Situaţie juridică minor. Sentința nr. 648/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 648/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 648/2015
DOSAR NR._ - situație juridică minor și divorț cu minori -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 648/2015
Ședința publică de la 20.04.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de reclamanta I. L., în contradictoriu cu pârâtul I. I., având ca obiect situație juridică minor, precum și cererea reconvențională promovată de către pârât, având ca obiect divorț cu minori și legături personale cu minorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av. E. Mihăloiu, pentru reclamantă, mandatarul pârâtului - av. D. D. și martorul A. M., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depusă ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei I. L., după care:
Au fost ascultați în Camera de Consiliu minorii I. M., născut la data de 18.03.2001 și I. A., născută la data de 03.07.2005, conform art. 264 C.civ., poziția acestora fiind consemnată în scris iar filele atașate la dosar.
Procedând la legitimarea martorului încuviințare pârâtului-reclamant reconvențional, instanța constată că acesta poartă și un al doilea prenume, acela de L., după care a fost audiat martorul A. M. L., declarația acestuia fiind consemnată în scris iar fila atașată la dosar.
Atât apărătorul reclamantei-pârâte reconvențional cât și mandatarul pârâtului-reclamant reconvențional menționează că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantei-pârâte reconvențional solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și admiterea în parte a cereri reconvenționale. În acest sens, solicită desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului reconvențional. Precizează că acesta a cerut desfacerea căsătoriei, prin cererea reconvențională, iar reclamanta, în principiu, s-a opus acestui capăt de cerere, motivat de faptul că nu ar fi de acord cu desfacerea căsătorie, atâta timp cât mai crede într-o remediere a relațiilor, însă, auzind depoziția martorului audiat la acest termen, consideră la rândul său că în aceste relații de căsătorie nu mai sunt puncte comune, motiv pentru care solicită desfacerea căsătoriei, dar din vina exclusivă a pârâtului, din punctul său de vedere, destrămarea relațiilor a fost datorată numai din cauza atitudinii pârâtului, din declarațiile martorilor anterior audiați a reieșit faptul că acesta are o relație de concubinaj cu o altă femeie cu care urmează să aibă un copil și, din acest punct de vedere, reclamanta nu-și mai menține poziția, considerând că relațiile de căsătorie sunt iremediabil vătămate.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului celor doi minori, solicită admiterea acțiunii în totalitate, în sensul de a fi stabilit la mamă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere al cărui cuantum să fie stabilit la venitul minim pe economie, având în vedere că nu se cunoaște venitul realizat de acesta. Menționează că este de acord cu reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de „R.”.
Cu privire la exercitarea autorității părintești față de minori, solicită ca aceasta să fie exclusiv a mamei, fiind singura care îi îngrijește și se ocupă îndeaproape de copii, iar o exercitare în comun a autorității părintești – având în vedere că pârâtul este în prezent în Italia, antrenat într-o altă relație – ar împiedica exercitarea autorității părintești și a deciziilor luate de mamă față de copii, care sunt în România, înscriși la școală, cât și pentru înscrierile mai departe sau în luarea unor decizii în care este necesar consimțământul ambilor părinți și, dacă s-ar merge pe o exercitare în comun, oarecum ar împiedica acest efect al înscrierilor și luarea deciziilor. Referitor la cheltuielile de judecată, solicită compensarea acestora.
Apărătorul pârâtului-reclamant reconvențional solicită desfacerea căsătoriei conform art. 373 lit. c C. civ., dat fiind faptul că părțile s-au despărțit de o perioadă mai mare de 2 ani, iar căsătoria este imposibil de a continua. De asemenea, solicită revenirea pârâtei reconvențional la numele avut anterior căsătoriei, acela de „R.”, exercitarea autorității părintești asupra celor doi minori I. M. și I. A. să se realizeze în comun, mai ales că atât mama cât și tatăl copiilor sunt plecați în Italia și, din ancheta socială efectuată în cauză s-a demonstrat că mama nu se afla la domiciliul copiilor pentru a se putea ocupa în mod exclusiv de acești copii.
