Fond funciar. Sentința nr. 7064/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7064/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 7064/2015
Acesta nu este document finalizat
TRIBUNALUL SIBIU
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub numarul 5264
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.7064
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. M. L. - vicepreședinte
Grefier: A. I. R.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect „fond funciar”, privind pe reclamanții C. F., C. V. și pe pârâții C. I., C. M., A. C. M., C. C., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI SIBIU, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CISNĂDIE și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.12.2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
JUDECĂTORIA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.02.2015 și precizată la Judecătoria Sibiu sub nr._ reclamanții C. F. și C. V., în contradictoriu cu pârâții A. C. M., C. C., C. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CISNĂDIE, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, și INSTITUȚIA P. SIBIU au solicitat ca instanța să constatate existența mandatului tacit, dat de subsemnații C. F. și C. V. pârâtului C. I., la solicitarea pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și neexecutarea lui de către pârât, să se dispună obligarea pârâtei Instituția P. județului Sibiu de a modifica Titlul de proprietate nr. 458/9, din data de 28.12.1993 și Titlul de proprietate nr. 2306/9, din data de 02.06.2003 în sensul înscrierii subsemnaților C. F. și C. V. alături de pârâtul C. I. în calitate de titulari ai actului, să se dispună și asupra cheltuielilor de judecată în funcție de poziția pe care o are pârâtul C. I..
În motivarea acțiunii s-a arătat in esența ca reclamanții sunt frați cu pârâtul, au copilărit împreuna și au avut o relație frățească, relație cunoscută de comunitatea unde lucrează și trăiesc ca fiind una firească și foarte buna. In acest context luau hotărâri împreună în interesul lor. Pârâtul are o atitudine mai convingătoare în raporturile cu alte persoane și pe acest motiv era cel care intervenea, de cele mai multe ori în rezolvarea multor probleme ce îi privea pe toți, ori numai pe unul dintre ei. După apariția legii fondului funciar au purtat discuții asupra dreptului conferit de lege și au luat hotărârea de a urma toate procedurile ce se impun pentru a deveni proprietari asupra terenului antecesorului lor C. G.. Ca urmare a acestor discuții fratele lor a fost împuternicit de ei să meargă, singur, să facă demersul, respectiv să depună cerere pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului tatălui lor. Ca dovadă a răspunsului lui odată cu punerea în posesie a terenului au fost și ei puși în posesie, au împărțit terenul în 4 loturi, de suprafețe egale (un lot pentru mama lor) și l-au folosit individual, după cum am dorit fiecare.
După . folosința electivă a terenului au început discuții, nu contradictorii, pentru a cunoaște actul nostru de proprietate și de fiecare dală pârâtul dădea de înțeles că lucrurile sunt corecte și că trebuie să mai aștepte.
Relațiile lor s-au răcit și au un iz de neîncredere în pârât când au constatat, văzând Titlul de proprietate nr._ emis de pârâta nr. 2. că nu sunt trecuți pe act alături de acesta.
Prin prezenta acțiune dorim să demonstram faptul că ei l-au împuternicit pe pârât să formuleze cerere, conform legii nr. 18/1991. pentru toți trei. Existența mandatului tacit începe odată cu apariția legii fondului funciar. Legii nr. 18/1991 și continuă pană la cunoașterea Titlului de proprietate. Acesta a luat ființa din momentul în care a existat acordul de voință al tuturora, acord născut la dala apariției legii nr. 18/1991. Mandatul tacit rezultă și din împrejurările de fapt făcute de ei după punerea in posesie a terenului.
Au invocat în drept dispozițiile art. 2009,_. 2025 Cod civil, art. 58 din legea nr. 18/1991. art. 453 Cod de procedură civilă.
În probațiune au depus reclamanții înscrisuri: copie după Titlurile de proprietate, copie act de identitate a subsemnaților, copie certificat de moștenitor nr. 1292/1987, copie dovada medierii.
