Pretenţii. Sentința nr. 35/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 35/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
Sentința civilă nr.35
Ședința publică din data de 13.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ș. E.
Grefier: H. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta R. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constata ca reclamanta a solicitat judecata cauzei in lipsă conform art.411 C.proc.civ..
Instanța, în temeiul art.131 C.proc.civ.,fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, verificându-și din oficiu competența, față de dispozițiile art.94 rap. la art.107 C.proc.civ., constată că este competentă general, material si teritorial cu judecarea prezentei cauze.
În raport de prevederile art.238 alin.1 C.proc.civ., ținând cont de împrejurările cauzei, complexitatea pricinii și a probatoriului ce se impune a fi administrat în astfel de cauze, fixează ca termen estimativ de soluționare a procesului la un termen de judecată.
În temeiul art.246 alin.1 raportat la art.247 alin.1 C.proc.civ., instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ..
Având în vedere că nu se impune unirea excepției cu fondul, nefiind necesar să se administreze aceleași dovezi ca pentru soluționarea fondului, în temeiul art.244 C.proc.civ. instanța constata terminata cercetarea judecătoreasca și în temeiul art.392 C.proc.civ. constata dezbaterile deschise.
În conformitate cu dispozițiile art.394 C.proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 27.10.2014 sub nr._ reclamanta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei R. L. la repararea prejudiciului cauzat ., exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 7816,72 lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor, reprezentând recuperare energie electrică agenți economici/casnici, precum și obligarea la plata dobânzii legale calculata pana la data achitării integrale a debitului. De asemenea, a mai solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare si măsurare la locul de consum aparținând pârâtei, inspectorii din cadrul . au întocmit procesul verbal de constatare/nota de constatare privind neregulile observate la fata locului.
Procesul verbal de constatare/nota de constatare a fost întocmită în prezenta paratei si a fost adusa la cunoștința acesteia, fiind semnat de către pârâtă care nu a contestat înscrisul în discuție.
Ca urmare, s-a constatat ca pârâta consuma energie electrică fără ca aceasta sa fie înregistrată de aparatul de măsura/contorul electric, fapt evidențiat în nota de constatare.
În aceste condiții s-a procedat, cu acordul pârâtei, la inventarierea aparatelor de consum energie electrica, urmând a se stabili consumul în conformitate cu art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004, aprobat prin HG nr.1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici si de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
Acest consum este evidențiat în nota de calcul/fișa de evaluare a energiei electrice consumata si neînregistrata.
Facturile emise au fost acceptate la plata de pârâtă, având in vedere că aceste facturi nu au fost contestate de către pârâtă, conform art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004 care stabilește că debitorul/pârâta avea obligația ca în cazul în care contesta valoarea facturii sa comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea facturii.
Sub acest aspect, reclamanta a arătat că are autorizarea de a emite facturile doar ., pe suport de hârtie, potrivit Ordinul nr.1077/2001 emis de către Ministerul de Finanțe privind condițiile in care se pot edita, ., facturile fiscale cu regim special de tipărire, inseriere și numerotare, utilizate in activitatea financiara si contabila, autorizare se acorda furnizorilor cu un număr mare de clienți (sfera de activitate a agenților economici este prestarea de servicii sau livrarea bunurilor de utilitate publica, cum sunt: furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale si a apei, canalizarea, telefonia fixa si mobila, transmisia de programe TV si audio si altele similare), iar rațiunea acestei autorizări exclude obținerea acceptului de plata a facturii in varianta clasica a semnării de către client pe exemplarul doi si remiterea facturii cu semnătura acestuia catre furnizor.
Valoarea prejudiciului cauzat ., exclusiv din culpa pârâtei, este în sumă de 7816,72 lei pentru care s-au emis facturile cuprinse în fișa de client.
Astfel, potrivit prevederilor art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin HG nr.1007/2004, potrivit dispozițiilor Legii nr.13/2007 si art.1357 si urm. C.civ., parata este obligată să suporte acest prejudiciu, reprezentând contravaloarea energiei electrice calculate potrivit legislației în vigoare.