Totodată, solicită obligarea reclamantei să le permită atât tatălui pârât cât și bunicilor paterni să aibă legături personale cu minorii - o dată pe lună la domiciliul acestuia; în ultima săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminica la orele 18,00; în vacanța de iarnă o săptămână, iar în vacanța de vară în luna august. Precizează că este de acord ca locuința minorilor să fie stabilită la domiciliul mamei și să achite o pensie lunară stabilită în raport de venitul minim pe economie.
În replică, apărătorul reclamantei-pârâte reconvențional învederează că este de acord cu legăturile personale cu tatăl, însă cu privire la bunicii paterni, arată că se opune, întrucât nu sunt părți în dosar, solicitând respingerea acestei cereri.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria S., sub nr._, din data de 27.05.2014, reclamanta I. L. a chemat în judecată pe pârâtul I. I. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie stabilită locuința minorilor I. M., născut la data de 18.03.2001 și I. A., născută la data de 03.07.2005, la domiciliul mamei reclamante, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, între ea și pârâta a existat o relație de concubinaj, iar la data de 24.08.2003, s-au căsătorit. În perioada concubinajului s-a născut minorul I. M., după încheierea căsătoriei s-a născut minora I. A., în Italia.
Reclamanta a precizat că părțile s-au despărțit în fapt, iar de minori se ocupă în exclusivitate, ajutată fiind de părinții săi, deoarece pârâtul este plecat în Italia și nu se preocupă de creșterea și educarea minorilor, astfel încât este necesară lămurirea situației juridice a minorilor, astfel încât să poată exercita drepturilor lor fără greutățile create de lipsa pârâtului din țară, în opinia sa fiind în interesul minorilor să li se stabilească locuința la ea, însă solicită ca pârâtul să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorilor, pe care în prezent le suportă singură.
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 496 alin. 3 și art. 402 NCC.
Au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: certificatul de căsătorie al părților și certificatele de naștere ale celor doi minori.
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorii R. I. și M. A., luarea unui interogatoriu pârâtului și anchetele psihosociale.
La data de 02.12.2014, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând desfacerea căsătoriei conform art. 373 lit c C.pr.civ. reluarea de către reclamanta-pârâtă reconvențional la numele avut anterior căsătoriei, acela de „R.”, autoritatea părintească să fie exercitată în comun asupra minorilor I. M., născut la data de 18.03.2001 și I. A., născută la data de 03.07.2005, precum și obligarea reclamantei să permită ca el și bunicilor paterni ai minorilor să aibă legături personale cu minorii, după cum urmează: o dată pe lună la domiciliul său; în ultima săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminica la orele 18,00; în vacanța de iarnă o săptămână, iar în vacanța de vară - în luna august.
În motivarea cererilor, pârâtul-reclamant a învederat este de acord cu cererile reclamantei, în sensul ca locuința minorilor să fie stabilită la domiciliul acesteia și să achite lunar o pensie de întreținere stabilită în raport de venitul minim pe economie de 900 lei, având în vedere că nu realizează venituri cu caracter permanent.
De asemenea, menționează că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 24.08.2003 și a conviețuit cu aceasta atât în localitatea Lipovu cât și în Italia, ultimul domiciliu comun fiind în localitatea Lipovu, arătând și faptul că cei doi sunt despărțiți din luna august 2014 – precizându-se ulterior că a fost o eroare de tehnoredactare și că, de fapt, este vorba de anul 2012 –, iar în prezent nici el și nici reclamanta nu mai doresc reluarea relațiilor de căsătorie, motiv pentru care a solicitat desfacerea căsătoriei.
Pârâtul a mai învederat că, pe perioada cât părțile au fost despărțite în fapt, a contribuit la creșterea și educarea minorilor, le-a trimis acestora în permanență pachete cu îmbrăcăminte, încălțăminte și alimente, iar părinții săi au contribuit și cu diverse sume de bani, precum și faptul că reclamanta-pârâtă le-a permis copiilor, după despărțirea în fapt, să vină la domiciliul său, însă numai pentru o perioadă scurtă de timp și nu le permite bunicilor paterni să ia legătura cu minorii decât la școală.
