Plângere contravenţională. Sentința nr. 5632/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5632/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 5632/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5632
Ședința publică din data de: 22.10.2015
Instanța constituită din :
P.: M. HANCAȘ - Judecător
GREFIER: L. H.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de petenta S. M. A., în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL PUBLIC POLIȚIE LOCALĂ AL MUN.S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru ;
- se constată că a fost depusă la dosar, prin C. Registratură de către petentă cerere de amânare pentru angajarea unui apărător.
Instanța, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de către petentă, întrucât aceasta nu invocă motive temeinice pentru amânarea judecății.
Potrivit art. 131 NCpc, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă din punct de vedere general, material potrivit art. 94 și teritorial conform art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 actualizată..
Instanța constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 223 alin..3 N.C.p.c.
Instanța constată că au fost respectate disp. art. 201 N.C.p.c. ,intimatul a formulat întâmpinare în termenul legal, iar petenta a formulat răspuns la întâmpinare.
În temeiul disp. art. 255 raportat la disp. art. 258 N.C.p.c. instanța va încuviința atât pentru petentă cât și pentru intimat proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video.
Instanța, față de disp. art.238 N.C.p.c. estimează durata cercetării procesului și că la acest termen cauza poate fi soluționată..
Potrivit art. 244 alin. 1 NCpc instanța, considerându-se lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și întrucât nu mai sunt alte aspecte de lămurit, împrejurări de fapt și temeiuri de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 NCpc, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei..
JUDECATORIA,
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, petenta S. M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. PIEȚE S. SA și intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.05.2015, precum și exonerarea de la plata amenzii în sumă de 100 lei. În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului; să se dispună obligați intimatului Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S. la restituirea către petentă a sumei de 500 lei, reprezentând taxă de ridicare auto, taxa transport auto si taxă depozitare.
În motivare, se arată faptul că petenta este funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Ciugud. În data de 20.05.2015 am participat la un seminar organizat în S., la Hotel Parc. La seminarul respectiv petenta s-a deplasat cu mașina personală, marca AUDI cu nr. de înmatriculare_, iar când a ajuns la locul de desfășurare al seminarului, a parcat autoturismul în parcarea hotelului, fără a observa vreun semn de parcare interzisă sau alt semn de circulație care să nu îi permită staționarea autoturismului.
Petenta a plătit taxele aferente pentru restituirea autoturismului.
În probațiune, s-au solicitat, admis și administrat proba cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat art. 31 si urm. din O.G. nr. 2/2001.
Intimata S.C. PIEȚE S. SA a formulat întâmpinare(f. 28), prin care se solicită respingerea plângerii, ca fiind nefondată, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției pentru care s-a reținut răspunderea contravențională. Potrivit HCL. 103/2011 anexa 3, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor, deci măsura complementară, se realizează din punct de vedere tehnic de către PIEȚE S. SA. Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport si depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar, reprezintă o taxă specială care se încasează de PIEȚE S. SA, în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni (art. 9, pct.4 din HCL.103/2011-anexa 3).
Petenta a fost obligată la plata cheltuielilor efectuate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare a autovehiculului, conform art. 4 din HCL.103/2011 și în limitele prevăzute de art.9 din anexa 3 la această Hotărâre. Este important a se face distincție intre sumele de bani percepute cu titlul de tarif pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare stabilite prin HCL. 103/2011 și măsura complementară dispusa.
Urmare a dispoziției de ridicare, au respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, nu aveau niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ, au prestat serviciul solicitat efectuând la acel moment cheltuiala aferentă acestuia. Dreptul lor de a primi plata are, de principiu, un izvor legal sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționării regulamentare.
Este de reținut că dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator al Serviciul Public de Poliție Locală S., fiind doar executantul ce duce la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept.
Angajații au respectat dispoziția agentului constatator, nu aveau niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ, în concret, reprezentantul care ridică vehiculul, considerat a fi staționat neregulamentar de către agentul constatator, nu are niciun drept sau obligație de a aduce la cunoștința agentului public faptul că măsura dispusă de acesta este legala/nelegală.
