Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3358/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3358/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 3358/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3358
Ședința publică din data de: 04.06.2015
Instanța constituită din :
P.: M. H. - Judecător
GREFIER: L. H.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul T. D. ș.a., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru reclamantă av. S. N., lipsă fiind pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- cauza se află la al 2-lea termen de judecată, fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu suma de 471 lei reprezentând taxă judiciară de timbru
- prin Serviciul Registratură, au fost depuse la dosar de către pârâții T. I., T. C., T. T. și T. G. note scrise și copia încheierii CF nr. 3394/20.01.2015
Se constată că la prezenta cauză a fost acvirat dosarul nr._ al
Judecătoriei Sibiu.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are cereri d e formulat sau probe de solicitat.
Potrivit art. 244 alin. 1 NCpc instanța, considerându-se lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Să fie obligați pârâți în solidar la plata sumei de 7314,13 lei reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamantă în cadrul dosarului_ .
Cu cheltuieli d e judecată.
În cadrul dosarului nr._ soluționat irevocabil la data de 20.09.2012 reclamanta a suportat cheltuielile de judecată, în cuantum de 7314,13 lei, reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial, dovezile de plată a celor două onorarii se regăsesc la filele 395 și 426 din volumul II al dosarul_ .
Potrivit disp. art. 453 N.C.p.c. - partea care cade în pretenții va fi obligată la solicitarea părții care a câștigat să îi plătească cheltuielile de judecată. Textul are la baza culpa procesuală și se coroborează cu prevederile art. 1357 Noul Cod Civil, privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie. Din acesta perspectivă, condițiile antrenării răspunderii civile în sensul obligării la plata cheltuielilor de judecată sunt îndeplinite, respectiv fapta delictuală și culpabilă există, prejudiciul este dat de suma pe care societatea reclamantă a suportat-o în cadrul procesului, iar legătura dintre faptă și prejudiciu este evidentă devreme ce aceste costuri au fost suportate în urma promovării acțiunii de către pârâți.
Instanța, în temeiul art.394 alin.1 din NCpc, declară închise dezbaterile și față de actele și de înscrisurile de la dosar, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
JUDECATORIA,
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, reclamanta S.C. HULRAFORS U. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții T. D.,T. I., T. G., T. C., și T. T., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 7314,13 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamantă în dosarul nr._ ; cu cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată faptul că reclamanta a avut calitatea de pârâtă în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătorie Sibiu și care s-a finalizat prin sentința cu nr. 2673/02.04.2012. Acest dosar s-a constituit din inițiativa pârâților, urmare a promovării cererii de chemare în judecată in contradictoriu cu reclamanta și alte părți.
Prin sentința mai sus amintită Judecătoria Sibiu a dispus respingerea acțiunii formulată și completată de pârâți. În fața instanței de fond, reclamanta a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 7314.13 lei, reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial sumă care nu a fost solicitată în fața acestei instanței cu titlu de cheltuieli de judecată.
Asupra recursului promovat de către T. D. împotriva sentinței de mai sus, Tribunalul Sibiu s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 740/2012 în sensul respingerii acestuia si a acordat cheltuieli de judecata in aceasta cale de atac.
Dispozițiile art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă dispun că partea care cade în pretenții va fi obligată la solicitarea părții care a câștigat să îi plătească cheltuielile de judecată. Textul are la baza culpa procesuală și se coroborează cu prevederile art. 1357 Noul Cod Civil, privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie. Din acesta perspectivă, condițiile antrenării răspunderii civile în sensul obligării la plata cheltuielilor de judecată sunt îndeplinite, respectiv fapta delictuală și culpabilă există, prejudiciul este dat de suma pe care subscrisa am suportat-o în cadrul procesului, iar legătura dintre faptă și prejudiciu este evidentă devreme ce aceste costuri le-am suportat în urma promovării acțiunii de către pârâți.
În probațiune, s-au solicitat, admis și administrat proba cu înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 998-999 Vechiul Cod Civil, art. 1357 Noul Cod Civil.
Pârâtul T. D. a formulat întâmpinare(f. 41), prin acre se solicită respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că aceasta nu a solicitat, în cadrul dosarul cu nr._, nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și nici nu a menționat că acestea vor fi solicitate pe cale separată. Acestea se acordă doar la cerere, și nu și din oficiu.
Mai mult, reclamanta nu a depus chitanța și nici factura care să ateste achitarea onorariului de avocat. În cadrul litigiului menționat mai sus, instanța nu a avut în vedere argumentele prezentate de reclamantă, ci cele care au rezultat din probatoriu, astfel că, în situația în care se va admite acțiunea de față, se impune reducerea onorariului. De asemenea, se impune ca toți pârâții să fie obligați în mod egal la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se vor acorda.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă.
Pârâții T. I., T. G., T. C., și T. T. au manifestat aceeași poziție procesuală, solicitând respingerea acțiunii reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a purtat un litigiu, care a format obiectul dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătorie Sibiu, promovat la inițiativa pârâților.
