Pretenţii. Sentința nr. 34/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 34/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
Sentința civilă nr.34
Ședința publică de la 13.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Ș. E.
Grefier: H. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta C. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. M., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar note de ședință si extras de cont. Arata ca parata a achitat parțial debitul, își mențin pretențiile pentru suma rămasă.
Instanța ia act că pârâta nu s-a prezentat pentru a se lua interogatoriul, deși a fost citata cu această mențiune.
In temeiul art.244 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constata terminata cercetarea judecatoreasca.
In temeiul art.392 C.proc.civ., instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicita admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru., aplicarea art. 358 C.proc.civ. si să se aibă în vedere că pârâta nu a formulat întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art.394 C.proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.09.2014, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta C. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 325,07 lei reprezentând contravaloare energie electrică și a sumei de 298,37 lei reprezentând penalități de întârziere. De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a furnizat energie electrica debitoarei C. A., corelativ născându-se obligația de plată a pârâtei pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către creditoare, care însă nu au fost achitate integral de către aceasta.
A menționat că începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitoarea a început să consume energie electrică, însușindu-si totodată și toate obligațiile legale și contractuale care derivă din utilizarea serviciului de furnizare a energiei electrice, pârâta beneficiind de utilizarea serviciilor de furnizare a energiei electrice, în cauza fiind incidente următoarele prevederi legale si contractuale:art. 59 din Legea 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale, potrivit căruia: «în conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul si în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice.»; art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, potrivit căruia: «In conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate.»; art. 11, lit. a) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali si similari, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, potrivit căruia consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor; art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali si similari, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, potrivit căruia: (1) Factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadenta de 10 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadenta fiind înscrise pe factura; (3) Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, penalitățile fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea fiind datorate începând cu prima zi după data scadentei, iar valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii.
În dovedirea recunoașterii si însușirii derulării contractului dintre pârâtă și ., a arătat că acesta a efectuat, așa cum rezulta și din situația financiara a debitoarei, o . plați către societatea creditoare.
Reclamanta a învederat instanței faptul că, începând cu data de 18.04.2012, deși avea în continuare obligația ca, în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, sa achite contravaloarea serviciilor prestate in conformitate cu facturile emise de către C. V. SA (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei), in mod total nelegal si nejustificat pârâta a refuzat sa mai procedeze la achitarea serviciilor de care a beneficiat.
De asemenea, a menționat faptul că între părți s-a încheiat un contract de adeziune, având in vedere ca prin Decizia A.N.R.E. nr.57/1999, cu modificările si completările ulterioare, au fost aprobate contractele-cadru pentru consumatorii de energie electrica, acest act normativ fiind publicat în forma inițială în Monitorul Oficial al României și nimeni nu poate invoca necunoașterea acestuia si neînsușirea clauzelor prevăzute in acesta, mai ales ca prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta ca acel consum care nu se realizează in baza unui contract intră sub incidența Codului Penal.
Prin urmare, reclamanta si-a onorat obligația de a furniza debitoarei energie electrica, fără ca aceasta din urma sa-si fi îndeplinit obligația corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor si nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plata a debitului restant si a penalităților.
În continuare, reclamanta a mai arătat că în dovedirea susținerii că aceste facturi sunt acceptate la plată este și faptul că acestea nu au fost contestate de către pârâtă, conform prevederilor art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004, si care stabilește ca debitorul avea obligația ca in cazul in care contesta valoarea facturii, sa comunice acest fapt furnizorului in termen de 15 zile de la primirea ei.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art.155, unde alin.28 precizează ca semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Reclamanta a precizat faptul că pentru serviciile prestate si neachitate la termen, s-au calculat penalități in valoare de 298,37 lei, conform contractului, respectiv art.11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementarilor legale in vigoare.
De asemenea s-a menționat faptul că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtei, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat ca temei juridic subsidiar îmbogățirea fără justă cauză, având în vedere că pârâtul a realizat un consum de energie electrică, beneficiind de o prestație, pentru care nu a achitat prețul reglementat in mod legal al consumului realizat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.150, art.194-204, art.223, art.227, art.453, art.628, art.662 C.proc.civ., art.484, art.493-494, art.969 și următ., art.107, art.1618, art.1691 C.civ. anterior, art.1270, art.1345, art.1516, art.1535 C.civ., art.155 alin.28 C.fiscal, Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr.1007/2004, Decizia ANRE nr.57/11.10.1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr.5/21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012.
În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială (f.7), întelegere de plata din 26.03.2014 (f.8-9), situația contului pârâtului la data de 12.09.2014 (f.15), facturile (f.21-37), anexa la Decizia ANRE nr.57/11.10.1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice (f.32-37), chitanță de plată a taxei de timbru (f.6), practica judiciara sentinta civila nr.9635/20.06.2012 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr._/215/2012 (f.14), invitatie la informare privind medierea (f.12), proces verbal de constatare a indeplinirii procedurii de invitare la informare privind medierea nr.494/10.03.2014 (f.10-11), dovada comunicare la mediere (f.12), fisa contului la data de 10.12.2014, dovada unor plăți (f.38).