Acțiunea este scutita de taxa de timbru.
După precizare au fost introduse în cauză pârâtele A. C. M., C. C., C. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CISNĂDIE, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU.
Pârâtele A. C. M. și C. C. au formulat întâmpinare (f.45) prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece exista autoritate de lucru judecat. Au invocat excepția autorității de lucru judecat a prezentei cereri de chemare în judecată raportat la dosarul nr._ al Judecătoriei Sibiu. Au arătata că prezenta cerere a mai fost examinată încă o dată de instanțele de judecată, inclusiv în ce privește titlurile de proprietate în discuție și care a fost respinsă de Judecătoria Sibiu prin sentința nr.6296 din 21.10.2014 menținută în apel de Tribunal.
Dreptul material la acțiune în privința primului capăt de cerere este de asemenea prescris, invocând excepția inadmisibilității cererii de constatare a mandatului tacit dat de reclamanți tatălui lor la solicitarea pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.Dispozițiile art. 8 alin.(3), art. 9 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, precum si dispozițiile art. 11 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, condiționează stabilirea dreptului de proprietate de formularea unei cereri scrise, adresate comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar. Dispozițiile legale arătate au caracter imperativ, ceea ce înseamnă ca reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face în lipsa unei cereri scrise, iar emiterea actelor de reconstituire cu nerespectarea cerinței legale imperative este sancționată cu nulitatea absoluta. Posibilitatea formulării unei cereri scrise de reconstituire, prin mandatar, exista doar în situația în care în cuprinsul cererii este menționat si numele unei alte persoane, în calitate de beneficiar al reconstituirii. în lipsa unei astfel de mențiuni, nu suntem în prezenta unei cereri scrise, formulate prin mandatar si, prin urmare, nu este îndeplinita condiția legala a formei scrise a solicitării de retrocedare. Cum în cererea adresata de tatăl lor comisiei locale nu este menționat si numele reclamantului, nu se poate vorbi de o cerere formulata de acesta din urma, prin mandatar, singurul care a formulat cerere de reconstituire, așa cum rezultă din această cerere adresată comisiei a fost defunctul lor tată.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 si Cod procedura civila.
Pârâta Instituția P. a depus întâmpinare (f.53) invocând excepția lipsei calității procesual pasive a sa, arătând și că între părți a mai fost o altă acțiune de fond funciar soluționată prin sentința civilă nr.6286/21.10.2014 a Judecătoriei Sibiu. Menținută prin decizia nr.212/11.03.2015 a Tribunalului Sibiu.
Excepțiile lipsei capacității de folosință a pârâtului C. I., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, invocate de pârâtele A. C. M. și C. C., au fost puse în discuția părților. Excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. I. a fost admisă, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor a fost respinsă.
A fost pusă în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele A. C. M. și C. C.,
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele :
Asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța reține că pe rolul Judecătoriei Sibiu au formulat prezenta acțiune prin care reclamanții C. F. și C. V., în contradictoriu cu pârâții A. C. M., C. C., C. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CISNĂDIE, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, și INSTITUȚIA P. SIBIU au solicitat ca instanța să constatate existența mandatului tacit, dat de subsemnații C. F. și C. V. pârâtului C. I., la solicitarea pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și neexecutarea lui de către pârât, să se dispună obligarea pârâtei Instituția P. județului Sibiu de a modifica Titlul de proprietate nr. 458/9, din data de 28.12.1993 și Titlul de proprietate nr. 2306/9, din data de 02.06.2003 în sensul înscrierii subsemnaților C. F. și C. V. alături de pârâtul C. I. în calitate de titulari ai actului, să se dispună și asupra cheltuielilor de judecată în funcție de poziția pe care o are pârâtul C. I.. În drept au fost invocate dispozițiile art. 2009,_. 2025 Cod civil, art. 58 din legea nr. 18/1991.
