Plângere contravenţională. Sentința nr. 5587/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5587/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 5587/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5587
Ședința publică din 20.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. - judecător
Grefier: S. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de petentul M. C. V. în contradictoriu cu intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 06.10.2015, când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2015, sub nr. _ , petentul M. C. V. a solicitat in contradictoriu cu intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/11.05.2015, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 11.05.2015, a fost amendat cu suma de 100 lei, pentru că a staționat voluntar pe zona inscripționată cu hașură oblică de pe Bulevardul Victoriei lângă Spitalul M. din Mun. Sibiu. Precizează că prin procesul verbal s-a menționat la rubrica „mențiuni" - contravenientul nu se află de față la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, iar în temeiul art. 5 și art. 24 din Ordonanța 2/200l s-a dispus măsura complementară „ridicarea, transportul ții depozitarea autoturismului conform HCL 103/2011.
Arăt că nu a staționat voluntar pe zona menționată în procesul verbal, ci s-a aflat într-o situație excepționala la momentul respectiv, în sensul că, nefiind din localitate și necunoscând zona, în primul rând nu a constatat nici un indicator în acest sens și mai erau autoturisme parcate în acea zonă.
În al doilea rând arăt că a fost nevoit să parcheze autoturismul proprietate personal in acea zona, întrucât se afla acolo pentru întocmirea actelor privind internarea sa în spitalul M. Sibiu, pentru a se putea conforma programării, iar când a ieșit pentru ași muta mașina, a constatat cu autoturismul nu mai era îl locul lăsat și mai mult de atât doar mașina sa a fost ridicată iar celelalte autoturisme ..
A întrebat taximetriștii care . zonă, si i-au comunicat că mașina i-a fost ridicata de o firmă, s-a deplasat la acea firma de ridicări auto, respectiv . i s-a întocmit un proces verbal de restituire a autoturismului achitând suma de 500 lei reprezentând contravaloarea ridicării autoturismului.
Față de aceste aspecte, solicit anularea procesului verbal contestat și pentru faptul că acesta nu întrunește condițiile de formă impuse de lege, în sensul că nu sunt indicate în totalitate datele sale de identificare și nici nu este semnat de către un martor asistent, mai mult procesul verbal de restituire a autoturismului nu poartă ștampila instituției care l-a emis.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
A fost anexat plângerii, în fotocopii, înscrisuri (f 4-7).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru conform art. 19 doI OUG nr. 80/2013.
Intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata si menținerea procesului verbal de contravenție cu motivarea că procesul verbal.
În motivare, se arată faptul că prin procesul verbal de contravenție . nr._/l1.05.2015 petentului i s-a aplicat amenda contravențională in valoare de 100 lei, deoarece la controlul efectuat de agenții constatatori ai Poliției Locale Sibiu, s-a constatat că autovehiculul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar zona de proiecție inscripționată cu hașuri oblice, aflat pe str. . M. din Municipiul Sibiu, prin aceasta încălcând prevederile art.10 lit. L) din HCL 103/2011 cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001, coroborat cu prevederile din HCL 103/2011, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a ridicării, transportării si depozitării autovehiculului, fapta săvârșită încadrându-se într-una din situațiile în care se aplica această sancțiune complementară.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța poate reține că procesul verbal a fost întocmii cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv:
Cu privire la existența cazului fortuit invocat de petent, consideră că nu sunt în această situație, deoarece în prezenta speță dedusă judecații, există culpa clară a contravenientului, deoarece petentul putea sa fi prevăzut/a prevăzut rezultatul faptelor sale. Cazul fortuit apare la punctul la care încetează culpa unei persoane, dar el nu există atunci când făptuitorului i se poate imputa o culpă în producerea evenimentului care determină rezultatul prevăzut în norma de sancționare a unei contravenții. Nu se poate reține afirmația petentului ca a condus și parcat autovehiculul sub imperiul unui fapt exterior imposibil de prevăzut.
Contravenția are la bază vinovăția, persoana care a comis actul incriminat sa fi realizat, la momentul comiterii acelui act implicațiile actului sau și să fi putut sa determine efectele acestuia. Practic, este necesar ca autorul acesteia să fi acționat în mod liber si sa își fi putut percepe actele și consecințele lor. Considera că în prezenta speță dedusa judecății nu sunt cauze prevăzute de lege care să excludă vinovăția, nefiind incidente prevederile art.11 din OG 2/2001.
Considera ca sunt întrunite toate elementele constitutive al contravenției, având obiectul contravenției, subiectele acesteia, latura obiectiva ce constă în acțiunea făptuitorului, actul comis de acesta fiind descris in norma de incriminare, exista raportul de cauzalitate, latura subiectivă fiind dovedita existenta culpei sau chiar mai mult a intenției.
Mai mult, de pe biletul de trimitere se poate observa la rubrica „Nivel de prioritate" faptul că petentul nu se afla într-o situație de urgent.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbul, se poate constata ca petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentata în procesul verbal, deși avea obligația în temeiul art. 249 C.pr.c., astfel încât procesul verbal legal întocmit face dovada deplina a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege.
Precizează că la momentul constatării faptei contravenționale, autovehiculul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a încălcării art. 10 lit. l din HCL 103/2011.
Procesul verbal de constatare are forța probanta prin el însuși, conținând constatările personale ale agentului constatator, și constituie o dovadă suficienta a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Procedând la verificarea legalității sancțiunii principale aplicate, instanța poate aprecia că în ceea ce privește individualizarea judiciară, au fost respectate criteriile impuse de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei legale de zonă.
