Plângere contravenţională. Sentința nr. 4760/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4760/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 4760/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4760
Ședința publică din 22 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. M. Z.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza privind petentul K. G. în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUN S.-S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ și ., forțat cu obiect plângere contravențională
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conf. art. 396 alin. 1 C. a amânat pronunțarea pentru data de 22 septembrie 2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 17.10.2014, sub nr_, petentul K. G. a chemat în judecată pe intimaților Consiliul Local S.-S. P. de Poliție S. și ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr_ din data de 16.09.2014, exonerarea de la plata amenzii de 100 lei și obligarea intimatei la restituirea sumei de 500 lei achitată cu titlu de ridicare, transport și depozitare. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii amenzii cu cea avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul-verbal din data de 16.09.2014 i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei, reținându-se că în data de 16.09.2014 ora 11 ar fi staționat neregulamentar pe Calea Dumbrăvii în spatele CEC Bank.. Se arată că în acest fel nu a împiedicat circulația pe carosabil și nici a pietonilor.
În continuare, s-a mai arătat că procesul verbal este în mod neîntemeiat încheiat, nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției, respectiv lipsește vinovăția conducătorului auto. Pe de altă parte, sancțiunea aplicată a fost prea aspră în opinia sa.
A mai arătat petentul că măsura ridicării autovehiculului ce a fost luată împotriva sa a fost abuzivă.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, HCL 210/2001, OUG 195/2002, art 1357 C civ.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei conform art 19 din OUG 80/2013 (f.9).
La data de 26.11.2014, intimatul Consiliul Local S.-S. P. de Poliție S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul arată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor ar 17 din OG2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul-verbal, deși avea obligația în temeiul art 249 C., astfel încât procesul-verbal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege. Nu are relevanță, conform susținerilor intimatului faptul că nu se afla un indicator pentru interzicerea parcării.
În drept, intimata a invocat prevederile art 68 și urm, art 72 și urm, art 205-206 C., art 249 C., OG2/2001, HCL 103/2011, HCL 210/2001, OUG195/2002.
La data de 11.05.2015, intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
A arătat că potrivit HCL.103/2011 anexa 3, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor, deci măsura complementară, se realizează din punct de vedere tehnic de către PIEȚE S. SA Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar, reprezintă o taxă specială care se încasează de PIEȚE S. SA. în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni(art.9. pct.4 din HCL.103/2011-anexa 3)
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor efectuate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare a autovehiculului, conform art.4 din HCL.103/2011 și în limitele prevăzute de art.9 din anexa 3 la această Hotărâre. Urmare a dispoziției de ridicare, arată că a respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, au prestat serviciul solicitat efectuând la acel moment cheltuiala aferentă acestuia Dreptul de a primi plata are de principiu, un izvor legal sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționării regulamentare.
Este de subliniat că măsura ridicării autovehiculului nu are caracter sancționator, nefiind nici sancțiune principală, nici complementară, ci o simplă măsură tehnico-administrativă, calificare dată de art.64. art.97 din OUG 195/2002 care nu se raportează la natura și gravitatea faptei (art.5 alin.6 din OG.2/2001), ci la existența condițiilor obiective pentru a fi necesară îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupă neregulamentar.
Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia, conform prevederilor HCL103/2011 prin care a fost aprobat Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S..
În drept, intimata a invocat prevederile art 205-206 C., OG 2/2001, HCL 103/2011.
Instanța a administrat la solicitarea tuturor părților proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr_ din data de 16.09.2014, petentul a fost sancționat amendă contravențională în cuantum de 100 lei, reținându-se că în data de 16.09.2014, ora 11,14 pe Calea Dumbrăvii din S., în spatele CEC Bank, a staționat cu autoturismul marca Subaru Forester cu nr de înmatriculare_ pe trotuar.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Din analiza procesului-verbal de contravenție, instanța reține că agentul constatator realizat o corectă încadrare juridică a faptei arătând că fapta contravențională constituie contravenție potrivit art 7 lit e din anexa HCL 210/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că prin dispozițiile Hotărârii de Consiliu Local nr. 210/2001 s-a stabilit cadrul legal pentru aprobarea normelor și regimul contravențiilor privind gospodărirea, păstrarea ordinii și liniștii publice, comerț și transport în municipiul S..
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Instanța, din coroborarea susținerilor petentului cu înregistrarea video, reține că autoturismului marca Subaru Forester, cu număr de înmatriculare_ , proprietatea petentului (acest aspect nefiind contestat), a fost staționat/ parcat la data de 16.09.2014 pe . S., în spatele unității CEC Bank, aspect de altfel recunoscut și de către contestator. Totodată, se reține că acest autovehicul a fost surprins ca fiind oprit pe zona aferentă trotuarului, din imaginile preluate reieșind acest lucru.
Potrivit art. 7 lit e din HCL 210/2001 constituie contravenție e. accesul, staționarea și circulația autovehiculelor pe trotuare și zone verzi, cu excepția locurilor semnalizate ca atare, precum și spălarea lor pe străzi, în locurile de parcare publice, cu excepția spațiilor special amenajate.
În primul rând instanța reține că petentul a fost sancționat în temeiul acestei prevederi legale, iar nu în baza OUG 195/2002. Din acest text normativ, instanța reține că legiuitorul local a instituit o răspundere din punct de vedere contravențional pentru fapta de natură contravențională prevăzută de art. 7 lit e din HCL 210/2001, care aparține persoanei care are staționează / parchează autovehiculul în zonele respective: trotuar.