Este de subliniat că măsura ridicării autovehiculului nu are caracter sancționator, nefiind nici sancțiune principală, nici complementară, ci o simplă măsură tehnico-administrativă, calificare dată de art. 64, art. 97 din OUG 195/2002, care nu se raportează la natura și gravitatea faptei (art. 5 alin.6 din OG.2/2001), ci la existența condițiilor obiective pentru a fi necesară îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupă neregulamentar.
Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia, conform prevederilor HCL 103/2011 prin care a fost aprobat Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S..
Procesul-verbal de constatare a contravenției supus analizei este legal întocmit, neexistând motive de natură a atrage nulitatea acestuia
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-206 Noul Cod de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001, HCL nr. 201/2001, HCL nr. 103/2011.
Intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S. a depus întâmpinare(f. 41) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată si menținerea procesului verbal de contravenție cu motivarea că procesul verbal, petenta fiind vinovată de fapta pentru care i s-a aplicat sancțiunea contravențională.
În temeiul art. 5 pct. 4 din OG.2/2001, coroborat cu prevederile din HCL.103/2011, petentei i-a fost aplicată sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, fapta săvârșita încadrându-se într-una din situațiile în care se aplică această sancțiune complementară.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța poate reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv:
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, se poate constata că petenta nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul verbal, deși avea obligația în temeiul art.249 Noul Cod de Procedură Civilă, astfel încât procesul verbal legal întocmii face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege.
La momentul constatării faptei contravenționale, autovehiculul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a încălcării art.10 lit. l) din IICL. 103/2011. Procesul verbal de constatare are forță probantă prin el însuși, conținând constatările personale ale agentului constatator, și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța poate reține ca din înregistrarea depusă la dosar rezultă cu certitudine că autovehiculul petentei era staționat neregulamentar, pe zona de proiecte inscripționat cu hașuri oblice.
Măsura ridicării autovehiculului nu se raportează la natura și gravitatea faptei (art. 5 alin.6 din OG.2/2001), ci la existența condițiilor obiective pentru a fi necesară îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupă neregulamentar. În aceste condiții, consideră îndreptățită decizia agentului constatator de a dispune si aplicarea măsurii complementare, decizie corect luată, având la bază prevederile legale imperative ale unui act normativ.
Prin aplicarea măsurii complementare, care are un caracter preventiv și instantaneu, aceasta nu a afectat substanța însăși a drepturilor patrimoniale ale recurentului, acesta rămânând liber să recapete posesia asupra autovehiculului oricând ar fi dorit. Chiar dacă ridicarea și indisponibilizarea au împiedicat un anumit timp pe recurent să exercite pe deplin dreptul de proprietate, nu s-a ajuns la o confiscare, expropriere sau la o altă modificare a statutului real al bunului autovehiculului (mutatis mutandis, cauza R.R. si G.R. c. Olandei).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 68, 72, 205, 206 Noul Cod de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001, HCL nr._, HCL nr. 103/2011, OUG nr. 195/2002.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.05.2015 întocmit de către intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S., petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. l din Anexa 3 la HCL nr. 103/2011, reținându-se că în data de 20.05.2015, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe zona de protecție inscripționată cu hașuri oblice, pe . din Municipiul S..
Cu aceeași ocazie a fost dispusă și măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, fiind întocmită dispoziția de ridicare, transport și depozitare din 20.05.2015. Autoturismul a fost restituit petentului în urma achitării sumei de 500 lei, conform bonului fiscal și întocmirii procesului verbal de restituire (f 6).
Verificând plângerea din perspectiva prevederilor art. 31 al. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța constata ca aceasta a fost depusă în termenul legal.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal sub aspectul sancțiunii complementare aplicate de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, instanța constata că ICCJ in cadrul Decizie nr. 9/2015 a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
În motivarea decizie se reține faptul că în privința ridicării vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, competența de reglementare a autorităților administrației publice locale nu ar putea fi susținută pe temeiul art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât aceste reglementări referitoare la regimul de acces, circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule se circumscriu unei competențe de administrare a infrastructurii de transport rutier de interes local.
