Cereri. Sentința nr. 5944/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5944/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 5944/2015
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVLĂ NR. 5944/2015
Ședința publică de la data de 04 noiembrie 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: F. L. A. – judecător
GREFIER: M. D. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind reclamantul S. M. A. în contradictoriu cu pârâții T. R. BANK OF SCOTLAND AND PLC EDINBURG- SUCURSALA ROMANIA, A. L. IFN SA și D. I. XX AG, PRIN MANDATAR A. PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL SA, având ca obiect alte cereri.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 22 octombrie 2015 când părțile au fost prezente și au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezența ședință și când instanța a amânat pronunțarea până la termenul de astăzi.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 2.07.2013, sub nr_, reclamantul S. M. A. a chemat în judecată pe pârâta R. Bank of Scotland pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Recalcularea dobânzii de la 9% și 8,93% la 7,5% conform termenilor contractuali;
- Anularea penalităților în cuantum de 760 euro(calculate de R. la sfârșitul lunii februarie 2013);
- Suspendarea penalităților și a plății ratelor către R. până la finalizarea litigiului;
- Daune-interese în cuantum de 760 euro;
- Rezilierea contractului încheiat cu R. în cazul în care se va constata că nu datorează nici o sumă de bani.
În motivarea cererii, s-a arătat că în luna februarie 2008 a contractat un credit de nevoi personale în cuantum de 6400 euro de la banca ABN Amro-Sucursala Sibiu. Ulterior, banca menționată a fost preluată de către R.. Pe durata derulării contractului până în anul 2012, luna august lucrurile au decurs normal în sensul că își plătea cu regularitate ratele către R. până la data de 16 a fiecărei luni.
Se arată că pe parcursul anului 2012 B. M. V. a făcut o poprire pe contul pe care îl avea deschis la R., contul aferent creditului de nevoi persoanele. Astfel, echivalentul a trei rate pe care le-a achitat către R. au fost disponibilizate către contul B. M. V.. A contestat titlul executoriu, contestație ce a făcut obiectul dosarului_ prin care s-au desființat toate actele de executare.
După ce a trimis băncii adresa de ridicare a popririi a fost anunțat de către angajații acesteia de faptul că datorează o dobândă în cuantum de 295 euro ca urmare a efectuării plății cu întârziere a ratelor aferente creditului.
În data de 8.02.2013, reclamantul a arătat că s-a deplasat la Sucursala Sibiu și le-a cerut situația ratelor plătite către bancă și soldul contului. Spre surprinderea sa, anexa 1 la contractul de credit-grafic de rambursare-are o rubrică nouă referitoare la cuantumul dobânzii creditului de nevoi personale. Astfel, dobânda pe care o știa de 7,5% a fost fixă doar 6 luni, ulterior mărindu-se la 9% din 16.09.2008 până la 16.08.2012, iar de la data de 16.08.2012 până la sfârșitul creditului, mai exact până la data de 16.02.2016 dobânda apare pe graficul de rambursare a fi în cuantum de 8,93%. Acest fapt, se arată că contravine secțiunii termeni contractuali unde dobânda a fost fixată la 7,5% pe o durată de 96 luni, 26 octombrie 2015.
În continuare, se arată că aceste modificări de dobândă nu le-au fost aduse la cunoștință și contravine art 35 alin 3 din OUG 50/2010 care prevede că pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condițiilor contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris, sau la cererea expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta și agreată de creditor și ca pune la dispoziție acestuia un nou tabel de amortizare. Ori, la data primei modificări a dobânzii, 16.09.2008 nu a fost înștiințat sub nici o formă.
În drept, au fost invocate prevederile art 29 C., art 109 C., Codul consumatorului, Legea 193/2000, OUG 50/2010.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: contract de credit(f.5), sesizare(f.10), grafic de rambursare(f.15).
