Ordin de protecţie. Sentința nr. 1223/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1223/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1223/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1223
Camera de consiliu din 5.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: Ș. I.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror U. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe petenta M. S., în contradictoriu cu pârâtul M. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta, personal și asistată de d-na avocat G. L., cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosar, intimatul, personal și asistat de d-na avocat D. M., cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, martorii A. E. și T. A., G. I. și S. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
În baza dispozițiilor art.318, art.319 și art.321 NCPC, instanța procedează la identificarea, depunerea jurământului și ascultarea martorilor T. A., A. E., S. E. și G. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate separat la dosarul cauzei.
Reprezentanta petentei depune certificat medico legal, cu precizarea că a comunicat un exemplar și reprezentantei intimatului. De asemenea, depune o copie de pe răspunsul comunicat de poliție cu privire la petiția de care fac vorbire în ordinul de protecție, cu precizarea că originalul i-a fost smuls petentei de către intimat. Arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatului depune dovada că este înregistrată pe rolul instanței acțiunea de divorț, precum și practică judiciară în materie.
Întrebată fiind de instanță, reprezentanta petentei arată că solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 100 de m doar față de petentă nu și față de copiii minori.
Reprezentanta Ministerului Public nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentei consideră că față de probele administrate în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.4 din Legea 217/2003. Arată că au dovedit violența, nu atât fizică, cât cea psihică care se exercită în cadrul familiei, iar de violența fizică vorbesc doar în ultima vreme așa cum au arătat părțile audiate în cauză, probabil după introducerea acțiunii de divorț de către pârât, care a devenit mult mai pregnantă și insistentă. Arată că de la data la care au depus ordinul de protecție s-a agravat comportamentul pârâtului față de victimă.
Totodată, apreciază că și violența socială există și așa cum au arătat mama și prietena cea mai bună a petentei, în nenumărate rânduri pârâtul refuză să le permită accesul în locuință și de asemenea, sunt neînțelegeri în ce privește și copiii. Apreciază că aceștia ar fi mult mai protejați și ar fi în interesul ambelor părți emiterea ordinului de protecție privind evacuarea pârâtului și păstrarea distanței minime de 100 de m de victimă.
Cu privire la probele administrate, au constatat că se depun niște înscrisuri nesemnate pentru conformitate așa cum impune codul de procedură civilă, ca orice cerere anexată odată cu întâmpinarea, cu acțiunea sau orice act doveditor trebuie semnat pentru conformitate cu originalul, fie de parte fie de apărătorul acesteia. Astfel că, în lipsa acestor semnături au dubii cu privire la seriozitatea acelor înscrisuri și de asemenea, arată că reclamanta nu recunoaște ca aceste convorbiri să fi avut loc chiar dacă telefonul său a dispărut, a fost o perioadă de timp la pârât, dar din înscrisurile relatate nu poate să confirme și nu va confirma exactitatea acelor convorbiri, care sunt oarecum datate, sunt doar niște înscrisuri listate. Înscrisurile depuse nu sunt atestate, confirmate, nu există înregistrări video cu care ar fi putut fi confirmate, puse pe un CD cum era normal și nu să se limiteze să listeze niște așa zise discuții, care așa cum arată și martora, mama petentei, în ultimul timp pârâtul susține anumite comportamente imorale ale petentei și așa cum se poarte observa, convorbirile fiind din perioada în care au început neînțelegerile între părți.
Apreciază că niște înscrisuri listate fără conformitate, fără a se arăta proveniența, nu pot fi luate în considerare de instanță, și de altfel, nu au legătură cu prezenta cauza.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție precizând că sunt pe un regim special, respectiv Legea 217/2003. Arată că art.23 din această lege prevede clar care sunt condițiile pentru care instanța poate emite un ordin de protecție, respectiv existența unei acțiuni sau inacțiuni, o manifestare de ordin violent, fizic sau psihic în măsură să pună în pericol viața, integritatea și starea socială, libertatea unei persoane. Arată că sunt pe existența unor discuții contradictorii, o situație tensionată creată între părți, drept dovadă că s-a înregistrat acțiunea de divorț pe rolul Judecătoriei Sibiu, însă așa cum au arătat și martorii audiați, aceasta nu pune existența unei stări de pericol iminent la viața sau integritatea fizică a reclamantei. Arată că așa cum a arătat ultimul martor audiat, chiar reclamanta s-a așezat lângă pârât înainte de a intra în sala de judecată, astfel că nu prezintă și nu are o stare de temere suficient de puternică în așa fel încât instanța să emită un ordin de protecție, cu atât mai mult cu cât părțile locuiesc împreună, au trei copiii împreună. Așa cum a arătat martorul copii sunt atașați de pârât, are grijă de ei atunci când reclamanta este plecata de acasă.
Așa cum au arătat și martorii, este clar că părțile au o relație tensionată și acestea pe baza unor discuții și concretizate în înscrisurile depuse la dosar, care sunt copii făcute de pe telefonul reclamantei, printr-un program special. Arată că din aceste înscrisuri se vede clar că există o apropiere mai mult decât necesară sau firească între reclamantă și un alt bărbat, discuții care au creat o stare tensionată și o gelozie în ce îl privește pe pârât. Însă această stare nu a dus la un episod de violenta fizică sau verbală pentru a se emite un ordin de protecție. De asemenea, așa cum rezultă din declarația martorilor copiii nu sunt speriați de prezența tatălui, aceștia locuiesc împreună cu părțile, imobilul a fost construit de părți.
Față de aceste aspecte solicită respingerea cererii, iar cheltuielile de judecată le vor solicita pe cale separată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție așa cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 11.02.2015, formulată de reclamanta M. S., în contradictoriu cu pârâtul M. L. s-a solicitat instanței emiterea ordinului de protecție, prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Loamneș, nr. 193, jud. Sibiu, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 100 m de reclamantă.