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.223 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 48,64 potrivit art.3 alin.1 OUG nr.80/2013, așa cum reiese din OP nr._ din data de 18.09.2014 (f.6).
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, la termenul de judecată din data de 09.12.2014 a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatorul pârâtei și a constatat decăzută pârâta din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta ., în calitate de furnizor și pârâta C. A., în calitate de consumator, s-au desfășurat relații contractuale în sensul că reclamanta a furnizat energie electrică la locul de consum situat în Giurgița, ., județul D., iar pârâta a achitat parțial contravaloarea acestor servicii conform fișei cont și facturilor depuse la dosarul cauzei.
În baza relațiilor contractuale, reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile fiscale, din care pârâta mai are în prezent un debit neachitat de 325,07 lei, raportat la care reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 298,37 lei. De altfel, între părți s-a încheiat o înțelegere de plată la data de 26.03.2014 prin care pârâta a recunoscut debitul și s-a obligat să achite întreaga sumă eșalonat în mai multe rate (f.8-9).
Pârâta nu a contestat debitele pretinse de reclamantă nici în termenul contractual prevăzut în acest sens, nici ulterior în instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Instanța constată că toate susținerile reclamantei sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv facturile emise ca urmare a serviciilor furnizate de . având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum al pârâtei, debitul restant fiind evidențiat și prin fișa contului actualizată din data de 10.12.2014.
La prezentul termen de judecată, reclamanta a depus o precizare prin care a arătat că pârâta a achitat o parte din debit, atașând în acest sens o balanță a plăților și o fișă de cont din data de 10.12.2014, plata efectuată fiind în cuantum de 200 lei.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că între părți s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor art.969 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, instanța reține că, dacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligațiile pot fi executate simultan, părțile sunt ținute să le execute în acest fel.
Având în vedere cele expuse, instanța constată că între părți au intervenit relații contractuale, potrivit contractului de furnizare a energiei electrice standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ, contract în urma căruia reclamanta avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâta avea obligația să achite contravaloarea energiei electrice.
Așadar, reclamanta și-a onorat obligația de a furniza pârâtei energie electrică, fără ca aceasta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale.
Facturile emise au natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată, apte de a face dovada pretențiilor pecuniare deduse prezentei acțiuni, în condițiile în care debitoarea nu a contestat facturile emise, facturi acceptate implicit și în acest mod. Conform prevederilor art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004, debitoarea avea obligația ca în cazul în care contesta valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primire. Nu are relevanță sub acest aspect faptul că facturile nu poartă semnătura pârâtei câtă vreme aceasta nu a contestat debitul pretins de reclamantă. De altfel, lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriul propus de către reclamantă este interpretată de către instanță, conform art.358 C.proc.civ., ca un început de dovadă care coroborat cu înscrisurile depuse la dosar dovedesc certitudinea creanței reclamantei. În plus, plata parțială efectuată de către pârâtă echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Cât privește penalitățile de întârziere, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar potrivit art. 1066 C.civ. clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Astfel, clauza penală este o convenție accesorie ce exprimă voința părților cu privire la sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării prevederilor contractuale.
Astfel, referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că acestea au fost calculate în temeiul art.11 din contractul – cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, la tarifele reglementate, aprobat prin Decizia ANRE nr.57/1999, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementarilor legale in vigoare.
Cu privire la plata parțială efectuată de către pârâtă, instanța reține că debitoarea la momentul plății nu a indicat datoria pe care înțelege să o execute și nici creditoarea în lipsa acestei mențiuni nu a precizat care este datoria debitoarei asupra căreia plata se va imputa, așa cum prevede art.1508 C.civ. În plus, nu există un acord al părților cu privire la imputația plății. Astfel, instanța are în vedere dispozițiile art.1509 alin.2 C.civ. potrivit cărora în toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și în final asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel. Așadar, aplicând prevederile menționate, plata se va imputa cu prioritate asupra penalităților de întârziere, urmând a fi achitat cuantumul de 98,37 cu acest titlu.
Având în vedere cele expuse, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamantă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 325,07 lei reprezentând consum energie electrică și 98,37 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, în temeiul dispozitiilor art.453 C.proc.civ. și art.452 C.proc.civ., instanța având în vedere culpa procesuală a pârâtei în demararea procedurilor judiciare, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 48,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta . cu sediul procesual ales în Bucuresti, sector 2, ..10A, Cladirea C3, . cu pârâta C. A. domiciliata in com. Giurgița, ., județ D..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 325,07 lei, reprezentând contravaloare energie electrică consumată și a sumei de 98,37 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 48,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Judecătoriei S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. E. L. H.
Red.E.Ș/tehn.L.H./4 ex./21.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 129/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 35/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