La data de 12.11.2013, pârâta T. R. Bank of Scotland pic Edinburg a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului 3 al acțiunii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în data de 5.02.2008 reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de credit nr 080201JS0355. Împotriva reclamantului s-a demarat procedura de executare silită în cadrul dosarului de executare nr 141/2011 al B. M. V.. Judecătoria Sibiu soluționând contestația la executare a admis cererea și a desființat actele de executare. Se mai arată că penalitățile au început să curgă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate la termen. Acest lucru a fost de altfel adus la cunoștința reclamantului și prin adresele trimise în răspuns la solicitările adresate instituției lor.
Se mai arată, că prezentul contract de credit a fost cesionat către APS FUND ALPHA.
În continuare se precizează că libertatea contractuala alături de forța obligatorie a contractului si de efectul relativ al contractelor reprezintă corolare ale autonomiei de voința, noțiuni si principii extrem de caracterizate in ordinea de drept continentala. De aici s-a dedus ca o persoana nu poate fi supusa niciunei alte legi decât aceea pe care si-a dat-o sieși, iar unica sursa a obligației contractuale este voința pârtilor. Consacrat prin dispozițiile art. 969 din Codul civil, principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea in libertatea contractuala care se exprima prin facultatea individului de a intra . sau nu, de a alege persoana cu care contractează si de a stabili in mod liber, in acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.
Se arată că cele trei componente ale voinței juridice sunt astfel: (i)decizia de a intra . credit, (ii)decizia referitoare la cocontractant, deci alegerea debitorului si (iii)stabilirea conținutului contractului.
În raporturile ce implica un profesionist, ultimele doua elemente ale voinței juridice se contopesc deoarece fiecare profesionist, fiecare cocontractant nu comercializează decât un număr limitat de produse, pe care le produce in anumite condiții de . pe care nu le poate modifica substanțial in funcție de dezideratele fiecărui consumator. In cazuri particulare se pot negocia aspecte specifice, cum ar fi prețul, însa de cele mai multe ori, producția de masa, fie ca e vorba de produse, fie ca e vorba de servicii, pleacă tocmai de la ideea potrivit căreia consumatorul nu va alege decât acel comerciant care oferă exact produsul de care are nevoie . Acest tip de contracte s-a impus odată cu accelerarea ritmului desfășurării activității comerciale. Specificitatea acestor contracte face trecerea de la raporturile dintre neprofesioniști, la raporturile care implica un profesionist, generate de o diviziune a muncii si caracterizate de repetitivitate. De fapt, ceea ce numește Reclamantul contract de adeziune nu este altceva decât o oferta de contract, acceptata de către cealaltă parte fara a formula o contraoferta. Acest mod de a încheia un contract este specific raporturilor ce implica un profesionist, in care profesionistul nu poate răspunde in timp util la cerințele pieței, daca nu-si formulează in mod clar, oferta. Formarea contractelor de credit, produse bancare ale pieței financiare, nu este străina de aceste reguli. Specificitatea acestora consta in faptul ca produsul in sine (dreptul consumatorului de a primi si utiliza sumele de către Banca) este greu de diferențiat de contractul prin care acesta este achiziționat (același inscris prevede si obligația consumatorului de a achita prețul folosinței banilor, precum si condițiile in care trebuie sa returneze aceste sume).
Se menționează că contractele de credit, ce înglobează diverse produse bancare, conțin, fără doar si poate, clauze preformulate, insa principalele clauze ale acestora, care delimitează obiectul contractului, specificitatea produsului si prețul acestuia nu pot fi stabilite in mod unilateral de către banca, implicând negociere.