Prin urmare, consideră că este în interesul copiilor să păstreze legături atât în ceea ce-l privește cât și cu bunicii paterni, iar faptul că locuiesc în aceeași localitate le permite să vină la domiciliul său.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 373 lit. c, art. 383 alin. 3, art. 397, art. 401 C.civ. și art. 17 din legea nr. 272/2004.
Pârâtul-reclamant reconvențional a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorii A. M. și I. F., precum și ancheta psihosocială..
La termenul de judecată din data de 02.03.2015, prin intermediul mandatarului său – cu procură specială la dosar -, reclamanta a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că este de acord cu cererea reconvențională a pârâtului, însă numai în parte, în sensul că solicită respingerea cererii având ca obiect desfacerea căsătoriei și a revenirii sale la numele purtat anterior căsătoriei, apreciind că este posibilă continuarea acesteia, precum și a cererii de stabilire a programului de legături personale cu privire la bunicii paterni cu cei doi minori.
De asemenea, arată că, fiind necesară reglementarea situației juridice a minori care stau împreună cu ea, este de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, precizând că menține aceleași probe solicitate în acțiunea principală.
În temeiul art. 264 C.civ., au fost ascultați în Camera de Consiliu minorii I. M. și I. A., răspunsurile acestora fiind consemnate în scris iar filele atașate la dosar.
Instanța a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliul reclamantei I. L., aceasta fiind depusă la dosar, la data de 24.03.2015.
Au fost audiați în cauză martorii R. I. și M. A. - propuși de reclamanta-pârâtă -, precum și martorii I. F. și A. M. L. - propuși de pârâtul-reclamant -, declarațiile acestora fiind consemnate în scris iar filele atașate la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 24.08.2003, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 18/24.08.2003, în Registru Stării Civile al Primăriei Lipovu, căsătorie din care a rezultat minora I. A., născută la data de 03.07.2005. Referitor la minorul I. M., născut la data de 18.03.2001, acesta s-a născut din relația de concubinaj, anterioară căsătoriei părților.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține faptul că, la baza deteriorării relațiilor de familie stă comportamentul pârâtului care a întreținut relații extraconjugale; în perioada de aproximativ 2 ani de când durează separarea în fapt, tatăl pârât nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea minorilor și, deși reclamanta a încercat reluarea căsătoriei, pârâtul a declarat că nu mai dorește conviețuirea cu aceasta, fapte ce au determinat instalarea unei atmosfere reci și neprietenoase între cele două părți.
Or, în condițiile în care părțile sunt despărțite în fapt de mai bine de 3 ani, iar din declarațiile martorei I. F. reiese că pârâtul este deja angrenat într-o altă relație extraconjugală, instanța apreciază că această căsătorie nu mai poate fi salvată, menținerea relației maritale neputând să fie decât una nesănătoasă, bazată pe nesinceritate și infidelitate.
Având in vedere aceste dispoziții legale, ce reglementează starea de fapt dedusă judecății, in temeiul art. 373 lit b și 379 C.civ., instanța va admite acțiunea și va dispune desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina exclusiva a pârâtului, constatând că raporturile dintre soți s-au vătămat grav și că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei.
În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului, instanța reține că potrivit dispozițiile art. 402 alin. 1 C.civ., „Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”.
Având în vedere că instanța a stabilit locuința minorilor la mamă, urmează a-l obliga pe pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
Întrucât nu s-a adus dovada că pârâtul ar realiza venituri din muncă, la stabilirea în concret a pensiei de întreținere instanța va avea în vedere salariul minim pe economie.
