Pensie întreţinere. Sentința nr. 3173/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3173/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 3173/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.3173
Ședința publică din 27.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. C. F. - judecător
Grefier: L.-S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind reclamantul-pârât reconvențional D. O., cu domiciliul în Sibiu, ., ., județ Sibiu, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională Ț. B. N., cu domiciliul în Sibiu, .. 19, ., în calitate de reprezentant legal al minorului D. G. născut la data de 20.09.2006.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 20.05.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.11.2014 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 17._, reclamantul-pârât reconvențional D. O., a solicitat în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională Ț. B. N., în calitate de reprezentant legal al minorului D. G. născut la data de 20.09.2006, micșorarea pensiei de întreținere stabilită prin Sentința civilă nr. 481/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._, la suma corespunzătoare prin raportare la venitul minim pe economia națională.
În fapt, reclamantul a arătat prin Sentința civilă nr. 481/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a pensiei de întreținere în cuantum de 216 lei lunar avându-se în vedere venitul realizat în acea perioadă de 1.200 lei lunar. Actualmente reclamantul a arătat că nu mai realizează nici un venit și solicită calcularea pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economia națională.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 531 C.civ.
În probațiune a depus în copie, înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
P. cererea reconvențională formulată la data de 17.12.2014 pârâta-reclamantă reconvențională a solicitat modificarea programului de vizitare stabilit în favoarea reclamantului-pârât reconvențional la un week-end în prima și a treia săptămână a fiecărei luni.
În fapt, pârâta-reclamantă reconvențională a arătat că prin Sentința civilă nr. 994/15.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ s-a stabilit în favoarea reclamantului-pârât reconvențional dreptul de a avea legături personale cu minorul D. G. născut la data de 20.09.2006, în primul și al treilea sfârșit de săptămână a fiecărei luni de vineri până duminică, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară, o lună și jumătate în vacanța de vară. Pârâta-reclamantă reconvențională a arătat că în urma situației actuale financiare și locative a reclamantului-pârât reconvențional, care a fost grav modificată în sensul că nu realizează venituri iar apartamentul în care locuiește a fost închiriat, se impune modificarea programului de vizitare.
P. întâmpinarea formulată la data de 17.12.2014, reclamantul-pârât reconvențional D. O. a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
În fapt, reclamantul-pârât reconvențional a arătat că împreună cu actuala sa soție locuiesc într-un apartament cu 4 camere, 2 băi și 2 balcoane, în care a amenajat o cameră cu tot ce e necesar pentru fiul său. Reclamantul-pârât reconvențional a arătat că până la data de 29.10.2014 a realizat venituri impozabile iar în prezent nu realizează venituri. De asemenea, a arătat că soția sa realizează venituri, iar aceasta iubește foarte mult copilul și este dispusă să-l întrețină în timpul programului de vizitare la sfârșit de săptămână și în timpul vacanțelor. Reclamantul-pârât reconvențional a mai arătat că locuința nu a fost închiriată nimănui, iar din anul 2011 a respectat întocmai programul de vizitare deoarece își iubește foarte mult copilul și este foarte bucuros să petreacă cât de mult timp poate cu el. A mai arătat că doar în anul 2014 i-a cumpărat minorului jucării, bicicletă, role, patine, îmbrăcăminte și încălțăminte de circa 10.000 lei, are foarte multe activități cu copilul, merg împreună la bazin unde l-a învățat să înoate, merg împreună în parc cu rolele, la circuri, la patinoar, și frecventează de 2 ori pe săptămână un curs de karate achitat în totalitate de către tată. De asemenea, a arătat că a achitat pensia alimentară la zi, iar prin Sentința civilă nr. 6.816/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 12._ s-a dispus scutirea sa de obligația de a plăti pensie de întreținere către minor pe perioada vacanței de vară, acesta fiind motivul pentru care pârâta solicită diminuarea programului de vizitare în ce privește vacanțele.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Minorul D. G. născut la data de 20.09.2006 este fiul reclamantului-pârât reconvențional D. O. și al pârâtei-reclamante reconvenționale Ț. B. N..
