Plângere contravenţională. Sentința nr. 5586/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5586/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 5586/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5586
Ședința publică din 20.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. - judecător
Grefier: S. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de petentul C. N. în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 06.10.2015, când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2015, sub nr. _ , petentul C. N. a solicitat in contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și . ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/14.05.2015 și obligarea intimatei . la restituirea sumei de 500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că procesul verbal atacat contravine celor statuate de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 9/25.05.2015. În interpretarea șt aplicarea dispozițiilor art. 128 alin.(1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art.135 OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice..., raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 L. nr. 215/2001, art. 2l lit. b) si art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 si art. 97 alin.(1) lit. d) si alin. (6) OUG nr.195/_ nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale"
Pretinderea lipsei unui martor și a refuzului oricărei persoane de a avea calitatea de martor este neveridică, procesul verbal fiind încheiat neechivoc la sediul pârâtei, în absența contravenientului și a aducerii la cunoștință acestuia asupra dreptului de a formula obiecțiuni. În acest sens, comportamentul agentului constatator este discreționar și abuziv iar vătămarea evidentă, procesul verbal fiind afectat de încălcarea prev. art. 16alin 7,art. 19 OG2/2001.
Distinct și superfluu, măsura complementară a ridicării autoturismului și costul corelativ este netemeinică, autoturismul fiind parcat regulamentar.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
A fost anexat plângerii, în fotocopii, înscrisuri (f 4-6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru conform art. 19 don OUG nr. 80/2013.
Intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata si menținerea procesului verbal de contravenție cu motivarea că procesul verbal.
În motivare, se arată faptul că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/14.05.2015 petentului i s-a aplicat amenda contravențională in valoare de 100 lei, deoarece la controlul efectuat de agenții constatatori ai Poliției Locale S., s-a constatai că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar zona de protecție inscripționata cu hașuri oblice, aflat pe . fața imobilului cu numărul 33 din Municipiul S., prin aceasta încălcând prevederile art. 10 lit. l din HCL. 103/2011.
În temeiul art. 5 pct. 4 din OG.2/2001, coroborat cu prevederile din HCL. 103/2011, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, fapta săvârșit fi încadrându-se într-unu din situațiile in care se aplică această sancțiune complementară.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța poate reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor ari. 17 din OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, se poate constata ca petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul verbal, deși avea obligația în temeiul art. 249 C.pr.c, astfel încât procesul verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege.
După cum se poate observa din minuta deciziei nr. 9/25.05.2015 efectele recursului sunt obligatorii pentru instanță de la dala publicării deciziei în Monitorul Oficial al Romanici conform,art.517 alin.4 din NCPC. Astfel recursul în interesul legii nu produce efecte asupra proceselor verbale întocmite anterior publicării în Monitorul Oficial al Romanici.
Cu privire la încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului modalitatea este permisa de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar în ceea ce privește lipsa martorului care să ateste această împrejurare, agentul constatator motivând încheierea procesului verbal în acest mod conform art. 19 alin.3 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește obiecțiunile, instanța poate să constate că în cazul încheierii în lipsa contravenientului a procesului verbal, acesta este lipsit de posibilitatea formulării acestor obiecțiuni, dar legiuitorul admite această situație și oferă dreptul contravenientului să . judecată în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție.
Procedând la verificarea legalității sancțiunii principale aplicate, instanța poate aprecia că în ceea ce privește individualizarea judiciară, au fost respectate criteriile impuse de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei legate de zonă.
Luarea măsurii complementare de ridicare, transport, depozitare a vehiculului petentului este legală, obligatorie, fiind respectate dispozițiile art. 5 pct. 4 din OG.2/2001 coroborate cu cele ale HCL 103/2011.
Măsura complementară are scop preventiv si anume înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege fiind o măsură de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
La data de 07.07.2015 intimatul . a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare, se arată faptul că dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator al Serviciului P. de Poliție Locală S., ei fiind doar executantul ce duce la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept.
Angajații au respectai dispoziția agentului constatator, nu aveau niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ. In concret, reprezentantul care ridică vehiculul, considerat a fi staționat neregulamentar de către agentul constatator, nu are niciun drept sau obligație de a aduce la cunoștința agentului public faptul că măsura dispusă de acesta este legala/nelegală. In aceste condiții, nu Piețe S. SA prin propuși săi prejudiciază persoana deținătoare a autovehiculului.
Potrivii HCL 103/2011 anexa 3, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor, deci măsura complementară, se realizează din punct de vedere tehnic de către PIEȚE S. SA. Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar, reprezintă o taxă specială care se încasează de PIEȚE S. SA, în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni (art. 9, pct. 4 din HCL.103/2011-anexa 3).
Este important a se face distincție intre sumele de bani percepute cu titlul de taxă specială pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare stabilite prin HCL. 103/2011 și măsura complementară dispusa.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor efectuate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare a autovehiculului, conform art. 4 din HCL. 103/2011 și în limitele prevăzute de art. 9 din anexa 3 la această Hotărâre.
