Revendicare imobiliară. Sentința nr. 273/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 273/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 273/2015
Dosar nr._ /201
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR.273/2015
Ședința publică din 16 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-KOVÁCS I.
GREFIER: B. V.
La ordine fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamanta B. J. în contradictoriu cu pârâții T. P., T. G. și T. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Susținerile și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea din 19 ianuarie 2015, când au avut loc dezbaterile pe fond, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și la care se face trimitere.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
P. cererea inițială formulată reclamanta B. J. înregistrată sub nr. dosar civil_ /31.01.2013 în contradictoriu cu pârâtul T. P. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să predea în deplină proprietate și posesie imobilul situat în localitatea F., nr. 365, județ. C., înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta, arătă că, este proprietara imobilului în cotă parte ideală de ½ parte împreună cu T. I. cu aceeași cotă, drept de proprietate dobândit prin sentința civilă nr. 1043/2011 a Judecătoriei Sf. G., definitivă prin decizia civilă nr. 65/R/2012 a Tribunalului C., iar imobilul este deținut de pârât fără niciun titlu legal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art. 563 și următ. C.civ., art. 643 C.civ., art. 63 Legea nr. 71/2011, art. 274 C.pr.civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâtul T. P. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând că, folosește imobilul în calitate de coprorietar și nu ca uzurpator.
P. cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâta reconvențională B. J. și pârâtul T. I. a solicitat următoarele: să se constate că, în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 03 martie 2005 T. I. a vândut reclamantului reconvențional T. P. imobilul descries mai sus, pentru suma de 270.000 Rol; obligarea pârâtului T. I. să dea act apt de intabulare, pentru cota de1/2 parte din imobilul din litigiu, în favoarea reclamantului reconvențional ori instanța să pronunțe o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota deținută din imobil de către vânzător; să se dispună intabularea în C.f. a dreptului de proprietate a reclamantului reconvențional T. P. asupra cotei de ½ parte, cu titlu de cumpărare, în indiviziune cu reclamanta B. J.; obligarea pârâtului T. I. la restituirea către reclamantul reconvențional a sumei de 125.000 Rol (12.500 Ron), reprezentând cota de 1/2 parte din prețul imobilului încasat pe nedrept; să se constate, că reclamantul reconvențional T. P. a efectuat următoarele investiții la imobil, între anii 2005 – 2009, în valoare totală de 10.000 Ron; efectuat pod la grajdul imobilului și podit cu materiale noi și cu grinzi și căpriori noi în val de 3.800 Ron; tencuire exterior și interior la grajdul imobilului în valoare de 1.900 Ron; efectuat ușă și fereastră noi la grajd în valoare de 200 Ron; efectuat ieslă la grajd în val de 200 Ron; pietruit curtea imobilului - 3 camione pietriș în valoare de 200 Ron precum și contravaloarea muncii - 3.700 Ron; să se dispună sistarea stării de indiviziune prin una din modalitățile prevăzute de lege, cu atribuirea imobilului la una din părțile coindivizare cu obligarea celeilalte părți la plata sultei, cu scăderea investițiilor efectuate și să se dispună intabularea în C.f. a celor de mai sus.
În motivarea cererii, se arată că, la data de 03 martie 2005 reclamantul reconvențional T. P. a încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată cu pârâtul T. I. având ca obiect imobilul situat în F. nr. 365 înscris în C.f nr._ Brăduț nr. cad._ (anterior C.f._ Brăduț convertit din C.f. 1032 F.) în suprafață de 700 mp. curți, construcții la prețul de 270.000 Rol. La data semnării actului, din prețul convenit, reclamantul reconvențional T. P. a achitat către vânzătorul T. I. suma de 110.000 Rol (numerar) și în valoare de 140.000 Rol a predat acestuia 4 vaci, 2 cai, 1 căruță, 2 porci, o pereche de ham, o mașină de cosit și furaje; s-a reținut suma de 20.000 Rol până la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Imediat după această înțelegere T. I. a plecat din localitate și nu a mai fost de găsit. Reclamantul reconvențional a dorit să transcrie imobilul cât mai repede, însă vânzătorul a dispărut din comună și nimeni nu știa unde a plecat. Acesta a fost căutat în repetate rânduri și de poliție, a fost căutat și prin publicitate, însă nimeni nu a dat de urma lui.