P. Sentința civilă nr. 994/15.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ s-a stabilit în favoarea reclamantului-pârât reconvențional dreptul de a avea legături personale cu minorul D. G. născut la data de 20.09.2006, conform următorului program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână a fiecărei luni de vineri până duminică, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară, o lună și jumătate în vacanța de vară.
P. Sentința civilă nr. 481/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ s-a stabilit în sarcina reclamantului-pârât reconvențional obligația de plată a pensiei de întreținere în cuantum de 216 lei lunar în favoarea minorului D. G..
- Asupra capătului de cerere privind reducerea cuantumului pensiei de întreținere:
În conformitate cu art.516 alin.1 C.civ. obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, iar potrivit art.525 alin.1 C.civ. minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
În absența unei înțelegeri cu privire la cuantumul, felul și modalitățile de executare, instanța va soluționa prezenta cerere în acord cu prevederile art.524 C.civ.coroborat cu art.527 C.civ.,respectiv, ținând seama de nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti.
Nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului pensiei de întreținere sunt criterii legale care trebuie folosite cumulativ cu ocazia fixării cuantumului ei, creditorul pensiei de întreținere având dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lui, ci și posibilităților materiale ale părinților, indiferent dacă aceștia conviețuiesc sau nu împreună. Pentru aceste motive, nevoile beneficiarului pensiei de întreținere, trebuie stabilite în funcție de vârsta acestuia, de necesitatea de a i se asigura condiții materiale corespunzătoare pentru creștere și educare.
De asemenea, potrivit art. 531 alin. (1) C.civ.dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În cauza de față, așa cum rezultă din deciziile de impunere depuse la filele 7-9 din dosar și adeverința de venit depusă la fila 11 din dosar, reclamantul-pârât reconvențional D. O. a realizat venituri din cedarea de folosință a două imobile, până la data de 08.08.2014, respectiv 29.10.2014, iar în prezent acesta nu mai realizează venituri.
Acest aspect rezultă și din adeverința emisă de ANOFM Sibiu (f.36) din care rezultă că reclamantul-pârât reconvențional D. O. este înregistrat în baza de date ca șomer neindemnizat – persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, iar din declarația martorei D. A. audiată în cauză rezultă că reclamantul-pârât reconvențional nu lucrează și nu a mai realizat venituri din luna august 2014.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul-pârât reconvențional nu realizează în prezent venituri.
Cu toate acestea, având în vedere că art. 527 C.civ. prevede că poate fi obligat la întreținere cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar pârâtul în vârstă de 45 ani, fiind apt de muncă, se poate prezuma că are posibilitatea de a dobândi mijloacele de a plăti contribuția de întreținere, instanța va avea în vedere venitul minim pe economia națională ca singurul reper rezonabil în funcție de care se poate stabili pensia de întreținere în condițiile în care nu s-a putut face dovada unor venituri superioare realizate efectiv de către reclamant.
În ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere, din prevederile art. 529 alin. (1) și alin. (2) C.civ., rezultă că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar atunci când este datorată de un părinte, întreținerea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil. Din interpretarea alin. (1) al acestui text legal, rezultă că nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului întreținerii sunt criterii legale care trebuie folosite cumulativ cu ocazia stabilirii cuantumului ei.
Începând cu data de 01.01.2015 salariul minim brut pe economie a fost stabilit la 975 lei prin H.G. nr. 1.091/2014.
Raportând procentul stabilit de art. 529 alin. (1) și alin. (2) C.civ. pentru un copil la cuantumul venitului minim pe economia națională rezultă un cuantum maxim al pensiei de întreținere ce se poate stabili în sarcina pârâtului de 243,75 lei/lună.
Astfel, se observă că deși mijloacele debitorului întreținerii s-au redus de la data stabilirii pensiei de întreținere, totuși acesta poate suporta o pensie de întreținere de 216 lei lunar așa cum s-a stabilit prin Sentința civilă nr. 481/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ .
În ce privește nevoile minorului, instanța reține că în prezent acesta este în vârstă de 8 ani și 8 luni față de 5 ani și 2 luni la data stabilirii pensiei de întreținere, astfel că în mod evident nevoile acestuia au crescut, iar o pensie de întreținere mai mică de 216 lei lunar nu ar putea acoperi jumătate din nevoile minorului.
În consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantului-pârât reconvențional D. O., ca neîntemeiată.
- Asupra cererii reconvenționale:
P. cererea reconvențională formulată, pârâta-reclamantă reconvențională a solicitat modificarea programului de vizitare stabilit în favoarea reclamantului-pârât reconvențional la un week-end în prima și a treia săptămână a fiecărei luni.
În motivarea cererii reconvenționale s-a invocat faptul că în urma situației actuale financiare și locative a reclamantului-pârât reconvențional, care a fost grav modificată în sensul că nu realizează venituri iar apartamentul în care locuiește a fost închiriat, se impune modificarea programului de vizitare.
De asemenea, la termenul din data de 11.03.2015 pârâta-reclamantă reconvențională a arătat că reclamantul-pârât reconvențional este o fire violentă și că programul de vizitare al minorului se desfășoară monitorizat de cei de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului.
Instanța reține că prin Sentința civilă nr. 994/15.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ s-a stabilit în favoarea reclamantului-pârât reconvențional dreptul de a avea legături personale cu minorul D. G. născut la data de 20.09.2006, conform următorului program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână a fiecărei luni de vineri până duminică, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară, o lună și jumătate în vacanța de vară.
Potrivit art. 401 alin. (1) C.civ. în cazurile prevăzute la art. 400 părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. De asemenea, art. 2 alin.(2) și (3) din Legea nr. 272/2004 statuează că exercitarea drepturilor părintești se realizează numai în interesul superior al copiilor.
Din analiza textelor legale menționate reiese că stabilirea modalității de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport cu interesul superior al copilului.
Exercitarea acestui drept trebuie, însă, să se facă într-o asemenea manieră încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării acestuia. Limitarea acestui drept reprezintă o situație de excepție și trebuie să aibă o justificare temeinică, cum ar fi situația în care relația stabilită ar avea consecință dăunătoare asupra copilului (art. 14 alin. 1 și 3 și art. 16 din Legea nr. 272/2004).
Potrivit art. 15 alin. 1 din aceeași lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri cu minorul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată, corespondență sau alte forme de comunicare cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil sau părinte.
Instanța constată faptul că părinții trebuie să își exercite drepturile ținând seama de interesul superior al copilului, conform art. 396 C.Civ și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. De asemenea, instanța constată faptul că, potrivit art. 31 alin 2 din Legea 272/2004, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Astfel, principiul de drept instituit de legislația în materia drepturilor copilului este că menținerea de către copil de legături cu părintele căruia acesta nu i-a fost încredințat trebuie să coincidă cu interesul superior al copilului.
Instanța trebuie astfel să aprecieze dacă este benefic pentru educarea și dezvoltarea fizică și psihică a copilului să mențină legături personale cu părintele său.
Se constată că, în prezenta cauză, modalitatea în care reclamanta reconvențională solicită stabilirea dreptului pârâtului reconvențional de a avea legături personale cu minorul este în primul și al treilea sfârșit de săptămână a fiecărei luni de vineri până duminică, cu înlăturarea programului timp de o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară, și o lună și jumătate în vacanța de vară.
În privința argumentului invocat de pârâta-reclamantă reconvențională privind modificarea situației actuale financiare și locative a reclamantului-pârât reconvențional, instanța reține că în cauza de față nu s-a făcut dovada că locuința în care minorul locuiește în timpul programului de vizitare sau modalitatea în care acesta este îngrijit de tatăl său ar fi vătămătoare pentru minor. Dimpotrivă, din declarația martorei D. A. audiată în cauză rezultă că reclamantul-pârât reconvențional locuiește împreună cu soția într-un apartament cu 4 camere, iar minorul are amenajată o cameră a lui, are jucării, bicicletă, role și tot ce-i trebuie, și nu îi lipsește nimic, tatăl îi plătește minorului participarea la activități extrașcolare, iar minorul se simte foarte bine la el.