Dosarul menționat anterior a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2673/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, prin respingerea acțiunii formulată de pârâți. Hotărârea primei instanțe a fost menținută prin decizia civilă nr. 740/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a respins recursul declarat și s-au acordat reclamantei cheltuieli de judecată în această cale de atac.
Așa cum s-a reținut mai sus, obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în litigiu aflat în fața instanței de fond, cheltuieli constând în onorariul avocațial și onorariul plătit expertului numit în dosarul nr._ .
Sub aspectul admisibilității cererii, instanța reține faptul că, în cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere și pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză. Este firească o astfel de soluție întrucât, în dreptul privat român, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac reglementate de lege, putându-se intenta, în funcție de natura litigiului, una sau chiar mai multe căi de atac, iar la finalizarea acestora, partea care inițial a câștigat procesul (și care era îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată) putând deveni partea care a pierdut procesul (obligată la suportarea atât a cheltuielilor de judecată proprii, cât și a cheltuielilor efectuate de partea care a câștigat procesul).
În ipoteza în care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată, partea care a căzut în pretenții, reclamanții în acțiunea separată, nu mai pot pune în discuție pertinența, concludența probelor în temeiul cărora prima instanță a pronunțat soluția, probe ce au determinat cheltuielile ce se solicită.
În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză, în temeiul art. 1357 Noul Cod Civil, aplicabil în cauză. Și în această materie își găsește aplicarea principiul non reformatio în pejus. Aceasta înseamnă că dacă partea a câștigat procesul, acțiunea separată privitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi respinsă.
Așadar, față de prevederile art. 274 alin. 1 Vechiul Cod procedură civilă precum și ale art. 1357 Noul cod civil („orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”), observând că acțiunea cu care a fost sesizată instanța a fost formulată în termenul legal general de prescripție prevăzut de art. 2517 Noul Cod Civil, instanța constată că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă este întemeiată.
Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative. Reclamanta a făcut dovada sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, ea fiind compusă din onorariu avocațial în sumă de 6200 lei(f. 71), și onorariu expert în sumă de 1114,13 lei(f. 70).
Raportat la modalitatea de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține următoarele:
Obligația solidară este acel raport obligațional cu pluralitate de subiecte care prezintă particularitatea că oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare debitor solidar este ținut să execute întreaga prestație la care are dreptul creditorul. În esență, trebuie reținut că, solidaritatea reprezintă acea modalitate a obligației care se opune divizibilității. De asemenea, trebuie reținută și regula fundamentală în materie de solidaritate ca și modalitate opusă caracterului conjunctiv al obligațiilor: solidaritatea nu se prezumă, fie că este vorba de solidaritate pasivă, fie activă
Solidaritatea are origini diferite. Poate astfel să fi vorba de o solidaritate convențională (ipoteza în care ea este expres stipulată de părți în contract) sau poate fi vorba de o solidaritate legală (ipoteza în care este expres prevăzută de lege-cazul obligației de reparare a prejudiciului generat de fapta ilicită.
Potrivit art. 1381 Noul Cod Civil cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. Prin acest text, legiuitorul a instituit regula solidarității pasive între persoanele chemate să răspundă delictual. Pentru solidaritatea aferentă răspunderii delictuale, art. 1383 Noul Cod Civil stabilește că, în raporturile dintre codebitori, așadar ulterior plății despăgubirii, fiecare dintre debitorii obligați inițial în solidar, răspunde proporțional cu contribuția sa la producerea prejudiciului, dacă se poate stabili cota sa de participare la această iar în caz negativ, se prezumă o contribuție egală a debitorilor la producerea prejudiciului și datoria se va împărți și suporta în mod egal.
Astfel, față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța, reținând și dispozițiile art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă, va obliga pe fiecare pârât să plătească reclamantei suma de 1462,82 lei, cu titlu de pretenții, urmând ca solicitarea de obligare în solidar a pârâților să fie respinsă.
Raportat la petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă cu prezenta cauză, instanța reține netemeinicia acestuia, deoarece a fost alegerea reclamantei de a proceda în acest mod. Or, în condițiile în care partea a câștigat procesul avea posibilitatea de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul procesului care le-a provocat, această parte aflându-se în culpă procesuală pentru declanșarea litigiului ulterior, având ca obiect cererea de acordare a cheltuielilor.
față de aceste considerente, instanța va dispune respingerea petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată avansate cu prezenta cauză.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. HULRAFORS U. SRL, cu sediul în localitatea Bungard, Șelimbăr, DJ 106, FN, în contradictoriu cu pârâții: T. D., domiciliat în localitatea Bungard, nr. 26, jud. Sibiu, T. I., domiciliat în Sibiu, ., scara A. ., domiciliat în Sibiu, ., scara B, ., domiciliat în Sibiu, .. 31, și T. T., domiciliat în localitatea Bungard, nr. 32, și în consecință:
Obligă pe fiecare pârât să plătească reclamantei suma de 1462,82 lei, cu titlu de pretenții.
Respinge restul pretențiilor.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. H. L. H.
Red / Tehnored. 30.06.2015 –MH 8ex. / ef.6 comunicari 02.07.2015-H.L
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3342/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3344/2015.... → |
|---|