În motivare, s-a arătat că părțile conviețuiesc, locuind împreună cu cei trei copii minori în locuința din Loamneș nr. 193, jud. Sibiu însă în ultima perioadă în repetate rânduri pârâtul este agresiv verbal, folosește cuvinte vulgare și amenințări la adresa reclamantei, pe un ton ridicat, uneori și sub influența alcoolului, în prezența celor 3 minori care devin foarte speriați. De asemenea pârâtul a refuzat reclamantei accesul acesteia în locuința comună unde au rămas minorii, pârâtul încercând să îndepărteze pe reclamantă de aceștia.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii 217/2003.
Cererea este scutită de taxa de timbru și timbru judiciar conform art. 26 alin 2 din Legea 217/2003.
Pârâtul nu a fost de acord cu cererea reclamantei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și au fost audiați martorii T. A. L., A. E., S. E. și G. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Din declarațiile martorelor T. A. L. și A. E. audiate în cauză s-a reținut că în ultima perioadă pe fondul deteriorării relațiilor dintre soții părți în cauză, pârâtul se ceartă frecvent cu soția reclamantă aducându-i reproșuri privind viața de cuplu. În aceste certuri pârâtul, aflat uneori și sub influența băuturilor alcoolice, adresează cuvinte jignitoare reclamantei, are un ton ridicat, fiind afectați și copiii minori ai părților atunci când sunt de față.
La sfârșitul lunii decembrie 2014 reclamantul a fost văzut lovind-o pe reclamantă peste față și scuipând-o în parcarea din incinta unui complex comercial din Sibiu, i-a luat actele și bunurile de valoare din locuința comună și i le-a încuiat în autovehicul fără ca reclamanta să aibă acces la ele iar în luna ianuarie 2015, timp de 3 săptămâni reclamanta a locuit la prietena sa, martora T. A. L. pentru că pârâtul a alungat-o din locuință fără a-i permite să-i ia și pe cei trei copii minori ai părților care au rămas cu pârâtul.(filele 18, 87, 89)
În cursul lunii februarie 2015, în timp ce tăia lemne cu o drujbă în curtea imobilului unde se află locuința comună a părților, reclamantul a făcut gesturi amenințătoare către reclamantă și a fugit după aceasta cu drujba aflată în funcțiune, în prezența martorelor A. E. - mama reclamantei și S. E. – sora pârâtului, în fuga sa reclamanta suferind o răsucire forțată a gleznei conform certificatului medico-legal eliberat acesteia. (filele 91, 93)
Chiar și martora S. E., audiată la solicitarea pârâtului, prezentă la acest incident, a declarat că „pârâtul s-a întors cu drujba în funcțiune spre reclamantă și a făcut câțiva pași în direcția ei”, martora crezând că a făcut o glumă, ceea ce nu se poate reține dat fiind starea tensionată dintre părți și certurile frecvente dintre aceștia provocate de pârât.
Martorul G. I. a declarat că pârâtul este o persoană pașnică, nu i-a văzut pe părți certându-se, dar această declarație nu se coroborează cu celelalte probe sub acest aspect, astfel că a fost înlăturată.
Prin urmare pârâtul este autorul unor fapte de violență verbală, psihologică dar și fizică asupra reclamantei, provocându-i acesteia stări de tensiune și suferință psihică, emoțională, fizică, ce se răsfrânge și asupra celor trei copii minori ai părților care locuiesc cu aceștia, existând posibilitatea ca oricând pârâtul să recurgă din nou la astfel de acțiuni față de ea și în prezența copiilor.
Chiar dacă se reține că pârâtul ar avea motive întemeiate să creadă că reclamanta are o relație extraconjugală potrivit înscrisurilor de la dosar reprezentând transcrierea unor mesaje despre care se susține că au fost primite și trimise cu telefonul mobil al reclamantei, nimic nu poate justifica comportamentul pârâtului și actele sale de violență față de soția sa.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, „violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate” iar conform alin. 2 al aceluiași articol, „constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale”.
Față de starea de fapt mai sus reținută, pentru încetarea actelor de violență verbală, psihică și fizică față de reclamantă se găsește oportună emiterea ordinului de protecție și luarea măsurilor solicitate de reclamantă pe o perioadă de 2 luni.
Astfel, în temeiul textelor de lege mai sus menționate, se va dispune evacuarea temporară pârâtului din locuința părților situată în Loamneș nr. 193 și obligarea pârâtului să păstreze față de reclamantă o distanța minimă de 100 metri.
Instanța atrage atenția pârâtului asupra dispozițiilor art. 32 din Legea 217/2003 republicată conform cărora „încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.”
În temeiul art. 31 din Legea 217/2003, un exemplar al prezentei se va comunica Poliției Loamneș pentru luare în evidență.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulata de reclamanta M. S. cu domiciliul în Loamneș, nr. 193, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul M. L., domiciliat în Loamneș, nr. 193, jud. Sibiu și în consecință:
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Loamneș, nr. 193, jud. Sibiu și obligă pârâtul să păstreze o distanță de 100 m față de reclamantă.
Măsurile sunt valabile o perioadă de 2 luni de la data emiterii ordinului.
Atrage atenția pârâtului asupra dispozițiilor art.32 din Legea nr. 217/2003.
Dispune comunicarea unui exemplar al hotărârii către Poliția Loamneș pentru luarea în evidență.
Executorie, fără somație și fără trecerea unui termen.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 5.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. I. Ș.
Redactat A.L. 9.03.2015/Ex. 5; 3
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4238/2015. Judecătoria SIBIU | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1157/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