Pe rolul Judecătoriei Sibiu a mai fost înregistrată o cerere de chemare în judecată sub nr._ prin care reclamații C. F. și C. V. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. I., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CISNĂDIE și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 458/9 din data de 28.12.1993 emis de către județul Sibiu, în ceea ce privește numele moștenitorilor defunctului C. G., din C. I. in C. I., C. I., C. V. si C. F.; constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 2306/9, cod_, din data de 02.06.2003, emis de către județul Sibiu, în ceea ce privește numele moștenitorilor defunctului C. G., din C. I. in C. I., C. I., C. V. si C. F.; obligarea intimatei C. Județeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intimatei C. locală Cisnădie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titluri noi de proprietate după defunctul C. G., cu moștenitorii C. I., C. I., C. V. si C. F.; obligarea pârâtului C. I. să predea pârâtei C. L. Cisnădie originalul titlurilor de proprietate nr.458/9 din data de 28.12.1993 și nr. 2306/9, cod_ din data de 02.06.2003, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere; cu cheltuielilor de judecată.
Temeiul legal a fost legea nr.18/1991, legea nr.169/1997.
Acțiunea a fost soluționată pe fond prin sentința civilă nr.6286/21.10.2014 a Judecătoriei Sibiu. Menținută prin decizia nr.212/11.03.2015 a Tribunalului Sibiu.
În considerentele acelei sentințe s-a reținut că din actele dosarului nu s-a putut face dovada mandatului verbal acordat lui C. I., pe care l-ar fi acordat lui C. I. în vederea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele lor, TP nr. 458/9 din data de 28.12.1993 și nr. 2306/9, din data de 02.06.2003 emise ca urmare a cererii de reconstituire formulată în baza Legii nr. 18/1991 de către pârâtul C. I., în calitate de moștenitor al lui C. G., tatăl său, titlurile fiind legale și emise în favoarea celui ce a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Astfel, singura cerere depusă la C. de fond funciar Cisnădie este cea a pârâtului C. I., reclamanții nu au formulat cerere în calitate de moștenitori ai tatălui lor și nicio altă cerere, iar în cererea lui C. I. nu există nici cea mai vagă trimitere la vreun mandat de reprezentare, ci dimpotrivă cererea este formulată în nume propriu.
Mai mult, este de subliniat faptul că și în situația în care reclamanții ar fi făcut dovada mandatului pe care l-ar fi acordat fratelui său, aceasta nu poate solicita constatarea nulității titlului de proprietate ci are la îndemână fie o acțiune civilă pentru neexecutarea contractului de mandat pretins încheiat cu fratele său și în cadrul căruia pot solicit obligarea acestuia la despăgubiri, fie realizarea unei înțelegeri amiabile cu pârâtul C. I., persoană înscrisă în titlul de proprietate, prin care să li se atribuie terenul care le-ar reveni, ca forme ale executării mandatului pretins acordat.”
În prezenta acțiune, deși petitele acțiunii sunt oarecum modificate apărarea este pe constatarea mandatului tacit acordat defunctului pârât C. I., continuatoare în drepturi ale acestuia fiind pârâtele A. C. M., C. C., C. M..
Instanța reține că prima instanță a respins acțiunea cu putere de lucru judecat.
Astfel, în speță, prin sentința civilă nr.6286/21.10.2014 a Judecătoriei Sibiu, menținută prin decizia nr.212/11.03.2015 a Tribunalului Sibiu s-a statuat, pe cale incidentală, asupra chestiunii mandatului verbal acordat lui C. I., pe care l-ar fi acordat lui C. I. în vederea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele reclamanților.
Rezultă că, prin această hotărâre judecătorească, opozabilă reclamanților, s-a tranșat chestiunea mandatului a cordat pentru formularea cererii la legea nr.18/1991, chestiune juridică care se dorește a fi tranșată și în cel de-al doilea litigiu.