În continuare se arată că odată ce s-a stabilit faptic modul de formare al unei Convenții de Credit, instanța va observa ca aceasta modalitate de încheiere a Contractelor respecta obligațiile legale instituite de legislația protecției consumatorilor. Din trecerea in revista a acestor obligații, instanța va constata ca legislația protecției consumatorilor nu are ca scop încurajarea unei atitudini pasive a consumatorilor, aceștia având obligația de a-si forma un bagaj minim de cunoștințe referitoare la contractele pe care doresc sa le încheie. Legea nr. 193/2000 prevede la art. 1 alin. (1) cu titlu de principiu ca: „Orice contract încheiat intre profesioniști si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate" iar alin. 3 al aceluiași articol dispune: „Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii."
Prin urmare art. 1 al Legii prevede cele doua obligații ce incumba comercianților si implicit Subscrisei in contractarea cu consumatorii: (a) obligația pozitiva de transparenta si (b) cea negativa de a nu stipula clauze abuzive.
Obligația de transparenta vizează reglementarea de clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In acest sens doctrina a reținut faptul ca dispozițiile contractuale trebuie sa fie redactate . si inteligibil, fizic accesibile consumatorului, sa primească accentul corespunzător importantei lor prin raportare la locul in contract unde sunt plasate, si sa fie lizibile.
Obligația de a nu stipula clauze abuzive este reglementata prin art. 1 si explicata prin art. 4 din Legea nr. 193/2000, după cum urmează: „(1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. (2) 0 clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate --"de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".
Textele mai sus citate stabilesc criteriile generale in conformitate cu care se va cerceta caracterului abuziv al clauzelor contractuale. Condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească cumulativ o clauza pentru a fi considerata abuziva sunt: (a) sa nu se refere la obiectul principal al contractului (art. 4 pct. 6 din Legea 193/2000); (b)sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor ca o consecința a lipsei de negociere; (c)dezechilibrul creat sa fie contrar bunei-credinte; (d)sa nu fi fost negociata.
În cauza dedusa judecații se arată că părțile au agreat semnarea convenției de credit in data de 02.02.2008. Ulterior, după . OUG 50/2010 banca a fost obligata sa modifice prevederile convenției si sa încheie acte adiționale care sa respecte modificările legislative, aceste modificări fiind impuse prin art. 95 din OUG 50/2010 in forma sa nemodificata înca prin Legea 288/2010.
Se mai precizează că o clauza abuziva este aceea care modifica echilibrul contractual de cele mai multe ori in mod imperceptibil sau greu perceptibil pentru consumator. Or, in situația clauzelor cu privire la variabilitatea dobânzii nu ne aflam . situație deoarece clauzele fac parte din chiar esența contractului de credit incheiat. Prin urmare, clauzele referitoare la dobânda, la comisioane sau la costuri, fie ca acestea din urma sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului. Acest cost, impreuna cu marja de profit (reliefata de o fracțiune din rata dobânzii) a Băncii, formează prețul contractului de credit, acesta din urma reprezentând componenta esențiala a obiectului contractului de credit de consum.
Clauzele cu privire la variabilitatea dobânzii nu creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, dezechilibru contrar bunei-credinte. Pentru ca un dezechilibru sa poată fi caracterizat, trebuie sa se identifice care sunt acele drepturi si obligații intre care se face comparația, acestea urmând a fi analizate sub toate aspectele si componentele lor. Dezechilibrul trebuie sa fie caracterizat prin compararea tuturor drepturilor si obligațiilor pârtilor. In cadrul Contractelor aceasta analiza comparativa ar trebui sa ia in calcul nu numai dreptul Băncii de a beneficia de o clauza prin care se restabilește echilibrul contractual, dar si obligația de a pune de indata la dispoziția consumatorilor o suma importanta ce urmează a fi achitata . poate ajunge pana la 25-30 de ani. De asemenea, aprecierea dezechilibrului trebuie sa ia in calcul si dreptul consumatorilor de a primi de indata suma importanta ce urmează a fi achitata . de timp. Totodată trebuie menționat faptul ca banca si-a îndeplinit obligația asumata prin contract prin urmare a acordat imprumutatului suma conform contractului prin urmare are dreptul de a solicita pârtii adverse indeplinirea propriei obligații anume aceea de plata a prețului. Pe langa obligațiile directe asumate de către cele doua Parti ale unei Convenții de Credit, exista si o . de obligații pe care Banca le are fata de ceilalți actori ai pieței financiare care pun la dispoziție sumele necesare asigurării plații imediate a numeroase credite de consum. Pentru fiecare Convenție de Credit, Banca este obligata sa se imprumute pentru suma respectiva de la o banca mai importanta, costul acestui împrumut urmând a fi transferat ulterior in sarcina consumatorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art 205 și urm, art 451 C..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare pin care a arătat că a solicitat suspendarea penalităților imputate de bancă și a ratelor motivat de faptul că art 120 din OUG 99/2006 prevede că contractul de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. Ori, în condițiile în care a achitat o dobândă mai mare decât cea stabilită prin contract s-ar putea ajunge până la finalizarea litigiului la o situație hilară și anume aceea de a plăti o sumă excedentar celei datorate și de a fi pus implicit în ipoteza de a solicita de la bancă sumele achitate în plus.
