Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3309/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3309/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3309/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3309
Ședința publică din 3.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta B. Z., în contradictoriu cu pârâtul J. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru reclamantă d-nul avocat B. C. L., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reprezentantul reclamantei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, copia cărții de identitate a reclamantei. Arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantului reclamantei că prezenta cauză se soluționează fără citarea părților, drept pentru care nu poate pune concluzii.
În baza art.131 alin.1 C.pr.civ. instanța verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, conform art.1 și 2 din Legea 304/2004, art.997 C.pr.civ. cu aplicarea art.94 pct. 1 lit. a C.pr.civ. și art.114 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art.258 C.pr.civ raportat la dispozițiile art.255 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei de față.
Instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 29.05.2015, formulată de reclamanta B. Z., în contradictoriu cu pârâtul J. Ș., s-a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea pârâtului să se prezinte la un birou notarial pentru a-și da consimțământul în vederea deplasării în străinătate în scop turistic și însoțiți de bunicul lor matern - B. Ș. Ladislau, a minorilor B. E. A. născut la data de 27.11.2003 și B. E. E., născută la data de 17.09.2002, iar în caz de refuz, sentința să țină loc de consimțământ.
în fapt s-a arătat că cei doi minori ale căror date au fost precizate mai sus se află în prezent sub îngrijirea și supravegherea bunicii materne, B. Zeica, potrivit sentințelor civile nr._ și nr._ . Copiii locuiesc împreuna cu bunicii materni și mama acestora. Cu tatăl lor – pârâtul în cauză, aceștia nu mai au nici o legătură însă, pentru diverse activități pe care bunicii materni doresc să le întreprindă cu copiii, este nevoie și de acordul tatălui. Ori acesta nu are domiciliul în același oraș cu minorii și în ultimul an nu a mai avut niciun contact cu ei.
Ultima dată când reclamanta a vorbit cu pârâtul, în vara anului trecut, acesta și-a dat consimțământul pentru deplasarea minorilor în afara țării, în scop turistic.
În prezent, reclamanta intenționează ca împreună cu bunicul patern al minorilor, să îi ducă pe minori într-o vacanță la mare în Bulgaria, în perioada 21.06._15 precum și în Ungaria, în perioada 26.08._15. Având în vedere că este necesar și acordul tatălui în acest sens si totodată faptul că acesta este de negăsit, se impune ca prin hotărâre să se suplinească consimțământul pârâtului.
Urgența prezentei cereri rezidă în perioada apropiată pentru care se solicită plecarea, perioada pentru care deja s-au achiziționat biletele.
Conform art. 18 alin 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, deplasarea copiilor în (ară și străinătate, se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți, iar neînțelegerile dintre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de instanța de judecată.
În drept s-au invocat prevederile Legii 272/2004, art. 996 și urm. Cpr.civ.
S-a achitat taxa judiciară de timbru de 20 de lei.
S-au depus la dosar sentințele civile nr._ și nr._ pronunțate de Tribunalul Sibiu, încheieri de îndreptare a erorilor materiale din acestea, certificatele de naștere ale minorilor, declarația autentificată a mamei minorilor prin care își dă acordul pentru călătoria în străinătate a minorilor în perioadele 21.06._15, 26.08._15, dovada rezervărilor de bilete pentru cele două călătorii, declarații autentificate date de pârât privitor la minori în anii 2012 și 2014,sentința civilă nr. 263/26.02.2012 pronunțată de Judecătoria Horezu, alte înscrisuri.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză instanța reține că cei doi minori B. E. A. născut la data de 27.11.2003 și B. E. E., născută la data de 17.09.2002 se află în prezent în plasament la reclamantă – bunica maternă a acestora, conform sentințelor civile nr._ și nr._ pronunțate de Tribunalul Sibiu, a încheierilor de îndreptare a erorilor materiale din acestea (filele 5-12)
Pârâtul este tatăl celor doi minori, aceștia fiind rezultați din căsătoria pârâtului cu mama lor B. C. M., căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 263/26.02.2012 a Judecătoriei Horezu. (filele 13, 14, 16, 24,25)
Bunicul matern, B. Ș. Ladislau a făcut rezervări de bilete și a achitat avans din costul acestora pentru călătorii în scop turistic împreună cu cei doi copii minori precum și cu bunica maternă, reclamanta în cauză, în Bulgaria, în perioada 21.06._15 precum și în Ungaria, în perioada 26.08._15.(filele 17-20)
Mama minorilor și-a dat consimțământul în formă autentică pentru ca minorii să călătorească împreună cu bunicul matern B. Ș. Ladislau în Bulgaria și Ungaria în perioadele menționate, însă pârâtul nu a înțeles să-și de acordul în această formă, deși potrivit art. 30 lit. d din Legea 248/2005 minorilor li se permite ieșirea din țară împreună cu o altă persoană majoră,” doar dacă persoana însoțitoare prezintă declarații ale ambilor părinți, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identificare a însoțitorului respectiv”.
În conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparențe de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice…”
Prin acest text de lege se impun două condiții de admisibilitate ale ordonanței: urgența și caracterul provizoriu al măsurii care se cere a se lua pe această cale, iar din această ultimă condiție decurge și o a treia cerință și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. În egală măsură, prin modificarea adusă Codului de procedură civilă, s-a stabilit o ultimă condiție de admisibilitate, respectiv ca în favoarea reclamantului să existe aparența de drept.
Sub un prim aspect, cu privire la condiția urgenței, instanța reține că este îndeplinită întrucât fără consimțământul pârâtului minorii nu pot părăsi țara în prezența bunicului patern, iar pentru prima călătorie s-au făcut rezervări în perioada 21.06._15 s-a plătit parțial costurile biletelor, întârzierea sau lipsa consimțământului din partea pârâtului pentru această călătorie a minorilor fiind contrară interesului lor și putând cauza pierderi materiale pentru reclamanta - bunica paternă, care se ocupă de creșterea și educarea lor.
În ceea ce privește condiția vremelniciei, instanța reține că numai în măsura în care se solicită obligarea pârâtului la a-și da consimțământul pentru efectuarea celor două călătorii în Bulgaria, în perioada 21.06._15 precum și în Ungaria, în perioada 26.08._15, cererea reclamantei îndeplinește această condiție, solicitarea obligării pârâtului la a-și da consimțământul pentru plecarea minorilor în străinătate împreună cu bunicul matern oricând, în orice perioadă, având un caracter permanent, definitiv.
În privința ultimei condiții, a neprejudecării fondului, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, obligarea pârâtului la consimțământ pentru plecarea minorilor în două călătorii în străinătate având în vedere două perioade limitate și scurte de timp, obligarea pârâtului pentru ca minorii să părăsească țara în orice perioadă, însoțiți de altă persoană decât părinții lor putându-se solicita și dispune în cadrul unei acțiuni în procedura de drept comun, cu administrarea unui probatoriu mai amplu.
În sfârșit, instanța constată faptul că reclamanta – bunica paternă este persoana la care cei doi copii minori se află în plasament și se va deplasași aceasta cu minorii în cele două călătorii în Bulgaria și respectiv Ungaria, sens în care aceasta îndeplinește și condiția aparenței dreptului, fiind în măsură să solicite a se dispune măsurile ce fac obiectul cererii de față.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 „(1)Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.(2)Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”.
Instanța reține așadar că orice măsură referitoare la minori trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul superior al copilului.
Reținând că în prezent că măsura solicitată, doar în partea privind obligarea pârâtului să-și de consimțământul în vederea deplasării în străinătate în scop turistic și însoțiți de bunicul lor matern - B. Ș. Ladislau, a minorilor B. E. A. și B. E. E., în Bulgaria, în perioada 21.06._15 precum și în Ungaria, în perioada 26.08._15, sau în caz de refuz, sentința să țină loc de consimțământ, este întemeiată și în baza art. 998 C.civ. cu aplicarea art. 36 alin. 8 din Legea 272/2004 urmează a se admite, respingându-se în rest solicitarea reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. Z., cu domiciliul procesual ales Cabinet de Avocat B. C. L. din Sibiu, ., ., în contradictoriu cu pârâtul J. Ș., domiciliat în Slătioara, ., jud. V. și în consecință:
Obligă pârâtului să-și de consimțământul în vederea deplasării în străinătate în scop turistic a minorilor B. E. A. ns. la data de 27.11.2003 și B. E. E. ns. la data de 17.09.2002, însoțiți de bunicul lor matern - B. Ș. Ladislau domiciliat în Sibiu, .. 20 ., identificat cu CNP_, în Bulgaria, în perioada 21.06._15 precum și în Ungaria, în perioada 26.08._15, sau în caz de refuz, sentința va ține loc de consimțământ.
Respinge în rest cererea reclamantei.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. I. Ș.
Redactat A.L. 3.06.2015/Ex. 4; 2
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3314/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 4012/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
