, deși în cererea de chemare în judecată petentul a indicat că ar fi circulat cu viteza de 59 km/h, atât din procesul-verbal de contravenție, cât și din planșele foto rezultă că viteza înregistrată este de 69 km/h.
Instanța mai reține ca cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005. Sub acest aspect, instanța constată că planșele foto depuse la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 366, fabricatie TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.03.2014.
Așadar, înscrisurile depuse de intimat la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.08.2014.
În acest sens, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora viteza înregistrată a fost eronată, acestea fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. Înregistrarea faptei cu mijloace tehnice permite atât verificarea împrejurărilor în care a avut loc fapta, cat si a corespondenței dintre cele reținute de agentul constatator cu situația reala. Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar, având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 69 km/h, distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Prin urmare, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora acesta ar fi circulat cu o viteză inferioară celei înregistrate de aparatul radar, acestea nefiind susținute de probele administrate în cauză. În plus, petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
De asemenea, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.a pct.3 coroborat cu art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002 care constă în nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate. Astfel, dispozițiile art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002 stipulează obligația conducătorilor de autovehicule de a purta în timpul circulației pe drumurile publice centuri sau dispozitive de siguranță omologate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție. Astfel, martora B. A. E. a declarat că în august de Sf. M. a fost împreună cu copiii săi, petentul și soția acestuia în satul Dunăreni, . drumul de întoarcere spre C. se afla în autoturismul personal, în spatele mașinii petentului la aprox. 50 m. Martora a relatat că a observat când a fost oprit petentul de către echipajul de poliție, fapt pentru care a oprit și ea mașina. În continuare, a arătat că soția petentului s-a îndreptat spre autoturismul său și i-a povestit că soțul său a fost oprit de poliție întrucât ar fi depășit limita de viteză, aspect neadevărat ținând cont de faptul că se afla pe bancheta din spate copilul lor căruia îi era rău, motiv pentru care petentul se deplasa cu viteza redusă. În plus, martora a învederat instanței faptul că autoturismul petentului beneficiază de dispozitiv sonor de atenționare cu privire la centura de siguranță, fapt pentru care atât petentul, cât și soția acestuia purtau centura. Având în vedere că martora a declarat că anul acesta a participat la evenimentele anterior descrise, precum și faptul că se afla la o mică distanță de mașina petentului, aspecte contrazise atât de mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție, cât și de planșele foto care nu surprind pe direcția de mers o a doua mașină în spatele celei a petentului, instanța apreciază declarația martorei B. A. E. ca fiind subiectivă și părtinitoare având în vederea calitatea de colegă a soției petentului, fapt pentru care depoziția martorei astfel cum a fost expusă în fața instanței scoate în evidență caracterul său nereal, fiind făcută doar în scopul de a ajuta petentul să evite postfactum răspunderea contravențională. În raport cu aceste motive, instanța apreciază că declarația martorei nu are forta în speță de a înlătura constatările reprezentanților intimatului care au constatat personal comiterea contravenției.
În aceste condiții, instanța constată că prezumția de veridicitate de care se bucură procesele verbale de contravenție care au la bază constatările personale ale agentului care le întocmește nu a fost răsturnată. Pentru aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat.
Referitor la individualizarea sancțiunii amenzii aplicate cu privire la prima contravenție, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 care prevede ca sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului. În plus, potrivit art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere viteza relativ redusă cu care a circulat petentul, vizibilitatea bună pe tronsonul de drum respectiv, pericol social minim al faptei săvârșite de petent și lipsa unui prejudiciu efectiv, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv si preventiv al sancțiunii.
Cât privește cea de-a doua faptă pentru care a fost sancționat contravențional petentul, sancțiunea aplicată îndeplinește cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiune pe care instanța o consideră proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de către petent, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei aplicată pentru fapta contravențională prev. de art.108 alin.1 lit.a pct.4 rap. la art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu sancțiunea avertismentului și a exonera petentul de la plata amenzii contravenționale. De asemenea, va atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Totodată, va menține restul dispozițiilor din procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. S. I. domiciliat in C., . 8, . în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul in C., ., judetul D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._/17.08.2014, întocmit de I. D., cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține restul dispozițiilor din procesul – verbal.
Cu apel care se depune la Judecătoria S. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/LH /4 EX/ 22.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1467/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1267/2015.... → |
|---|