Reclamantul reconvențional dorind să-și transcrie imobilul pe nume, a dezbătut succesiunea bunicii sale T. M. și în baza certificatului de moștenitor nr. 118/2005 s-a intabulat în C.f. împreună cu fratele său T. A. în cote de 1/2 parte fiecare, după care în baza actului de partaj voluntar imobilul din litigiu a revenit în cotă de 1/1 parte reclamantului reconvențional, astfel s-a intabulat în C.f. în baza certificatului de moștenitor nr. 118/2005 BNP Liberciuc A. G. V.. Ulterior, în anul 2009, reclamantul reconvențional a donat imobilul fiului său T. G. cu contract autentic de donație, astfel donatarul s-a intabulat în C.f.
În anul 2009 aceste operațiuni juridice au fost atacte în instanță de ceilalți moștenitori cu vocație succesorală față de def. T. M. și în baza sentinței civile nr. 1043/2011 a Judecătoriei S. G., definitivă prin decizia civilă nr. 65/R/2012 a Tribunalului C., s-a constatat nulitatea absolută atât a certificatului de moștenitor nr. 118/2005 cât și a contractului de donație prin care reclamantul reconvențional a donat imobilul fiului său T. G., stabilindu-se în mod irevocabil asupra persoanelor care dețin dreptul de proprietate cu privire la imobilul din litigiu, respectiv reclamanta B. J. și pârâtul T. I. în cote de câte 1/2 parte fiecare.
Reclamanta B. J. și-a intabulat dreptul de proprietate și a înaintat acțiune în revendicare, cu privire la imobil, față de reclamantul reconvențional T. P., care se află în folosința pașnică a acestuia încă din anul 2005.
Însă, reclamantul reconvențional T. P. având convingerea, că este proprietarul imobilului a efectuat investiții în valoare totală de 10.000 lei, motiv pentru care, solicită scăderea acestora din valoarea totală a imobilului, cu ocazia sistării indiviziunii și cu ocazia partajării imobilului, a solicitat să-i fie atribuit imobilul cu obligarea la plata sultei.
În drept, a invocat prev. art. 1073 cod civil vechi, art. 5 alin. 2 Titlul X Legea nr. 247/ 2005. art. 22 alin 3 din Legea nr. 7/1996, art. 728 Cod Civil vechi.
Reclamanta B. J., față de apărările pârâtului-reclamant reconvențional T. P. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.600 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a cotei de 1/2-a parte din imobilul în litigiu, reprezentând o chirie de 100 lei pe lună, pentru respectiva cotă, pe ultimii 3 ani de folosință.
În motivarea cererii reclamanta arată că, dreptul său de proprietate pentru cota de 1/2-a parte din imobil a fost dobândit prin moștenire, de la tatăl meu T. Janos, decedat în anul 1993, dreptul considerându-se dobândit de la data deschiderii succesiunii chiar și fără înscrierea în CF, care s-a realizat abia în anul 2012, prin efectul sentinței civile nr. 1043/2011 a Judecătoriei S. G., astfel că, i se cuvin și fructele civile imobilului de la data deschidem succesiunii.
În ceea ce privește cererea pârâtului prin care se încearcă diminuarea valorii imobilului, arată că, dacă s-au realizat anumite lucrări acestea nu au sporit valoarea imobilului, fiind reparații de întreținere curentă, valorile pretense fiind exagerate.
Pârâtul T. I. nu a depus întâmpinare.