Ca hotărâre definitivă, sentința civilă nr.6286/21.10.2014 a Judecătoriei Sibiu, se bucură de putere de lucru judecat, conform 431 alin.2 C. proc. civ. cu referire la art. 430 alin. 2 C. civ., așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept referitoare la mandatul acordat, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care, chiar dacă nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art.430 C., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Potrivit art.430 alin.1 C. hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Rezultă că au autoritate de lucru judecat atât hotărârea prin care se tranșează fondul litigiului, cât și cea prin care se soluționează orice alt incident procedural care leagă instanța.
Instanța reține că în prezenta cauză sunt aceleași susțineri, reclamanții neinvocând noi împrejurări.
Potrivit art.431 C. „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Instanța reține că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul si cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
În ceea ce privește părțile, acțiunea este introdusă în aceeași calitate de reclamanți împotriva aceluiași pârți, dar și a altor pârâți . Este adevărat că în prezenta acțiune a fost chemată și Instituția P., însă acest aspect nu schimbă situația. În practica judiciară se admite că împrejurarea că prin noua acțiune s-au introdus noi pârâți, sau s-au adăugat noi capete de cerere, nu poate înlătura autoritatea lucrului judecat, pentru că atunci când o reclamație cuprinde mai multe capete de cerere și se îndreptată contra mai multor pârâți, atunci înseamnă că sunt atâtea reclamații pe cât sunt și pârâții și capetele de cerere se judecă deodată, astfel că fiecare pârât poate invoca mijloace ce va avea pentru respingerea capetelor de cerere formulate împotriva sa, fără să se preocupe dacă aceleași mijloace le pot opune și ceilalți pârâți.
Obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat, care invocate în prima cerere se identifica cu cele din prezenta acțiune, iar cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii, care este identic în ambele acțiuni. În speță, acțiunea are același obiect. Reclamanții și-au fundamentat cererea pe același temei juridic. Scopul urmărit de reclamanți în cele două procese este de a obține modificarea titlurilor de proprietate nr. 458/9, din data de 28.12.1993 și Titlul de proprietate nr. 2306/9, din data de 02.06.2003 prin introducerea în calitate de proprietari și a reclamanților.
Instanța are în vedere că principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești. Mai mult, instanța nu poate încălca principiul securității raporturilor juridice, întrucât prin reinterpretarea aceleiași chestiuni deja soluționate definitiv, în absența unor fapte noi, precum și pronunțarea unei soluții diametral opuse s-ar încălca acest principiu.
Condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni, dovedită în speță (părți, obiect și cauză juridică) ce oprește repetarea judecății.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea reclamanților. Urmare a admiterii acestei excepții și a repingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâții A. C. M., C. C., C. M. C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CISNĂDIE și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, și acțiunea formulată în contradictoriu cu Instituia P. va fi respinsă, întrucât petitul formulat împotriva acestei pârâte este în legătură directă intrinsecă cu petitul formulat împotriva pârâtilor, soarta acestuia depinzând de soluția dată primului petit. De asemenea, urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, analiza altor excepții sau chestiuni sunt de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtele A. C. M. și C. C..
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții C. F. și C. V., ambii cu domiciliul procesual ales în Sibiu,..15, județul sibiu, la Cabinet avocat R. R., în contradictoriu cu pârâtele A. C. M., domiciliată în Cisnădie, ., județul Sibiu ,C. C. domiciliată în Târgu J., ., ., ., județul Gorj și C. M. citată la Casa de bătrâni din Șelimbăr situată în Șelimbăr, ., județul Sibiu, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CISNĂDIE, cu sediul în Cisnădie, piața Revoluției, nr.1, județul Sibiu și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, cu sediul în Sibiu, ..10, județul Sibiu .
Cu apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțata in ședința publica, azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. L. A. I. R.
Red/tehred/BML/29.12.2015
Red practica AIR/ 22.12.2015
Ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7104/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7044/2015. Judecătoria... → |
|---|