Referitor la recalcularea dobânzii se arată că această dobândă a fost modificată fără a i se comunica în prealabil acest lucru așa cum prevede art 16 din contract.
În ceea ce privește anularea penalităților în cuantum d e760 euro se arată că în condițiile în care a efectuat plăți cât se poate de regulat, în fiecare lună, faptul că ratele aferente lunilor iulie-august 2012 au fost poprite netemeinic și nelegal de B. M. V. nu înțelege de ce banca i-a solicitat penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr 1387 din data de 11.03.2014, Judecătoria Sibiu a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu, însă Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința civilă nr 28/12.08.2014 a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sibiu.
La termenul din data de 30.10.2014, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, cu interogatoriu pârâtei precum și proba cu expertiză, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu reclamantului. De asemenea, având în vedere cesiunea creanței intervenită între pârâtă și societatea A. L. IFN SA s-a dispus citarea acestuia în cauză.
La data de 27.11.2014, A. L. IFN SA a invocat excepție lipsei calității procesuale pasive arătând că arătând că între reclamant și T. R. Bank of Scotland a intervenit contractul de credit 080201JS_0355. Ulterior, încheierii contractului banca a procedat la cesionarea titlului executoriu. Se menționează că deși contractul de cesiune din 14 august 2013 este un contract tripartit, încheiat între R. Bank SA, APS FUND ALPHA UZAVRENY INVESTICNI FONUD și A. L. IFN SA, creanța reclamantului nu a fost cesionată pârâtei ci societății APS FUND ALPHA UZAVRENY INVESTICNI FOUND SA.
La termenul din data de 22.01.2015, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a D. I. XX AG, prin mandatar A. PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL. De asemenea, s-a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de T. R. Bank of Scotland and plc Edinburg-Sucursala România.
Pârâta D. I. XX AG, prin mandatară A. Portofolio Servicing România SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece contractul de credit a fost încheiat exclusiv între R. Bank România și reclamant, pârâtul fiind un terț față de acest contract. S-a mai invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a reclamantului în raport de dispozițiile Legii 193/2000.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece nu se poate reține că este vorba de o clauză abuzivă.
La termenul din data de 17.09.2015, reclamantul a arătat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea penalităților și a plății ratelor către R. până la finalizarea litigiului, astfel că a respins ca lipsită de obiect excepția inadmisibilității invocată de pârâta T. R. Bank of Scotland ald plc Edinburg. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale procesual pasive a A. L. IFN SA, instanța în baza art 248 a dispus unirea cu fondul.
De asemenea, în baza art 248 C. instanța a unit cu fondul excepția lipsei lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta D. I. XX AG, iar cu privire la excepția inadmisibilității instanța a luat act că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție de procedură ci o apărare de fond.
La data de 17.09.2015, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că cuantumul clauzelor abuzive se ridică la suma de 2.112 euro.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I.Situație de fapt.