Reclamantul-reconvențional a depus răspuns la precizarea de acțiune formulată de reclamanta B. J., solicitând respingerea ca nelegală și neîntemeiată. În baza sentinței civile nr. 1043/ 2011 a Judecătoriei S. G., definitivă prin decizia nr. 65/R/ 07.07.2012 Tribunalului C. reclamanta a dobândit dreptul de proprietate în cotă de 1/2 parte cu privire la imobilul din litigiu, drept intabulat la data de 25.10.2012, iar până la această dată dreptul de proprietate a fost deținut de pârâtul-reclamant reconvențional T. P. din 2005 până în 2009, iar după aceea de pârâtul T. G..
Reclamantul reconvențional T. P. și-a intabulat dreptul de proprietate în Cf. și a folosit imobilul din litigiu, cu convingerea fermă, că este proprietarul acestuia și tot în această calitate a realizat și investițiile descrise în cererea reconvențională, care nu sunt de natura unor întrețineri curente, ci sunt investiții, care sporesc semnificativ valoarea imobilului.
Față de acest cadru procesual, reclamanta a înțeles să precizeze cererea formulată prin chemarea în judecată în calitate de pârât a numitului T. G. solicitând ca acesta alături de pârâtul T. P. să fie obligați la plata sumei de 3.600 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a cotei de ½ parte din imobilul din litigiu, reprezentând o chirie de 100 lei/lună, timp de 3 ani.
În motivarea acestei cereri se arată că, înțelege să facă această precizare, față de răspunsul pârâtului T. P., care a arătat că, fiul său, pârâtul T. G. din 2009 folosește imobilul, însă reclamanta știe că, de fapt fiind o singură familie, imobilul este folosit împreună de cei doi, astfel solicită a constata angajarea răspunderii celor doi pentru prejudicial cauzat.
Pârâtul T. G. a depus întâmpinarea solicitând respingerea cererii reclamantei B. Julianna solicitând admiterea cererii reconvenționale formulată de reclamantul reconvențional T. P..
Din actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit Cf nr._ Brăduț nr. crt. A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1 casă de locuit, reclamanta B. J. și pârâtul T. I., sunt coproprietari tabulari asupra cotei de 1/2 parte fiecare din imobil, drept dobândit prin moștenire după defunctul T. Janos, în baza sentinței civile nr. 1043/ 2011 a Judecătoriei S. G., definitivă prin decizia nr. 65/R/ 07.07.2012 Tribunalului C..
Pârâtul T. I., însă, înainte de a se dezbate succesiunea după tatăl său T. Janos, decedat la data de 31.08.1993, a încheiat un contract sub semnătură privată la data de 03.03.2005 cu pârâtul T. P., căruia i-a predat, la acea dată, în posesie și folosință întregul imobil, acesta prin prezenta cerere reconvențională solicitând ieșirea din indiviziune, în baza art. 728 C.civ.
Văzând situația de fapt a imobilului din litigiu, care deși este copropritatea tabulară a reclamantei B. J. și a pârâtului T. I., se află în întregime, în posesia și folosința reclamantului reconvențional T. P., instanța apreciază că, cererea de sistare a indiviziunii formulată de reclamantul reconvențional T. P. este întemeiată.
Din înscrisul depus la dosar, întocmit în limba maghiară «Adasvetel» și semnat de părți, depus în traducere legalizată, rezultă că, pârâtul T. I. a vândut reclamantului reconvențional T. P., locuința sa situată în F., nr. 365, la prețul de 270.000 Rol, din care i s-a predat suma de 110.000 Rol precum și bunuri în valoare de 140.000 Rol, constând în: 4 vaci, 2 cai, 1 căruță, 2 porci, 1 pereche hamuri, 1 mașină de cosit și furaje, rămânând o diferență de plată, în sumă de 20.000 lei, ce urma să se achite la încheierea contractului în formă autentică.
Întrucât părțile nu au perfectat contractul, reclamantul reconvențional T. P. a solicitat, prin prezenta, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, apt de intabulare, cu privire la imobilul din litigiu, înscris în C.f nr._ Brăduț nr. cad._ (anterior C.f._ Brăduț convertit din C.f. 1032 F.) în suprafață de 700 mp.
