Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 179/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 179/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 179/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 179/C/2015
Ședința din Camera de consiliu din data de 19 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. L. M.
GREFIER: K. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul B. A..
La apelul nominal făcut în Camera de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art. 131 Noul C. proc. civ. instanța, verificând competenta, constată că
raportat la prevederile art. 94, 107 – 121 Noul.C. proc. civ. este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
La data de 19.12.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, cererea de valoare redusă formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtul B. A., prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 70 lei reprezentînd contravaloarea serviciilor prestate și a sumei de 21,43 lei reprezentînd penalități de întârziere ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii nr. PF 442/09 din data de 01.07.2009 cu pârâtul B. A.. Debitorul nu-și execută obligațiile contractuale, în sensul ca nu a plătit contravaloarea serviciilor prestate, conform art. 13 din Contract, pentru perioada 29.02._12, conform facturilor anexate. Debitorul avea obligația contractuală de a plăti această sumă până la data de 08.05.2012. Penalitățile sunt în sumă de 21,43 lei, conform art. 13 din Contract.
În drept, a invocat disp. art. 1025 și urm. din C. proc. civ.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin formularul de răspuns pârâtul a arătat că pretențiile reclamantei sunt nefondate, întrucât aceasta nu și-a executat obligațiile contractuale. Astfel, autoutilitara reclamantei S.C. T. S.A. nu se putea deplasa până la locuința pârâtului pentru a prelua deșeurile, întrucât locuința pârâtului se află pe un deal.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că deșeurile au fost colectate inclusiv de la locuința pârâtului, iar pârâtul nu a reclamant niciodată faptul că nu ar fi fost preluate deșeurile de la locuința sa.
Instanța a stabilit termen la data de 19.02.2015, cu citarea părților.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
La data de 31.08.2009 părțile au încheiat contractul nr. PF 442 prin care creditoarea s-a obligat să presteze servicii de salubrizare în favoarea pârâtului, aceasta la rândul său luându-și angajamentul de a achita contravaloarea serviciilor.
În temeiul acestei convenții, creditoarea a emis către debitor facturile fiscale depuse în copie la dosar ( filele 9-14), pentru suma totală de 70 lei.
Contractul încheiat între părți și facturile fiscale necontestate – ca înscrisuri sub semnătură privată – fac dovada existenței raportului juridic obligațional dintre cele două părți.
În cauză, deși a semnat contractul nr. PF 125 și nu a contestat la plată facturile fiscale emise de reclamantă, pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate.
Deși pârâtul susține că în fapt reclamanta nu ar fi prestat serviciile contractate, acesta nu a propus nicio dovadă în acest sens, deși avea posibilitatea de a dovedi inclusiv cu martori faptul că serviciile nu au fost prestate. De asemenea, nu există nicio dovadă în sensul că pârâtul ar fi sesizat reclamanta cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, conform disp. art. 14 pct. 4 din contractul încheiat, părțile au prevăzut că „neachitarea facturilor în termen de 45 de zile de la data predării, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul valorii totale a facturii la care se aplică și se datorează începând cu prima zi de la data scadenței”.
Potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ., prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestei proceduri, valoarea cererii fiind de 70 lei (fără dobânzi etc.), iar obiectul acesteia nu se regăsește printre excepțiile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 C.pr.civ.
În continuare, instanța constată, cu privire la fondul cererii, că potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864 (aplicabil în speță față de data încheierii contractului și în raport de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil) convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Totodată, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Astfel, în baza convenției încheiate de părți și a facturilor emise în executarea acestui contract, s-a născut în patrimoniul reclamantei o creanță lichidă (având, conform art. 662 alin. 3 C.pr.civ., obiect determinat) și exigibilă (termenele de plată menționate în facturi fiind împlinite la data sesizării instanței) împotriva pârâtului.
Acesta nu numai că nu a dovedit efectuarea plății sumei solicitate prin acțiune, dar nici nu a invocat stingerea creanței prin plată, rămânând în pasivitate atât cu ocazia primirii notificării din partea reclamantei, cât și în cadrul prezentului litigiu. În aceeași ordine de idei, se remarcă și faptul că din actele dosarului nu rezultă că pârâtul ar fi contestat valorile cuprinse în facturile emise de reclamantă, ori că aceasta din urmă nu și-ar fi executat obligația de prestare a serviciilor, ce îi incumba conform contractului.
Având în vedere cele expuse, se constată că cererea formulată este întemeiată, așa încât instanța o va admite, dispunând potrivit celor de mai jos.
Potrivit art. 1031 alin. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste dispoziții și de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea este întemeiată, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. T. S.A., cu sediul în mun. Sf.G., ., județul C., C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul B. A., domiciliat în ., județul C., având CNP._.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 70 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, la care se adaugă suma de 21,43 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. L. MIHAIKARACSONY I.
Red.BLM/03.03.2015
Tehnored.KI/03.03.2015
4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 175/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 139/2015. Judecătoria... → |
|---|