În data de 5.02.2008 între reclamantul S. M. A. și ABN AMRO Bank România s-a încheiat un contract de credit de nevoi personale pentru suma de 6.400 euro pe un termen de 96 de luni.
În partea inițială s-a menționat că dobânda pe an este de 7,5% iar la art 4.4 s-a menționat că banca poate modifica nivelul dobânzii pentru credit în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsură, notificând împrumutatul despre această modificare, prin oricare din modalitățile de notificare prevăzute la art 16 sau prin intermediul unui extras de cont ce se furnizează împrumutatului în mod gratuit.
Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010, care a impus o . obligații pentru unitățile bancare, pârâta R. Bank a încheiat cu reclamantul un act adițional în care s-a precizat că nivelul dobânzii curente practicate de bancă la data intrării în vigoare a OUG 50/2012, respectiv 21.06.2010, este compusă din 1,28% reprezentând EOBOR sau, după caz, EUROIBOR la 12 luni, în funcție de moneda în care a fost acordat clientului creditul, valabil la 21.06.2010 și 7,72% reprezentând marja băncii. Dobânda curentă se calculează și se actualizează în funcție de indicele ROBOR sau, după caz, EUROIBOR la 12 luni, în funcție de moneda în care a fost acordat creditul clientului, la care se adaugă marja băncii.
Contractul de credit ce face obiectul prezentului dosar a fost cesionat de R. Bank România SA către APS FUND ALPHA(f.80).
În continuare, APS Fund a cesionat creanța către D. I. XX AG care a împuternicit-o pe A. PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL să îi reprezinte interesele.
II.Analizând cu prioritate excepțiile invocate conform art 248, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T. R. Bank of Scotland pic Edinburg, se rețin următoarele:
Calitatea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calității de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecății, putere în virtutea căreia paratul stă în justiție. Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În cauza de față, reclamantul solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze inserate în contractul de credit încheiat la data de 5.02.2008. În cadrul unui litigiu declanșat în scopul nerespectării dispozițiilor legale edictate pentru încheierea contractului prin care s-a năsut creanța- acțiune în nulitate- dar și în cazul litigiilor prin care se solicită adaptarea contractului, cedentul din cesiunea de creanță, în calitate de parte contractantă are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. L. IFN SA, instanța urmează să o respingă având în vedere că nulitatea produce retroactive, ori creanța a fost cesionată în favoarea mai multor cesionari.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DD I. XX AG, instanța reține că APS Fund, în calitate de cedent a cesionat creanța ce face obiectul prezentului dosar către D. I. XX AG, în calitate de cesionară. Ori, creanța din prezentul dosar se află în proprietatea pârâtei, motiv pentru care instanța reține că aceasta în calitate de cesionară are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului, instanța reține că potrivit art 32 C. orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a). poate să stea în judecată în condițiile legii, deci dacă are capacitate procesuală potrivit art 56-57 C.; b), are calitate procesuală; c). formulează o pretenție, în sensul art 30 C., d). justifică un interes, potrivit art 33 C..
Stabilind condițiile interesului, art 33 teza I C. prevede că acesta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- să fie determinat, adică folosul material sau moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți pe urma activității judiciare pe care intenționează că o desfășoare să fie unul concret, iar nu abstact;
- să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale;
- să fie personal, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune;
- să fie născut și actual, să existe în momentul în care apelează la mijlocul procesual din conținutul acțiunii, pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute.
Ori, nu se poate reține susținerea pârâtului că reclamantul nu are un interes în formularea prezentei cereri atâta vreme cât contractul de credit se află în derulare.
III. Situație în drept – caracterul abuziv al unei clauze contractuale:
În vederea analizării caracterului abuziv al clauzei defăimate instanța va reține dispozițiile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori (act normativ prin care s-a transpus în legislația națională Directiva 93/13/CEE), având în vedere că reclamantul are calitatea de consumator, în înțelesul dispozițiilor art.2 alin.1, iar pârâta este profesionist, perfectând contractul de credit în cadrul unei activități comerciale, potrivit dispozițiilor art.2 alin.2 din această lege.