Pârâtul T. I., întrebat fiind la interogatoriu, a arătat că, nu recunoaște că a vândut la 03.03.2005 către pârâtul T. P. imobilul situat în F., nr. 365, cunoaște actul și nu contestă semnătura sa, însă arată că, atunci când a semnat a crezut că este vorba de un alt imobil ; a arătat, de asemenea că, nu a primit bani de la pârâtul T. P., dar a cumpărat 4 vaci, 2 cai, furaje, hamuri, mașină de cosit și s-a mutat în Vârghiș, la o femeie cu care a trăit un timp; mai recunoaște că i-a predat pârâtului T. P. locuința și cheile pentru a folosi imobilul de la sfârșitul anului 2005 și începutul anului 2006, atâta timp cât va lipsi (a fost plecat din țară în timp ce era căutat de poliție), știind că nu va locui acolo efectiv ci își va ține animalele și furajele; a mai arătat că, știe că, pârâții T. P. și fiul său T. G. au folosit imobilul împreună și au făcut investiții, afirmând că, atunci când a predat imobilul era în stare de folosință și la data administrării probei cu interogatoriul - 09.12.2013 (dată la care era deținut în Penitenciarul C.) nu cunoștea ce investiții s-au făcut, știind însă, cu certitudine, că reclamanta B. J. nu a folosit imobilul.
La interogatoriu, reclamanta, nu a recunoscut vânzarea imobilului de către pârâtul T. I. către pârâtul T. P., dar a arătat că, știe că este folosit de acesta din urmă și familia sa din 2005, când fratele său a plecat din localitate, apoi a fost “închis”, în sens de încarcerat, pe parcursul procesului fiind deținut la Penitenciarul C..
Deși pârâtul T. I. nu recunoaște vânzarea imobilului, nu contestă în nici un mod înscrisul sub semnătură privată «Adasvetel» depus la dosar de către pârâtul T. P. și nici semnătura aplicată, intervenirea înțelegerii, asupra obiectului vânzării-cumpărării și a prețului, dintre cele două părți contractante, fiind confirmată de martorii prezenți la întocmirea înscrisului și audiați, în prezenta cauză, respectiv, B. Z. și S. G., astfel că, se apreciază că, actul încheiat de părți are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.
Astfel, instanța constată că, din înscrisul sub semnătură privată depus de pârâtul T. P. rezultă fără echivoc voința vânzătorului T. I. de a vinde imobilul descris mai sus, la data de 03.03.2005, imobil ce fusese locuința sa, așa cum se menționează și în înscrisul întocmit de părți, pentru suma convenită, acceptată și achitată, în modalitatea descrisă în actul sub semnătură privată, necontestând practic intenția sa de a vinde, aceasta rezultând și din depoziția martorilor audiați în cauză; prezumția unicului proprietar al imobilului, la data vânzării, în persoana pârâtului T. I., nu a fost răsturnată prin dovadă contrară de către reclamantă.
Aceasta a susținut că, T. P. a fost cumpărător de rea-credință, deși nu a produs dovezi în acest sens, mai mult, instanța va reține că, deși tatăl reclamantei B. J. și al pârâtului T. I., a decedat la data de 31.08.1993 niciunul dintre frați nu a solicitat ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale, primul proces fiind demarat în legătură cu imobilele moștenite în 2009, dosar civil nr._, în toți acești ani imobilul din litigiu fiind în posesia și folosința pârâtului T. I., până la vânzarea din 03.03.2005.
Efectele actului juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, sunt guvernate de principiul tempus regit actum, respectiv dispozițiile Legii nr. 7/1996 - drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Împotriva vânzătorului care nu își execută obligația de a încheia act autentic de vânzare-cumpărare, există posibilitatea de a se pronunța o hotarâre care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare, având în vedere principiul executării în natură a obligațiilor prev. de art. 1073 C.civ., această hotărâre având caracter constitutiv de drepturi în condițiile în care contractul este valabil încheiat conform art. 969 C.civ.
