Plângere contravenţională. Sentința nr. 242/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 242/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 242/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.242
Ședința publică din data de 17.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- E. Ș.
GREFIER –L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. N. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimata. Se prezintă martorii B. L. G. si T. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța legitimează martorii B. L. G. si T. M. si procedează la audierea separata a acestora, declarațiile fiind consemnate si atașate la dosar.
În temeiul art.244 C.proc.civ., instanta se socotește lămurita si constata terminată cercetarea judecătorească.
Instanța în temeiul art.392 C.proc.civ. declara deschise dezbaterile si acorda cuvantul pe fond.
Petentul arata ca pe raza localitatii B. sunt dealuri și văi, a avut depășirea înainte de dealuri, apoi trebuia să se încadreze imediat pe banda sa, a redus viteza la limita legală, a executat manevra de depășire, avea în jur de 40-50 km/h, solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata, anularea procesului verbal de contraventie.
În baza art.394 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 01.10.2014 sub nr._, petentul B. N. în contradictoriu cu intimatul IPJ D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.09.2014 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 540 lei, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat ca în data de 14.09.2014 a fost depistat pe raza localității Bârca, judetul D., circulând cu viteza de 88 Km/h. Acesta a susținut că a fost sancționat în baza unui text legal abrogat, și anume art.101 alin.1 pct.2 din OUG nr.195/2002.
În continuare, petentul a învederat instanței faptul că fapta săvârșită nu prezintă gravitatea unei contravenții întrucât pe drum se aflau căruțe, fapt pentru care a fost nevoit să facă o manevră bruscă de depășire și totodată să accelereze pentru a evita producerea unui accident. În plus, mașina de poliție se afla la o distanță considerabilă astfel încât nu putea surprinde numărul mașinii și nici stabili corect viteza cu care circula petentul.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Plângerii contravenționale i-au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._/14.09.2014, chitanță de plată a taxei de timbru, copie carte de identitate a petentului.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG nr.2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor.
Intimatul a mai arătat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală. Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
În dovedire, au fost înaintate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014 a aparatului radar și planșe foto.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 C.proc.civ.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, prin încheierea din data de 13.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială cu martorii B. L. G. și T. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 14.09.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Poliția Orașului S., petentul a fost sancționat contravențional întrucât în data de 14.09.2014 a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 88 km/h în localitatea Bârca, viteză înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 366.
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.09.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța nu va reține criticile de nelegalitate formulate de petent potrivit cărora procesul verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că ar fi fost sancționat în baza unui text legal abrogat. Astfel, instanța constată că sancțiunea a fost dispusă în temeiul art.101 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, iar nu în temeiul unui text abrogat, încadrarea în drept fiind în mod greșit identificată de către petent. Chiar daca nu au fost menționate ambele prevederi legale în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, având în vedere că instanța poate stabili în mod exact dispozițiile legale incidente prin raportare la elementele din procesul-verbal și, prin urmare, proceda la încadrarea juridică corectă a faptei imputate petentului, această lacună nu poate atrage sancțiunea nulității absolute a actului întocmit, ci eventual doar sancțiunea nulității relative în măsura dovedirii de către petent a producerii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, în speță, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002 raportat la art.101 alin.2 din același text legal, potrivit căruia constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare „depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei, și anume înscrisurile depuse de către intimat și planșele foto, instanța reține ca la data de 14.09.2014, ora 14:57, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Bârca, fiind înregistrat cu viteza de 88 km/h și fiind astfel confirmată starea de fapt reținută de agentul constatator
Instanța mai reține ca cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005. Sub acest aspect, instanța constată că planșele foto depuse la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 366, fabricatie TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.03.2014.
Așadar, înscrisurile depuse de intimat la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 14.09.2014.
În acest sens, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora viteza înregistrată a fost eronată, acestea fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. De asemenea, martorii audiați în cauză au precizat faptul că se aflau în localitate, însă afirmațiile acestora cu privire la viteza cu care circula petentul, și anume în jur de 30 km/h, drumul fiind foarte aglomerat cu utilaje și căruțe, urmează a fi înlăturate dat fiind faptul că reprezintă rezultatul percepției subiective a martorilor iar viteza poate fi constatată numai cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, planșele foto indicând în mod cert viteza cu care se deplasa petentul. Înregistrarea faptei cu mijloace tehnice permite atât verificarea împrejurărilor în care a avut loc fapta, cât și a corespondenței dintre cele reținute de agentul constatator cu situația reala. Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar, având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 88 km/h, distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_, faptul că pe marginea drumului se aflau copaci neafectând măsurătorile tehnice efectuate cu ajutorul cinemometrului.
Așadar, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora acesta ar fi circulat cu o viteză inferioară celei înregistrate de aparatul radar, acestea nefiind susținute de probele administrate în cauză. În plus, petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
Cu privire la sancționarea petentului, instanța reține că acesta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 540 lei (6 puncte amendă) și cu aplicarea a 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002 raportat la art.101 alin.2 din același text legal.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost savârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea aplicată petentului îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiune pe care instanța, având în vedere depășirea cu peste 31 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, o consideră proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier.
Având în vedere viteza ridicată cu care acesta a circulat, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art.7 alin.2 din OG nr.2/2001.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.09.2014, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petentul B. N. domiciliat in C., ., jude D. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D. cu sediul in C., ., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.09.2014.
Cu apel care se depune la Judecătoria S. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/HL /4 EX/ 19.02.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 205/2015. Judecătoria... → |
|---|