În conformitate cu dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin urmare, o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul
- clauza să încalce exigențele bunei-credințe;
- clauza, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În privința dobânzii anulare, instanța reține că Legea 289/2004 definește această noțiune în cadrul art 2 lit e ca fiind costul total al creditului, exprimat în procentul anual din valoarea creditului total acordat și permite consumatorului să aibă o imagine de ansamblu a costurilor pe care trebuie să le achite în schimbul sumei acordate de bancă.
În cauza de față, reclamantul nu a indicat expres articolul pretins a fi abuziv însă din analiza actelor depuse la dosar coroborate cu susținerile acestuia rezultă că acesta critică articolul 4.4 din contractul de credit.
Pentru determinarea caracterului negociat al clauzei, la alineatul 2 al art.4 din Legea nr.193/2000 se prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din lege, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.. Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (art.1 alin.2 și alin.3 din Legea nr.193/2000).
Instanța nu poate considera că actul juridic încheiat între părți este un contract negociat, din moment ce în cazul unui astfel de contract părțile discută și negociază toate clauzele sale, fără ca din exteriorul voinței lor să li se impună, cu caracter obligatoriu, vreo dispoziție contractuală. Aflat pe poziție diametral opusă, contractul de adeziune este un act juridic redactat în întregime sau parțial numai de către una dintre părțile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai pe aceea de a adera sau nu la un contract preredactat.
Instanța conchide că actul juridic încheiat între părți are caracterul unui contract de adeziune, raportat la modul de exprimare a voinței părților, întrucât clauzele sale nu au fost negociate direct cu reclamantul, ci au fost preformulate de către bancă.
Cu privire la cea de-a doua condiție respectiv crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei credințe, se rețin următoarele:
Potrivit considerentului nr.16 al Directivei nr.93/13/CEE la apreciere bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză și dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acționează corect și echitabil față de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare.
Cu privire la clauzele de la art. 4.4 de contractul de credit, referitoare la nivelul dobânzii, forma anterioară actului adițional, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, clauza abuzivă este „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Analizând contractul, în primul rând de observat că acesta pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi notificat. Mai mult, aceste mențiuni sunt neclare, banca lăsând o marjă largă și neclară de apreciere a „în funcție de evoluția pieței monetare”, în funcție de care poate modifică dobânda, dând posibilitatea băncii să modifice dobânda doar în avantajul ei.
Motivul „în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica” prevăzut în contract, nu poate fi încadrat în noțiunea de motiv întemeiat în sensul Legii nr. 193/2000. Potrivit acestor norme, motivul trebuie să reprezinte o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început că dacă se va produce, consecința va fi aceea a majorării dobânzii. Acest motiv trebuie să fie suficient de clar arătat în contract, determinat, astfel încât în situații litigioase, să se poată verifica dacă respectiva condiție s-a îndeplinit.
Prin urmare, instanța va constata ca fiind abuzivă clauza prevăzută la art 4.4 din contractul de credit doar în ceea ce privește criteriul pentru modificarea valorii ratei dobânzii curente, respectiv „în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsură” și pe cale de consecință va dispune anularea acesteia.
IV.Cu privire la anularea penalităților în cuantum de 760 euro, instanța următoarele:
Biroul Executorului Judecătoresc Main V. a trimis o adresă către pârâta R. Bank România prin care s-a dispus executarea silită prin poprire asupra conturilor pe care reclamantul le are deschise la bancă, în calitate de terț poprit, până la concurența sumei de 2.324,58 lei.
Ulterior, B. M. V., a trimis o nouă adresă către pârâta R. prin care a arătat că ridică măsura popririi instituite asupra conturilor reclamantului.