Or, ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, ca măsură tehnico-administrativă, accesorie unei fapte sancționate contravențional referitoare la nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, înțeleasă ca măsură de restabilire a ordinii publice, aparține unei competențe partajate a autorităților administrației publice locale, ceea ce presupune că atribuțiile de reglementare aparțin autorităților administrației publice centrale (Guvern), iar cele de executare, în concret, a măsurii, autorității administrației publice locale.
Se poate aprecia că autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
Sancțiunea nulității intervine ca urmare a nerespectării competenței de reglementare a autorităților administrației publice locale în această materie și pentru încălcarea normelor de tehnică legislativă consacrate prin art. 4 alin. (3), art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului, inclusiv actele autorităților administrației publice locale, se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, și prin art. 81 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Astfel, ca o concluzie la cele învederate în cuprinsul Deciziei nr. 9/2015, instanța constată faptul că autoritățile publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare și nici proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a autovehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
În privința aplicabilității Deciziei nr. 9/2015 a ÎCCJ în prezenta cauză instanța învederează faptul că prin Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ pronunțată tot în cadrului dezlegării unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.
Din cele învederate mai sus se constată faptul că atâta timp cât un act administrativ emis la nivel local încalcă norme de ordine publică, așa cum s-a reținut cu privire la hotărârile autorităților administrative publice locale prin care s-a instituit măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, acesta este lovit de nulitate absolută, ocazie cu care nu se mai poate reține ca temei în vederea aplicării sancțiunii complementare, inclusiv în cadrul cauzelor aflate în curs de soluționare la momentul publicării Deciziei nr. 9/2015, decizie obligatorie conform art. 517 alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă.
Față de cele învederate mai sus, instanța va constata că măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost dispusă de către agentul constatator fără a avea la bază un act normativ valabil, ocazie cu care, va admite în parte plângerea contravențională și va anula în parte procesul verbal de contravenție supus analizei emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
Sub aspectul temeiniciei procesul verbal de contravenție raportat la sancțiunea principală aplicată, instanța constată că fapta contravențională este dovedită cu înregistrarea video de unde se poate observa că petenta a parcat autovehiculul pe o zonă inscripționată cu hașuri oblice, fiind astfel confirmată starea de fapt reținută de organul constatator.
În consecință, constatând faptul că intimatul, prin probațiunea administrată în cauză a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, va dispune respingerea petitului privind anularea procesul-verbal de constatare a contravenției în ceea ce privește aplicarea sancțiunii amenzii.
Sub aspectul sancțiunii aplicate, ținând cont de criteriile generale de individualizare a sancțiunilor contravenționale prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată că aceasta este proporțională cu pericolul social al faptei pentru care s-a reținut răspunderea contravențională în persoana petentei, motiv pentru va respinge capătul de cerere privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În urma anulării măsurii complementare de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului petentei, instanța constată că achitarea de către acesta a sumei de 500 lei reprezintă o plată nedatorată, motiv pentru care instanța va dispune obligarea intimatei . la restituirea către petentă a sumei de 500 lei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta S. M. A., CNP_, domiciliată în A. I., ., ., jud. A., în contradictoriu cu intimata S.C. PIEȚE S. SA, cu sediul în S., ., nr. 16A, și intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S., cu sediul în S., str. .-3, și în consecință:
Anulează măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autoturismului petentei.
Obligă intimata S.C. PIEȚE S. SA să restituie petentei suma de 500 lei, achitată cu titlu de tarif de ridicare, transport și depozitare a autoturismului.
Respinge restul pretențiilor.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. HANCAȘLENUȚA H.
Red / Tehnored. 20.11.2015 –MH
5ex. / ef.3 comunicari 23.11.2015-H.L
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5630/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5647/2015.... → |
|---|
