Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3314/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3314/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3314/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.3314
Ședința publică din 03.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. C. F. - judecător
Grefier: L.-S. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta H. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la av. S. L., în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul P. F., cu domiciliul în ., jud. Sibiu, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru reclamanta lipsă av. S. L., lipsă fiind pârâtul.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- prin serviciul registratură, se constată depus referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză,
Reprezentanta reclamantei av. S. L. apreciază că este îndeplinită procedura de citare cu pârâtul deoarece cunoaște despre proces, a formulat și întâmpinare la acțiunea reclamantei iar dacă între timp aceștia și-a schimbat adresa nu este culpa reclamantei.
Instanța, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la fila 22 dosar pârâtul a indicat domiciliul în .., . procedura de citare pentru acest termen de judecată, pârâtul schimbându-și domiciliul pe parcursul procesului fără a aduce la cunoștința instanței acest aspect.
Reprezentanta reclamantei av. S. L. arată că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
În baza art. 244 NCPC, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă părților cuvântul în dezbaterea fondului conform art.392 NCPC.
Reprezentanta reclamantei av. S. L. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris în sensul de a se stabili ca exercițiul autorității părintești în ceea ce privește pe minora P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008 să se facă exclusiv de către reclamantă, să se stabilească locuința minorei P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008 la domiciliul reclamantei H. A. și obligarea pârâtului de a-și da consimțământul în vederea schimbării pașaportului minorei în caz contrar sentința să țină loc de consimțământ. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 30.10.2014 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 17._ reclamanta H. A. a chemat în judecată pe pârâtul P. F. solicitând instanței să dispună:
- exercitarea autorității părintești în ceea ce privește minora P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008 să se facă exclusiv de către reclamantă,
- stabilirea locuinței minorei la reclamantă,
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că din căsătoria cu pârâtul a rezultat minora P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008, iar prin Sentința civilă nr. 240/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 12._ minora i-a fost încredințată spre creștere și educare reclamantei. S-a arătat că pârâtul, de la desfacerea căsătoriei și până în prezent nu și-a manifestat interesul pentru minoră în sensul că nu a plătit pensia de întreținere, nu a vizitat-o și nici nu s-a interesat în nici un fel de modalitatea sa de creștere și educare, minora rămânând în grija reclamantei care se ocupă în mod exemplar de ea, oferindu-i toată dragostea ce se cuvine din partea unei mame. Reclamanta a arătat că în prezent este plecată împreună cu minora în Germania, unde lucrează temporar cu contract de muncă, urmând să se întoarcă în țară la expirarea contractului. De asemenea, a arătat că a întâmpinat deseori greutăți din partea pârâtului care chiar și în prezent refuză să-și dea acordul pentru schimbarea pașaportului minorei, lucru care îi îngreunează medul de reprezentare a acesteia în fața autorităților, de fiecare dată având nevoie de acordul său scris pentru deciziile importante din viața minorei, acord pe care pârâtul refuză să îl dea în mod nejustificat. Pârâta a arătat că solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești tocmai pentru a nu se lovi întotdeauna de refuzul nejustificat al pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 398 și urm. C.civ.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 40 lei (f.14).
Prin adresa depusă la data de 23.12.2014 pârâtul P. F. a arătat că este de acord cu acțiunea formulată.
Prin completarea de acțiune depusă la termenul din data de 18.03.2015 reclamanta a arătat că solicită și obligarea pârâtului să-și dea consimțământul în vederea schimbării pașaportului minorei P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008, în caz contrar sentința ce se va pronunța să țină loc de consimțământ și obligarea pârâtului să-și dea acordul pentru ca minora să părăsească țara însoțită de mamă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat în mod constant să-și dea acordul în vederea schimbării pașaportului, care a expirat, iar autoritățile refuză eliberarea unui nou pașaport pentru minoră în lipsa acordului tatălui.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În cauză a fost efectuată ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei, și au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii Brumboiu L. V. și Lichtenstein D..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile în cauză, reclamanta H. A. și pârâtul P. F. s-au căsătorit la data de 28.06.2008, în Sibiu.
Prin Sentința civilă nr. 240/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 12._ s-a dispus desfacerea căsătoriei celor două părți și s-a dispus încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorei P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 125 lei.
Asupra capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ca exercitarea autorității părintești în ceea ce privește minora P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008, să se facă exclusiv de către reclamantă.
Exercitarea autorității părintești este reglementată de Capitolul III al titlului IV din Codul civil. În acest sens potrivit art. 483 cod civil autoritatea părinteasca este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana, cat si bunurile copilului si aparțin în mod egal ambilor părinți. În conformitate cu art. 503 alin. (1) Cod civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească iar potrivit art. 507 Cod civil daca unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătoreasca, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se afla în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Potrivit dispozițiilor art. 398 alin. (1) Cod civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească sa fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 486 Cod civil ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al minorului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”, iar articolul 263 alin.1 din Codul Civil stipulează că orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului.
Din analiza dispozițiilor legale enunțate rezultă că pentru a hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți trebuie să existe motive întemeiate și să fie respectat interesul superior al copilului.