Instanța reține că penalitățile calculate de bancă au fost determinate de faptul că reclamantul nu și-a mai achitat ratele de credit, ori potrivit art 8 din contract pentru orice sumă datorată de împrumutat băncii în legătură cu creditului, neplătită la scadență, banca va încasa daune interese pentru întârziere în cuantumul specificat în termenii contractuali, calculate ca procent din suma restantă datorată băncii, minim 15 euro, pentru perioada cuprinsă între data scadenței și data plății efective a acesteia.
În concluzie, instanța urmează să respingă și acest capăt de cerere.
V. Cu privire la suma de 760 euro sumă ce reprezintă penalitatea calculată în mod eronat de către pârâtă, instanța având în vedere soluția dispusă mai sus urmează să respingă și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
VI. Cu privire la sumele solicitate de reclamant pentru a fi restituite, se rețin următoarele:
Din raportul de expertiză rezultă că dobânda practicată de bancă este de 7,5% fiind în cuantum de 2143,58 euro, iar din suplimentul la raportul de expertiză rezultă că reclamantul a achitat cu titlu de dobândă în anii 2008-2012 suma de 1928,27 euro.
Astfel, se constată că reclamantul nu a achitat în integralitate dobânda stabilită de bancă în cuantum de 2.143,58 euro. Mai mult, prin actul adițional încheiat între părți la data de 27.04.2010 s-a precizat că nivelul dobânzii curente practicate de bancă la data intrării în vigoare a OUG 50/2012, respectiv 21.06.2010, este compusă din 1,28% reprezentând EOBOR sau, după caz, EUROIBOR la 12 luni, în funcție de moneda în care a fost acordat clientului creditul, valabil la 21.06.2010 și 7,72% reprezentând marja băncii. Dobânda curentă se calculează și se actualizează în funcție de indicele ROBOR sau, după caz, EUROIBOR la 12 luni, în funcție de moneda în care a fost acordat creditul clientului, la care se adaugă marja băncii, articol care nu se încadrează în noțiunea de clauză abuzivă.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte cererea formulată de reclamantul S. M. A. în contradictoriu cu pârâta T. R. Bank of Scotland PLC Edinburg, A. Portofolio Servicing România SRL și D. I. XX AG, prin mandatară A. Portofolio Servicing România SRL și să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută în contractul de credit nr 080201JS_0355 la art 4.4 din contractul de credit doar în ceea ce privește criteriul privind modificarea valorii ratei dobânzii curente, respectiv „în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsură”.
VI. Cheltuieli de judecată.
Conform art 453 alin 1 C. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Potrivit art 453 alin 2 C. când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, față de soluția dispusă în prezenta cauză, instanța urmează să oblige pe pârâți la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei T. R. Bank of Scotland PLC Edinburg, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei D. I. XX AG prin mandatar A. PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâta D. I. XX AG prin mandatar A. PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. L. IFN SA.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S. M. A., dom în Sibiu, ., ., . cu pârâta T. R. Bank of Scotland PLC Edinburg, cu sediu în București, Clădirea Lakeview, . 301-311, ., cu dom procesual ales la Cabinet de avocat Eversheds L.&G., cu sediu în București, Calea Victoriei nr 145, V. Center, etaj 9, A. L. IFN SA, cu sediu în București, sector 1, Calea Floreasca nr 246C, Clădierea Skytower etaj 12 și D. I. XX AG prin mandatar A. PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL, cu sediu în București, sector 1, Calea Floreasca nr 246C, Clădierea Skytower etaj 12.
Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută în contractul de credit nr 080201JS_0355 la art 4.4 din contractul de credit doar în ceea ce privește criteriul privind modificarea valorii ratei dobânzii curente, respectiv „în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsură”.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.11.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
F. L. AndreeaDaniela M. S.
Red FLA/2.12.2015
Teh DMS(practicaua)
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5586/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5587/2015.... → |
|---|