Instanța nu poate reține apărarea petentului în sensul că nu a blocat traficul pietonal sau auto având în vedere că art 7 lit e din anexa 2 a HCL 210/2001 sancționează staționarea autoturismelor pe trotuare și zone verzi.
Având în vedere faptul că petentul, prin probele administrate nu a reușit să facă proba contrară celor reținute prin procesul verbal, deși avea obligația în temeiul art. 249 C.pr.civ., în sensul că fapta reținută nu corespunde realității, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește și condiția temeiniciei.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat. Se reține că acestuia i-a fost aplicată în mod legal sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, va menține ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.09.2014, încheiat de intimat.
Referitor la măsură complementară dispusă, de ridicare, transport și depozitare a autoturismului, instanța apreciază că procedura ridicării mașinii a fost respectată, existând dispoziția agentului constatator nr. 3103/16.09.2014 în acest sens, (f. 40), conform dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Regulament (Anexa nr. 3 la HCL nr. 103/2011). Totodată, se constată că a fost achitată de către petent taxa în valoare de 500 pentru a reintra în posesia autoturismului sus menționat, fiind urmarea directă a reținerii în sarcina sa a faptei contravenționale, aceasta având drept scop acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunea de ridicare, transport și depozitare, potrivit art. 9 pt. 4 din HCL 103/2011- anexa 3.
Însă, verificând legalitatea acestei măsuri complementare a ridicării autoturismului, instanța va ține cont de prevederile art. 21 alin 3 OG 2/2001 conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Și având în vedere denumirea marginală a capitolului III din OG/2001 “aplicarea sancțiunilor contravenționale”, se apreciază că sancțiunea complementară poate fi verificată sub aspectul legalității de către instanța de judecată.
Primul argument reținut de instanță rezultă din dispozițiilor art.5 alin.5 și alin.6 din O.G. nr.2/2001, potrivit căruia: sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite; sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Textele legale menționate impun respectarea principiului proporționalității și stabilesc că proporționalitatea se evaluează prin raportare la natura și gravitatea faptei contravenționale. Deoarece alin.5 nu face distincție după cum sancțiunea este principală sau complementară, urmează să conchidem în spiritul legii că această aplicare proporțională trebuie să vizeze ambele categorii de sancțiuni. Obligația aplicării proporționale a sancțiunii, în funcție de natura și gravitatea faptei contravenționale, incumbă atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizată cu o plângere contravențională, cu distincția că, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța de judecată are competența de a analiza legalitatea procesului verbal de contravenție contestat din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva proporționalității sancțiunii.
Al doilea argument pe care îl reține instanța se fundamentează pe jurisprudența CEDO în materie contravențională. În cauza Malige c. Franței, Curtea s-a pronunțat în sensul că deși în dreptul intern (în speță, cel francez) sancțiunea complementară constând din aplicarea punctelor de penalizare se încadrează în dreptul administrativ, ea are totuși caracter penal în sensul art.6 și art.7 din Convenție, de vreme ce, acumularea unui anumit număr de puncte, poate să aibă ca rezultat pierderea dreptului de a mai conduce. Or, Curtea a decis că, în condițiile existenței umane actuale, dreptul de a conduce este foarte util vieții de zi cu zi, precum și vieții profesionale, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, aceasta dobândește totodată și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. Aplicând aceste principii la dreptul intern, instanța constată că atâta timp cât sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, a fortiori se impune individualizarea acestei sancțiuni, excluzându-se o aplicare automată a sancțiunii.
În considerarea celor două argumente anterior expuse, instanța va proceda la individualizarea sancțiunii complementare aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție contestat. În acest sens, se constată că prin fapta sa contravențională petentul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, neproducându-se prejudicii grave. Totodată se consideră, că măsura ridicării autoturismelor reprezintă o măsură mult prea aspră, iar cel sancționat pot înțelege consecințele faptelor lor și prin aplicarea unei amenzi contravenționale.
De asemenea, s-a mai avut în vedere și faptul că prin Decizia nr 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
Față de cele menționate mai sus, instanța urmează săadmită în parte plângerea contravențională formulată de petentul K. G. în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Mun S.-S. P. de Poliție Locală și .. Va înlătura sancțiunea complementară a ridicării autoturismului și va menține în rest procesul-verbal . nr ._ din data de 16.09.2014 ca fiind legal și temeinic încheiat.
În ceea ce privește cererea de restituire a sumei de 500 de lei, ținând cont că petentul a achitat suma de 500 de lei pentru a-și ridica autoturismul la data de 16.09.2014, iar față de soluția dispusă mai sus, instanța urmează să dispună restituirea către petent a sumei de 500 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul K. G., dom în B., ., jud B. în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUN S.-S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ, cu sediu în S., .-3 și ., cu sediu în S., Calea Șurii M. nr 16A.
Anulează sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autoturismului.
Menține în rest procesul-verbal . nr ._ din data de 16.09.2014 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Dispune restituirea către petent a sumei de 500 de lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.09.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. Z. M. M.
Redactat /Tehnored. OMZ
5 EX./25.11.2015
3 .> intimat SPPL
intimat P. SA
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4742/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4754/2015. Judecătoria... → |
|---|