Față de acestea, instanța apreciază că, cererea formulată de reclamantul reconvențional, este întemeiată; astfel va constata că, între pârâtul T. I., în calitate de promitent – vânzător și reclamantul reconvențional T. P., în calitate de promitent – cumpărător a intervenit antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 03.03.2005 având ca obiect imobilul situat în localitatea F., nr. 365, județ. C., înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1, pentru prețul de 270.000 ROL, din care achitat 250.000 ROL (25.000 RON), iar pentru perfectarea sa va obliga pe pârâtul T. I. să încheie cu reclamantul T. P. contract de vânzare – cumpărare în formă autentică - act apt de intabulare, având ca obiect cota sa de proprietate de ½ din imobilul descris mai sus, în caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Pentru restabilirea situației anterioare instanța va obliga pe pârâtul T. I. să restituie reclamantului reconvențional T. P., suma de 12.500 lei, reprezentând ½ din prețul imobilului, achitat integral la 03.05.2005.
Imobilul din litigiu a fost identificat în Cf și la fața locului și evaluat la cererea reclamantului reconvențional T. P., care a solicitat a se constata că de la data preluării imobilului în posesie și folosință, între anii 2005 - 2012 a făcut investițiile descrise în cererea formulată și identificate și evaluate de expertul judiciar G. A., care a stabilit că, valoarea acestora se ridică la 4.400 lei, imobilul din litigiu, având o valoare evaluată de 33.500 lei, în total, astfel valoarea de împărțit rămasă este de 29.100 lei.
Astfel cum s-a arătat mai sus, sistarea stării de indiviziune a fost solicitată de reclamantul reconvențional T. P., care a solicitat să i se atribuie imobilul în natură și față de împrejurarea că a făcut investiții și folosește imobilul efectiv din 2005, reclamanta B. J. nefiind, însă, de acord cu aceasta, arătând că pentru ea, imobilul are valoare sentimentală și solicită să-i fie atribuit.
Instanța văzând cererile părților privind modalitatea de partajare a imobilului și ansamblul probelor administrate în cauză, apreciază că, cererea reclamantului reconvențional T. P. de a i se atribui imobilul în natură este întemeiată și se justifică pentru următoarele argumente: reclamanta - a recunoscut că imobilul este efectiv folosit de T. P., fapt ce rezultă din investițiile identificate și evaluate de expertul desemnat în cauză; mai mult, acesta a obținut autorizație de desființare – demolare casă de locuit precum și autorizație de construire pentru casă de locuit și garaj, încă din 2010; în ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta nu a făcut dovada celor afirmate că imobilul ar avea valoare sentimentală, ci se constată că, a stat în pasivitate în perioada 2005-2009 și astfel i-a permis reclamantului reconvențional T. P. să folosească imobilul și nici în dosarul civil nr._ nu a solicitat nimic în legătură cu acest imobil, cu privire la care a cunoscut (cel puțin pe parcursul procesului) că, s-a încheiat un act de vânzare cumpărare sub semnătură privată de către fratele său T. I.; iar în cazul în care nu a cunoscut despre vânzarea imobilului înainte de acest proces instanța apreciază că, este evident că a fost dezinteresată de acest imobil care este situat în F., aceasta locuind în Bățanii M..
Toate acestea, formează convingerea instanței că, cererea reclamantei B. J. nu este justificată, astfel că se va admite cererea reclamantului reconvențional T. P. și i se va atribui imobilul în natură, cu obligarea sa să plătească reclamantei suma de 14.500 lei, cu titlu de sultă și va dispune intabularea în Cf a dreptului de proprietate al reclamantului reconvențional T. P., asupra imobilului înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1, în cotă de 1/1 parte, cu titlu de cumpărare și partaj.