Reclamanta a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, și anume: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta și prejudiciu, precum și vinovăția paratei constând in consumul de energie electrica fara ca aceasta sa fie înregistrat de aparatul de masura/contorul electric, vinovăție recunoscuta de pârâtă prin semnarea notei de constatare, precum si prin faptul ca aceasta nu a formulat obiecțiuni/nu a contestat inscrisul in discuție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.194 si urm C.proc.civ., art.1357 si urm. C.civ., art.1.516 si art.1.521 C.civ., art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr.1007/2004, Legea nr.123/2012, OG nr.13/2011.
În dovedirea acțiunii, cererii de chemare în judecată i-au fost anexate următoarele înscrisuri: notă de constatare NTL nr._/26.03.2014, bon de mișcare/resigilare, fișa de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată cantitate de recuperat (Kwh), întrebări pentru interogatoriu formulate în scris, extras HG 1007/2004, factura nr._/26.03.2014, factura nr._/26.03.2014, fișă de cont, împuternicire avocațiala, ordin de plată a taxei de timbru.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 495,84 lei, conform art.3 alin.1 OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, achitată cu OP nr.117/14.10.2014.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.411 C.proc.civ.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art.248 C.proc.civ., instanța apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 C.proc.civ., condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru promovarea unei acțiuni în justiție sunt următoarele: să aibă capacitate procesuală, în condițiile legii; să aibă calitate procesuală; să formuleze o pretenție și să justifice un interes.
Potrivit art.36 C.proc.civ., calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu, trebuie menționat faptul că această excepție este o excepție de fond, absoluta și peremtorie, ce poate fi invocata de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a procesului, așa cum prevede art.247 alin.1 C.proc.civ.
Între părțile din prezentul dosar nu s-a făcut dovada existenței unui raport juridic contractual deoarece între părți nu există încheiat un contract generator de drepturi și obligații și nici dovada unui raport juridic delictual deoarece nu s-a făcut dovada că pârâta a săvârșit o faptă ilicită prin care să fi produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Astfel, în speță, la data de 26.03.2014, a fost întocmită nota de constatare nr._ de către lucrătorii din cadrul Departamentului NTL al ., prin care s-a consemnat faptul că la locuința pârâtei s-ar fi consumat energie electrică care nu era înregistrată, constatându-se faptul ca s-a gasit o instalație artizanală racordată direct la reteaua operatorului, consumându-se o anumită cantitate de energie în mod fraudulos, energia astfel consumată nefiind facturată de către furnizor.
Potrivit art.128 alin.1 din Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr.1007/2004, se dă dreptul doar furnizorului . de a factura energia consumată fraudulos. Prin urmare, tot furnizorul este cel îndreptățit să ceară instanței obligarea pârâtei la plata contravalorii energiei nefacturate.
Deși constatarea faptului ilicit este realizată de către ., prejudiciul este produs în patrimoniul furnizorului, în speță ., iar titularul unei acțiuni în răspundere civilă delictuală nu poate fi decât persoana vătămată, cea în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul.
Legea nr.13/2007 stabilește faptul că energia electrică se transportă către punctul de consum și se măsoară de operatorul de distribuție - C. Distribuție SA iar . facturează si comercializează energia electrică pe baza măsurătorilor efectuate de operatorul de distribuție.
Se reține că obiectul prezentei cauze îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, reclamanta invocand în susținerea cererii sale întrunirea condițiilor raspunderii civile delictuale. Sub acest aspect, îi revine obligația de a face proba faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu ceea ce impune dovedirea dreptului său de proprietate asupra energiei electrice consumate fraudulos, în lipsa unui contract între părți.
Prin art. 2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr.1007/2004 sunt stabilite subiectele de drept implicate în furnizarea energiei electrice și anume: furnizorul, consumatorul/subconsumatorul și operatorul de rețea.
În continuare, prin art.4 pct.20 și 30-31, se face distincție între activitatea de furnizare de energie electrică prin care se înțelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include și facturarea energiei electrice – lit. d) și operatorul de rețea, acesta fiind operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție, acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licențe de distribuție, care deține, exploatează, întreține, modernizează și dezvoltă o rețea electrică de distribuție (similar, distribuitor) – pct.30.
