Plângere contravenţională. Sentința nr. 129/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 129/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 129/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.129
Ședința publică din data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- E. Ș.
GREFIER –L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. D. în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat I. R. V. cu împ. av. la dosar, lipsind intimata. Se prezinta martorul F. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In temeiul art.319 C.proc.civ., instanța procedează la audierea martorului, declarația fiind consemnata si atașata la dosar.
În temeiul art.244 C.proc.civ., instanta se socotește lămurita si constata terminată cercetarea judecătorească.
Instanța în temeiul art.392 C.proc.civ. declara deschise dezbaterile si acorda cuvantul asupra fondului cauzei.
Aparatorul petentului solicita admiterea plângerii asa cum a fost formulata, anularea procesului verbal, exonerarea petentului de plata amenzii, anularea punctelor de penalizare. Petentul nu a circulat cu viteza indicata in proces verbal, din declarația martorului audiat in cauza rezulta ca petentul nu avea viteza indicata in fotografii, petentul circula cu viteze de 49-50 km/h conform unor fotografii de la dosar. In celelalte fotografii se măsoară pomii, nu se observa nici o mașina. Solicita înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment. Nu solicita cheltuieli de judecata.
In baza art.394 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, petentul A. D. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/22.07.2014, anularea procesului verbal, anularea punctelor de penalizare si exonerarea sa de plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu suma de 360 lei si 3 puncte penalizare întrucât a condus autoturismul cu viteza de 73 km/h.
Mai arata ca pe secțiunea de drum unde se presupune ca a circulat cu viteza peste limita legala, indicatorul de bord arăta că rulează cu o viteză mai mica motiv pentru care contesta procesul verbal.
În drept plângerea a fost întemeiata pe dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001.
Plângerii contravenționale i-au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.07.2014, copie carte de identitate a petentului, chitanță de plata a taxei de timbru.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum reiese din chitanța depusă la dosar.
La data de 20.10.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea plângerii si sa se constate ca procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prev. de OG nr.2/2001. În plus, fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece circulând cu o viteză peste limita legală admisă există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: buletin de verificare metrologica (f.15) si planșe foto (f.16).
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 pct.2 C.proc.civ.
Sub aspect probatoriu, prin încheierea din data de 13.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, apreciind că aceste probe sunt legale, admisibile și conduc la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.07.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Poliția Orașului S., petentul a fost sancționat contravențional întrucât în data de 22.07.2014 a condus autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 73 km/h în localitatea Giurgița, viteză înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 366.
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.07.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Petentul nu a invocat cauze de nulitate a procesului - verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002 raportat la art.100 alin.2 din același text legal, potrivit căruia constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare „depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei, și anume înscrisurile depuse de către intimat și planșele foto, instanța reține ca la data de 22.07.2014, ora 13:42, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Giurgița, fiind înregistrat cu viteza de 73 km/h și fiind astfel confirmată starea de fapt reținută de agentul constatator.
Instanța mai reține ca cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005. Sub acest aspect, instanța constată că planșele foto depuse la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 366, fabricatie TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.03.2014.
Așadar, înscrisurile depuse de intimat la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 22.07.2014.
În acest sens, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora viteza înregistrată a fost eronată, acestea fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. De asemenea, martorul audiat în cauză a precizat faptul că se aflau în localitate, însă susținerea acestuia cu privire la viteza cu care circula petentul, și anume în jur de 50 km/h, urmează a fi înlăturată dat fiind faptul că viteza poate fi constatată numai cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, planșele foto indicând în mod cert viteza cu care se deplasa acesta din urmă, fapt pentru care instanța apreciază că percepția martorului din momentul săvârșirii contravenției apare ca subiectivă, iar nu obiectivă și nu corespunde realității. Înregistrarea faptei cu mijloace tehnice permite atât verificarea imprejurarilor in care a avut loc fapta, cat si a corespondentei dintre cele retinute de agentul constatator cu situatia reala. Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar, având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 73 km/h, distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_, faptul că pe marginea drumului se aflau copaci neafectând măsurătorile tehnice efectuate cu ajutorul cinemometrului.
Așadar, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora acesta ar fi circulat cu o viteză inferioară celei înregistrate de aparatul radar, acestea nefiind susținute de probele administrate în cauză. În plus, petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului. În plus, potrivit art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere viteza relativ redusă cu care a circulat petentul, pericol social minim al faptei săvârșite de petent și lipsa unui prejudiciu efectiv, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizandu-se astfel scopul punitiv si preventiv al sanctiunii.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanta urmeaza a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._ din 22.07.2014 întocmit de IPJ D., cu sancțiunea avertismentului, exonerând petentul de plata amenzii aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr. 195/2002. În conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul A. D. domiciliat in . în contradictoriu cu intimatul IPJ D. cu sediul in C., ., judet D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._/22.07.2014, întocmit de IPJ D., cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel care se depune la Judecătoria S. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/HL /4 EX/ 30.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 128/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 34/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