Măsura complementară are scop preventiv si anume înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege fiind o măsură de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
Este de subliniat că măsura ridicării autovehiculului nu se raportează la natura și gravitatea faptei (art. 5 alin. 6 din OG. 2/2001), ci la existența condițiilor obiective pentru a fi necesară îndepărtarea autovehiculului din locul pe cave îl ocupă neregulamentar.
În aceste condiții, consideră îndreptățită decizia agentului constatator de a dispune și aplicarea măsurii complementare, decizie corect luată, având la baza prevederile legale imperative ale unui act normativ.
Cu privire la pericolul social scăzut al faptei săvârșite, subliniază că fapta reținută constă în staționarea autoturismului pe trotuar și blocarea căii de acces în imobilul 2 ca fapta de pericol și nu de rezultat, astfel că, urmările producerii faptei nu au relevanță în ceea ce priveze existența contravenției. Fapta de a bloca accesul este una continuă ce durează până la ridicarea autoturismului.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține în fapt că prin procesul verbal de contravenție ., nr._/11.05.2015 petentul a fost sancționat cu avertisment în baza art. 11 lit. c din Anexa 3 HCL nr. 103/2011, reținându-se că în data de 11.05.2015, autovehiculul marca VW Golf de culoare albastru, cu nr. de înmatriculare_ a fost depistat staționat voluntar pe zona inscripționată cu hașuri oblice de pe . M. din Mun. Sibiu.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, nefiind de față, sau a martorilor deoarece persoanele prezente au refuzat calitatea de martor.
Cu aceeași ocazie a fost dispusă măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului. Autoturismul a fost restituit petentului în urma achitării sumei de 500 lei și întocmirii procesului verbal de restituire (f 5).
Verificând plângerea din perspectiva prevederilor art. 31 al. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța constata ca aceasta a fost depusă în termenul legal.
În privința legalității și temeiniciei procesului verbal sub aspectul sancțiunii principale, instanța constata ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001 si ca starea de fapt descrisa de agentul constatator in cuprinsul procesului verbal constituie contravenția prevăzuta de textul legal sus menționat.
În cuprinsul art. 17 din OG 2/2001 se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel invocat de petent (lipsa tuturor datelor de identificare ale petentului, lipsa semnăturii procesului verbal de către un martor la momentul întocmirii procesului verbal), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În situația indicată de către petent sancțiunea care ar putea interveni este cea a nulității relative, nulitate în privința căreia trebuie să se facă dovada vătămării produse, vătămare ce nu a fost probată în cauza pendinte, sarcina probei revenindu-i petentului conform art. 249 C.p.c.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție sub aspectul sancțiunii principale, s-a făcut proba temeiniciei procesului-verbal cu înregistrarea video de unde se poate observa că petentul a parcat autovehiculul pe o zonă inscripționată cu hașuri oblice, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșite.
Petentul nu a reușit însă să demonstreze contrariul stării de fapt care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, invocând o . motive ce nu au nicio bază legală.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal sub aspectul sancțiunii complementare aplicate de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, instanța constata că ICCJ in cadrul RIL nr. 9/2015 a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
În motivarea decizie se reține faptul că în privința ridicării vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, competența de reglementare a autorităților administrației publice locale nu ar putea fi susținută pe temeiul art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât aceste reglementări referitoare la regimul de acces, circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule se circumscriu unei competențe de administrare a infrastructurii de transport rutier de interes local.
Or, ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, ca măsură tehnico-administrativă, accesorie unei fapte sancționate contravențional referitoare la nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, înțeleasă ca măsură de restabilire a ordinii publice, aparține unei competențe partajate a autorităților administrației publice locale, ceea ce presupune că atribuțiile de reglementare aparțin autorităților administrației publice centrale (Guvern), iar cele de executare, în concret, a măsurii, autorității administrației publice locale.
Se poate aprecia că autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
Sancțiunea nulității intervine ca urmare a nerespectării competenței de reglementare a autorităților administrației publice locale în această materie și pentru încălcarea normelor de tehnică legislativă consacrate prin art. 4 alin. (3), art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului, inclusiv actele autorităților administrației publice locale, se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, și prin art. 81 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Astfel, ca o concluzie la cele învederate în cuprinsul Deciziei nr. 9/2015, instanța constată faptul că autoritățile publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare și nici proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a autovehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
În privința aplicabilității Deciziei nr. 9/2015 a ÎCCJ în prezenta cauză instanța învederează faptul că prin Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ pronunțată tot în cadrului dezlegării unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.
Din cele învederate mai sus se constată faptul că atâta timp cât un act administrativ emis la nivel local încalcă norme de ordine publică, așa cum s-a reținut cu privire la hotărârile autorităților administrative publice locale prin care s-a instituit măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, acesta este lovit de nulitate absolută, ocazie cu care nu se mai poate reține ca temei în vederea aplicării sancțiunii complementare, inclusiv în cadrul cauzelor aflate în curs de soluționare la momentul publicării Deciziei nr. 9/2015, decizie obligatorie conform art. 517 alin. 4 C.p.c.
F. de cele învederate mai sus, instanța constată că măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost dispusă de către agentul constatator fără a avea la bază un act normativ valabil, ocazie cu care, va admite în parte plângerea contravențională și va anula în parte procesul verbal de contravenție ., nr._/11.05.2015 emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, respingând în rest plângerea contravențională formulată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. C. V., dom. în B., .. 64, jud. A. în contradictoriu cu intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 2, jud. Sibiu.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție ., nr._/11.05.2015 emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
Respinge în rest plângerea contravențională formulată.
Cu cale de atac numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
Președinte Grefier
A. D. S. M.
Red.AD/19.11
Tehn.SM/19.11
Ex.4/.>
| ← Cereri. Sentința nr. 5944/2015. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5582/2015.... → |
|---|