Urmare a dispoziției de ridicare, au respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, nu aveau niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ, a prestat serviciul solicitat efectuând la acel moment cheltuiala aferentă acestuia. Dreptul de a primi plata are, de principiu, un izvor legal sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționarii regulamentare, iar în aceste condiții solicitarea de restituire a sumei este neîntemeiată.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține în fapt că prin procesul verbal de contravenție ., nr._/14.05.2015 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de 100 lei în baza art. 11 lit. c din Anexa 3 HCL nr. 103/2011, reținându-se că în data de 14.05.2015, a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în zona de protecție ce delimitează parcările amenajate pe străzi, zona inscripționată cu hașuri oblice în fața imobilului cu nr. 33, . M..
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, nefiind de față, sau a martorilor deoarece persoanele prezente au refuzat calitatea de martor.
Cu aceeași ocazie a fost dispusă măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, fiind întocmită dispoziția de ridicare, transport și depozitare din 14.05.2015, ora 10,13. Autoturismul a fost restituit petentului în urma achitării sumei de 500 lei, conform bonului fiscal nr._/14.05.2015 (f 5 ) și întocmirii procesului verbal de restituire (f 5).
Verificând plângerea din perspectiva prevederilor art. 31 al. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța constata ca aceasta a fost depusă în termenul legal.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal sub aspectul sancțiunii complementare aplicate de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, instanța constata că ICCJ in cadrul RIL nr. 9/2015 a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
În motivarea decizie se reține faptul că în privința ridicării vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, competența de reglementare a autorităților administrației publice locale nu ar putea fi susținută pe temeiul art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât aceste reglementări referitoare la regimul de acces, circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule se circumscriu unei competențe de administrare a infrastructurii de transport rutier de interes local.
Or, ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, ca măsură tehnico-administrativă, accesorie unei fapte sancționate contravențional referitoare la nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, înțeleasă ca măsură de restabilire a ordinii publice, aparține unei competențe partajate a autorităților administrației publice locale, ceea ce presupune că atribuțiile de reglementare aparțin autorităților administrației publice centrale (Guvern), iar cele de executare, în concret, a măsurii, autorității administrației publice locale.
Se poate aprecia că autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
Sancțiunea nulității intervine ca urmare a nerespectării competenței de reglementare a autorităților administrației publice locale în această materie și pentru încălcarea normelor de tehnică legislativă consacrate prin art. 4 alin. (3), art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului, inclusiv actele autorităților administrației publice locale, se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, și prin art. 81 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Astfel, ca o concluzie la cele învederate în cuprinsul Deciziei nr. 9/2015, instanța constată faptul că autoritățile publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare și nici proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a autovehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
În privința aplicabilității Deciziei nr. 9/2015 a ÎCCJ în prezenta cauză instanța învederează faptul că prin Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ pronunțată tot în cadrului dezlegării unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.
Din cele învederate mai sus se constată faptul că atâta timp cât un act administrativ emis la nivel local încalcă norme de ordine publică, așa cum s-a reținut cu privire la hotărârile autorităților administrative publice locale prin care s-a instituit măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, acesta este lovit de nulitate absolută, ocazie cu care nu se mai poate reține ca temei în vederea aplicării sancțiunii complementare, inclusiv în cadrul cauzelor aflate în curs de soluționare la momentul publicării Deciziei nr. 9/2015, decizie obligatorie conform art. 517 alin. 4 C.p.c.
F. de cele învederate mai sus, instanța constată că măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost dispusă de către agentul constatator fără a avea la bază un act normativ valabil, ocazie cu care, va admite în parte plângerea contravențională și va anula în parte procesul verbal de contravenție ., nr._/14.05.2015 emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
Sub aspectul temeiniciei procesul verbal de contravenție raportat la sancțiunea principală aplicată, instanța constată că fapta contravențională este dovedită cu înregistrarea video de unde se poate observa că petentul a parcat autovehiculul pe o zonă inscripționată cu hașuri oblice, astfel că plângerea este respinsă în rest. În privința lipsei martorului asistent, instanța constată că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.
În urma anulării măsurii complementare de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului petentului, instanța constată că achitarea de către acesta a sumei de 500 lei reprezintă o plată nedatorată, ocazie cu care instanța va dispune intimatului . restituirea către petent a sumei de 500 lei achitată cu bonul fiscal nr._/14.05.2015.
În baza art. 453 C.p.c. și a faptului că intimații au căzut în pretenții numai în parte, instanța va obliga intimații la plata către petent a sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial parțial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. N. cu domiciliul procesual ales la Societatea de Avocați F.&Târșia, cu sediul în S., Banatului, nr. 8, . în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., cu sediul în S., .. 2, jud. S. și ., cu sediul în S., Calea Șurii M., nr. 16 A, jud. S..
Anulează în parte procesul verbal de contravenție ., nr._/14.05.2015 emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
Obligă intimata . la restituirea către petent a sumei de 500 lei achitată cu bonul fiscal nr._/14.05.2015.
Respinge în rest plângerea contravențională.
Obligă intimații la plata către petent a sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cale de atac numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
Președinte Grefier
A. D. S. M.
Red.AD/19.11.2015
Tehn.SM/20.11
Ex.5/.>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6045/2015. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 5944/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