Cu privire la facturarea și plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor și consumator - art.33, art.34, încheierea contractului fiind supusă condiției prealabile a încheierii de către furnizor și, în mod excepțional de către consumator a unui contract de distribuție și/sau de transport cu operatorul de rețea care deservește locul de consum ( art. 40 Regulament).
Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situația consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică. Astfel, art.128 alin.1 din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă. De asemenea, art.140 din același act normativ statuează faptul că furnizorul este îndreptățit să încaseze de la consumator contravaloarea oricăror costuri suplimentare induse de acesta fie datorită unei funcționări necorespunzătoare a instalațiilor de utilizare ale consumatorului fie datorită oricăror alte cauze generate de consumator.
În același context, se are în vedere și faptul că prin Legea nr.13/2007 a energiei electrice se face distincția între furnizorul de energie electrică – pct.23, 24 art.3 și operatorul de distribuție / operatorul de transport și de sistem – pct. 34, 35 art. 3, introducând și noțiunea de furnizor implicit care deține și licență de distribuție, precum și contract de concesiune pentru prestarea exclusivă a serviciului de distribuție într-o zonă determinată sau succesorul entității juridice care desfășoară atât activitatea de distribuție, cât și cea de furnizare la data intrării în vigoare a prezentei legi – pct. 26 art. 3.
Prin același act normativ la art.56, se stabilește obligația consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului din culpa sa, în condițiile stabilite prin contractul de furnizare iar, în cazul consumului fraudulos, acesta urmând a fi deconectat de la rețeaua electrică, fiind obligat totodată la plata contravalorii energiei electrice consumate și a costurilor aferente deconectării, evaluate conform normelor tehnice în vigoare.
Art.142 alin.4 din Regulament, invocat de reclamanta . ca temei al acțiunii stabilește doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziție trebuie corelată cu art.128 alin.1 expus mai sus, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.
Obligația consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de rețea subzistă, în baza art.191 alin.1 din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de rețea sau altor consumatori. Pe de o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de rețea, iar, pe de altă parte, pentru situația particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispozițiile art.128 alin.1 din Regulament.
În prezenta cauză, reclamanta . are calitatea de operator de distribuție în baza licenței acordată prin Decizia A.N.R.E.
Prevederile art.127-142 din HGR 1007/2004 raportat la dispozițiile art.48-49 din Legea nr.13/2007 reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică și furnizor, nefiind inclus în acest raport și operatorul de distribuție.
În conformitate cu prevederile art.126, alin.1, art.128 alin.1 și art.141 din HG nr.1007/2004 în situația în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau că s-a consumat fraudulos energie electrică recalcularea energiei electrice trebuie aplicată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.
Așadar, instanța constată că dispozițiile anterior menționate stabilesc în sarcina furnizorului competența emiterii facturilor pentru consumul de energie electrică fără a face distincție între furnizor și operator în ceea ce privește energia consumată și calculată în condiții contractuale sau energia stabilită și calculată în condițiile unui consum fraudulos.
Sub acest aspect, instanța reține că între părțile din prezenta cauză nu există un contract, și nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziție legală care să dea naștere unui raport juridic obligațional. Chiar dacă constatarea faptei ilicite a fost făcută de către ., pretinsul prejudiciu cauzat prin consum fraudulos de energie electrică este produs furnizorului ., reclamanta nefiind persoana în patrimoniul căreia a fost produs prejudiciul.
Prin urmare, reclamanta . nu justifică, în baza dispozițiilor legale enunțate, calitatea sa de proprietar al energiei electrice nefiind persoana în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică.
Având în vedere cele expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . invocată de instanță din oficiu deoarece nu face dovada că ar fi proprietara energiei consumate fraudulos și că ar fi suferit un prejudiciu și pe cale de consecință va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Cât privește capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.453 C.proc.civ., precum și culpa procesuală a reclamantei, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . cu sediul procesual ales in Bucuresti, sector 1, ..39, . cu pârâta R. L. domiciliata in com. Valea Stanciului, ., nr.14, județul D., ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge capătul de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Cu apel care se depune la Judecătoria S. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. E. L. H.
Red.E.Ș/tehn.L.H./4ex./11.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 34/2015. Judecătoria SEGARCEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 67/2015. Judecătoria... → |
|---|