În ceea ce privește cererea reclamantei B. J. în contradictoriu cu pârâții T. P. și T. G. de obligare a acestora la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestuia pe ultimii 3 ani, instanța o va respinge, fiind neîntemeiată. pe considerentul arătat mai sus, acela că, reclamanta nu a cerut pârâtului T. P. să părăsească imobilul, a stat în pasivitate, astfel că, se apreciază că, nu poate să invoce propria turpitudine pentru a obține despăgubiri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța văzând disp. art. 453 NCPC făcute de părți (onorariu avocați și taxa judiciară de timbru) le va compensa, în parte și va obliga reclamanta B. J. să plătească pârâtului T. P. suma de 800 lei reprezentând 1/2 din onorariu expert, lucrarea efectuată fiind în interesul ambelor părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta B. J., cu domiciliul în comuna Bățani, .. 555, jud. C. în contradictoriu cu pârâții: T. P., domiciliat în F. nr. 34, jud. C., T. G., domiciliat în F. nr. 34, jud. C. și T. I., în prezent deținut în Penitenciarul C..
Admite în parte cererea reconvențională formulată și precizată de T. P. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali B. J. și T. I. și în consecință:
Constată că, reclamanta B. J. și pârâtul T. I. sunt coproprietari, în indiviziune, cu o cotă de ½ parte fiecare, din imobilul situat în localitatea F., nr. 365, județ. C., înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1, drept de proprietate dobândit cu titlu de drept de moștenire, prin sentința civilă nr. 1043/28.04.2011 a Judecătoriei Sf. G., decizia nr. 65/R/07.02.2012 a Tribunalului C..
Dispune sistarea stării de indiviziune între reclamanta B. J. și pârâtul T. I..
Constată că, între pârâtul T. I., în calitate de promitent – vânzător și reclamantul reconvențional T. P., în calitate de promitent – cumpărător a intervenit antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 03.03.2005 având ca obiect imobilul situat în localitatea F., nr. 365, județ. C., înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1, pentru prețul de 270.000 ROL, din care achitat 250.000 ROL (25.000 RON).
Obligă pârâtul T. I. în calitate de vânzător să încheie cu reclamantul T. P., în calitate de cumpărător, contract de vânzare – cumpărare în formă autentică - act apt de intabulare, având ca obiect cota sa de proprietate de ½ din imobilul descris mai sus, în caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Dispune intabularea în Cf a dreptului de proprietate al reclamantului reconvențional T. P. asupra imobilului înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1, în cotă de ½ parte, prin cumpărare, în indiviziune cu reclamanta B. J..
Obligă pe pârâtul T. I. să restituie reclamantului reconvențional T. P., suma de 12.500 lei, reprezentând ½ din prețul imobilului, achitat integral la 03.05.2005.
Constată că, reclamantul reconvențional T. P. a efectuat investiții, în valoare de 4.400 lei, la imobilul din litigiu cu o valoare totală de 33.500 lei, stabilite prin expertiza tehnică judiciară de evaluare, efectuată de ing. G. A..
Dispune sistarea stării de indiviziune existentă între reclamanta B. J. și reclamantul reconvențional T. P., căruia i-l atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în localitatea F., nr. 365, județ. C..
Obligă pe reclamantul reconvențional T. P. să plătească reclamantei B. J. suma de 14.500 lei, cu titlu de sultă.
Dispune intabularea în Cf a dreptului de proprietate al reclamantului reconvențional T. P., asupra imobilului înscris în Cf_ Brăduț A.1. nr. cad._ în suprafață de 700 mp, A.1.1 nr. cad._-C1, în cotă de 1/1 parte, cu titlu de cumpărare și partaj.
Respinge cererea reclamantei B. J. în contradictoriu cu pârâții T. P. și T. G., privind obligarea la plata de despăgubiri, ca neîntemeiată.
Compensează în parte cheltuielile de judecată făcute de părți (onorariu avocați și taxa judiciară de timbru).
Obligă reclamanta B. J. să plătească pârâtului T. P. suma de 800 lei reprezentând 1/2 din onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-Kovács I. B. V.
Red.MKI/11.05.2015
Tehnored.BV/12.05.2015 – 6 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 152/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 275/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE → |
|---|