Luând în considerare vârsta minorilor, nevoile acestora legate de hrană, îmbrăcăminte, educație, învățătură, pregătire profesională, veniturile părinților și având în vedere prevederile art. 529 alin. 2 C.civ., potrivit cărora, „Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil……”, instanța va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorilor I. M., născut la data de 18.03.2001 și I. A., născută la data de 03.07.2005, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 240 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii (27.05.2014) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de plată.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la nume, instanța, având în vedere dispozițiile art. 383 alin. 3 C.civ., potrivit cărora, la desfacerea căsătoriei prin divorț, dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei, va dispune ca soția să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „ R. " .
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorilor, instanța va avea în vedere, potrivit art. 396 C.civ., interesul superior al minorilor.
Instanța reține că, potrivit art. 397 și 398 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, existând posibilitatea, ca din motive întemeiate, autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, atunci când aceasta este în interesul superior al minorului.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată că nu există motive care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către unul din părinte, motiv pentru care va dispune ca aceasta să revină în comun ambilor părinți, conform înțelegerii soților.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor, din actele aflate la dosar, respectiv ancheta socială, a reieșit că minorii au locuința în prezent la mamă, fiind îngrijiți de bunica materna de care sunt atașați, astfel încât în temeiul art. 400 C.civ. va stabili locuința minorilor I. M., născut la data de 18.03.2001 și I. A., născută la data de 03.07.2005, la mama reclamantă.
Art. 262 C.civ. prevede că minorul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
Dreptul de a avea legături cu minorul trebuie exercitat în așa fel încât să nu aibă influență negativă asupra creșterii acestuia.
La stabilirea unei măsuri care privește copilul, în cazul în care este ascultat conform dispozițiilor legale, opiniile acestuia vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.
Cum ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea si educarea copiilor lor, în măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și pe copil, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituala a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.
Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor și altele asemenea.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Este deci foarte important ca instanța judecătorească sesizată cu o cerere de stabilire program vizită să aibă în vedere a realiza un echilibru între respectarea dreptului părintelui de a fi alături de copilul său, pe de o parte (garantat de art. 8 din CEDO) și asigurarea respectării interesului superior al minorului, pe de altă parte.
În speță, în raport de probele administrate, se apreciază că se poate stabili un program de vizitare, cu atât mai mult cu cât nici reclamanta nu se opune, astfel: în ultima săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminica la orele 18,00; în vacanța de iarnă prima săptămână, iar în vacanța de vară, primele două săptămâni din luna august.
Instanța urmează să respingă cererea reconvențională cu privire la stabilirea legăturilor personale cu minorii, în ceea ce privește bunicii paterni, având în vedere ca aceștia nu au formulat o cerere de intervenție în dosar, numai în acest cadru procesual puteau fi conceptați și ulterior, dacă se admitea în principiu cererea de intervenție, se putea analiza și temeinicia cererilor formulate de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta Ionița L., CNP-_, cu domiciliul în ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. I., CNP-_, cu domiciliul în . - la familia I. T. și F..
Admiterea în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional I. I..
Dispune desfacerea căsătoriei înregistrată la nr. 18 din 24.08.2003 în Registrul de stare civilă al Primăriei Lipovu, județul D., din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant reconvențional.
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor I. M., născut la data de 18.03.2001 și I. A., născută la data de 13.07.2005, să fie exercitată în comun și stabilește domiciliul acestora la domiciliul mamei reclamante, pârâtă reconvențional.
Dispune ca pârâtul reclamant reconvențional să achite către reclamanta-pârâtă reconvențional și în favoarea minorilor suma de 240 lei net lunar, sumă ce reprezintă contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională a minorilor, de la data de 27.05.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de plată.
Dispune ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de „R.”.
Stabilește, în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional, legături personale cu minorii,după următorul program:
- În ultima săptămână a fiecărei luni – de sâmbăta de la orele 10,00 până Duminica la orele 18,00;
- În vacanța de iarna - prima săptămână și în vacanța de vară - primele două săptămâni din luna august .
Respinge cererea reconvențională cu privire la stabilirea legăturilor personale cu minori în ceea ce privește bunicii paterni.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./TEHN.D.F.I.
4 EX./14.05.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1505/2015. Judecătoria SEGARCEA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 690/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