Din declarația martorei Brumboiu L. V. (f.41) rezultă că minora locuiește împreună cu mama sa iar pârâtul a părăsit domiciliul comun atunci când minora avea 6 luni, și cu toate că reclamanta l-a mai sunat pentru a veni să-și vadă copilul, pârâtul nu a venit și nu s-a mai interesat de minoră. Martora a arătat că pârâtul nu participă din punct de vedere material la întreținerea minorei, nu sună pentru a se interesa de ea dar reclamanta îl sună uneori la cererea copilului.
Fiind audiată, martora Lichtenstein D. a arătat că minora a locuit împreună cu mama sa încă de la naștere, iar pârâtul nu se interesează de copil și nu contribuie la întreținerea minorei.
Întrucât reclamanta a invocat în susținerea cererii sale dezinteresul manifestat de către pârât față de fiica sa minoră, fapt dovedit cu declarațiile martorilor audiați în cauză, aceste elemente constituie manifestări evidente ale dezinteresului tatălui demonstrând că nu este în măsură a exercita responsabilitățile pe care le pretinde autoritatea părintească. Astfel, instanța consideră că interesul minorei și imposibilitatea manifestă de a ajunge la un exercițiu comun al autorității părintești comandă, în aceste circumstanțe, ca autoritatea parentală să fie exercitată numai de către mamă.
În consecință, va admite acest capăt de cerere și va stabili ca exercițiul autorității părintești în ceea ce privește pe minora P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008, să se facă exclusiv de către reclamantă.
Asupra capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorelor:
Potrivit dispozițiilor art 400 alin 2 Cod civil, dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei ținând seama de interesul său superior.
Așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori audiați în cauză, încă de la data nașterii și până în prezent minora a locuit împreună cu mama sa.
Martora Brumboiu L. V. (f.41) a declarat că pârâtul a părăsit domiciliul comun atunci când minora avea 6 luni, și cu toate că reclamanta l-a mai sunat pentru a veni să-și vadă copilul, pârâtul nu a venit și nu s-a mai interesat de minoră. Martora a arătat că pârâtul nu participă din punct de vedere material la întreținerea minorei, nu sună pentru a se interesa de ea dar reclamanta îl sună uneori la cererea copilului. De asemenea, a arătat că reclamanta locuiește în Germania, lângă Dortmund și din ceea ce a văzut atunci când a vorbit cu ea pe internet locuința arată bine, este curată, reclamanta locuind împreună cu minora într-un apartament cu două camere.
Martora Lichtenstein D., fiind audiată (f.42), a arătat că minora a locuit împreună cu mama sa încă de la naștere, iar pârâtul nu se interesează de copil și nu contribuie la întreținerea minorei. Martora a arătat că reclamanta împreună cu minora sunt plecate în Germania de aproximativ un an și intenționează să se întoarcă în România după expirarea contractului de muncă. Martora a mai arătat că în România condițiile de locuință ale reclamantei sunt bune iar reclamanta este o mamă foarte bună.
În ce privește locuința reclamantei din România, prin raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză s-a reținut că apartamentul situat în Sibiu, ., sc. A, ., este proprietatea numitului H. I., tatăl reclamantei care locuiește împreună cu fiul său major H. C.. În raportul de anchetă psihosocială s-a reținut că apartamentul este format din două camere și dependințe bine mobilate și curat întreținute.
Așadar, având în vedere considerentele de mai sus, faptul că minora manifestă un profund atașament față de mama sa împreună cu care a locuit încă de la naștere și care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea sa, având în vedere neimplicarea tatălui în îngrijirea minorei, precum și soluția instanței privind exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamantă, instanța urmează să stabilească domiciliul minorei la mamă.
Asupra capătului de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului:
Art. 487 C.civ., care reglementează conținutul autorității părintești, prevede că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Dreptul părintelui de a consimți sau a refuza eliberarea pașaportului pentru copilul său și deplasarea acestuia în străinătate reprezintă o componentă a exercitării autorității părintești, iar în caz de neînțelegere între părți, instanța hotărăște potrivit art. 486 C.civ., luând în considerare interesul superior al copilului.
În cauza de față se reține pe de o parte că față de soluția dată primului capăt de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești, cererea reclamantei privind suplinirea consimțământului pârâtului pentru eliberarea pașaportului minorei și deplasarea acesteia în afara țării apare ca lipsită de interes, consimțământul reclamantei fiind suficient ca părinte care exercită singur autoritatea părintească.
De asemenea, se reține că în cauza de față s-a solicitat cu caracter general obligarea pârâtului să își dea consimțământul pentru deplasarea minorei în străinătate, fără a se indica țara de plecare, țara de destinație, perioada călătoriei și scopului său, astfel încât instanța să poată stabili pe bază de probe dacă deplasarea minorei este necesară și corespunde interesului superior al acesteia.
În consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamanta H. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la av. S. L., în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul P. F., cu domiciliul în comuna Șelimbăr, ., jud. Sibiu.
Stabilește ca exercițiul autorității părintești în ceea ce privește pe minora P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008 să se facă exclusiv de către reclamantă.
Stabilește locuința minorei P. A. Vanesa, născută la data de 23.09.2008 la domiciliul reclamantei H. A..
Respinge capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului în vederea schimbării pașaportului minorei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În cazul exercitării acestei căi de atac cererea se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F. 09.09.2015
Tehnored. L.S.C. 10.06.2015
Ex. 4 / ..06.2015
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 3209/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3309/2015.... → |
|---|