Din adresa comunicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului reiese că ambele părți au formulat mai multe sesizări, climatul familial este tensionat, cuplu parental conflictual cu multiple acuze reciproce privind comportamente abuzive sau de neglijență asupra minorului. S-a reținut de asemenea că pârâta-reclamantă reconvențională a sesizat DGASPC privind nerespectarea de către reclamantul-pârât reconvențional a programului de vizitare și comportamentul violent al reclamantului față de minor. S-a reținut că tatăl nu l-a putut aduce pe minor la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizitare deoarece acesta era bolnav, având febră foarte mare, minorul fiind adus acasă după ce i-a scăzut febra și s-a simțit mai bine. În privința comportamentului tatălui față de minor s-a reținut că potrivit declarației reclamantului, în momentul în care fiul său are un comportament necorespunzător acesta îl pedepsește, interzicându-i să se uite la desenele animate preferate la televizor, dar nu l-a bătut niciodată pe fiul său. Totodată, minorul a declarat că tatăl său uneori îl agresează fizic, îl pedepsește și îl amenință.
Cu toate acestea, instanța apreciază că nu este în concordanță cu interesul superior al minorului reducerea programului de vizitare a minorului prin înlăturarea perioadelor vacanțelor, petrecerea unui timp mai îndelungat de către minor împreună cu tatăl său fiind necesară pentru dezvoltarea minorului și a legăturilor firești care trebuie să existe între acesta și tatăl său.
Atâta timp cât comportamentul tatălui nu reclamă înlăturarea totală din programul de vizitare a perioadelor de două zile petrecute împreună la sfârșit de săptămână și înlocuirea cu vizitarea minorului în prezența mamei, chiar reclamanta reconvențională arătând că este în interesul minorului ca acesta să mențină legături personale cu tatăl său în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă dimineața și până duminică seara, instanța apreciază că nu este necesar pentru minor ca acesta să nu păstreze și relațiile pentru o perioadă mai îndelungată cu tatăl său pe perioada vacanțelor, acest lucru fiind chiar necesar pentru a consolida o legătură firească între minor și tatăl său, legătură care în mod evident a fost afectată de atmosfera conflictuală existentă între cei doi părinți.
Totuși, instanța apreciază necesară modificarea programului de vizitare stabilit în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri și până duminică seara, în sensul precizării orei de preluare de la domiciliu și respectiv aducere a minorului la domiciliu, având în vedere neînțelegerile dintre părți cu privire la acest program.
Astfel, instanța va stabili ca dreptul reclamantului-pârât reconvențional de a avea legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână din fiecare lună, să se desfășoare prin preluarea minorului de la domiciliu vineri ora 16.00 și aducerea acestuia la domiciliu duminica seara ora 17.00, apreciind că acest aspect este în conformitate cu interesul superior al minorului și este de natură să asigure atât programul de odihnă al acestuia cât și posibilitatea pregătirii acestuia pentru reluarea activității școlare din cursul săptămânii.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât reconvențional D. O., CNP_, cu domiciliul în Sibiu, ., ., județ Sibiu, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională Ț. B. N., CNP_, cu domiciliul în Sibiu, .. 19, ., județ Sibiu, în calitate de reprezentant legal al minorului D. G. născut la data de 20.09.2006.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională Ț. B. N. în calitate de reprezentant legal al minorului D. G. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional D. O..
Modifică parțial programul de vizitare a minorului D. G. stabilit în favoarea reclamantului-pârât reconvențional D. O. prin Sentința civilă nr. 994/15.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._, în sensul că minorul va fi preluat de tatăl său de la domiciliu în zilele de vineri la ora 16.00 și adus la domiciliu duminica seara ora 17.00.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. În cazul exercitării acestei căi de atac, cererea va fi depusă la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F. 02.06.2015
Tehnored. L.S.C. 03.06.2015
Ex. 4 / ..06.2015
| ← Actiune în constatare. Sentința nr. 6713/2015. Judecătoria SIBIU | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 3209/2015. Judecătoria... → |
|---|
