Plângere contravenţională. Sentința nr. 675/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 675/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 675/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 675
Ședința publică din data de 12.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. R. - Judecător
GREFIER: G. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul I. V. și pe intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI SIBIU - SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii care s-au consemnat prin încheierea de ședință din aceiași zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 06.02.2015 și apoi pentru astăzi, 12.02.2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA,
Constată că sub dosar nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu, plângerea contravențională formulată de petentul I. V., cu domiciliul în Sibiu, ., județul Sibiu, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-3, județul Sibiu, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2015 prin care se solicită următoarele:
- în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2015, ca nelegal și netemeinic, cu exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale și de la executarea masurilor complementare stabilite prin acest proces verbal; cu cheltuieli de judecată.
- în subsidiar, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor indicat mai sus în ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicate petentului și reducerea amenzii la minimul special prevăzut de lege.
În susținerea plângerii se invocă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție
motivat de faptul că în procesul verbal contestat nu a fost menționată data săvârșirii faptei, or, prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 stabilesc în mod imperativ că procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.
Procesul verbal în cauză nu cuprinde mențiunile arătate anterior, sens în care acesta este lovit de nulitate absolută, în raport cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 care prevăd că lipsa mențiunii referitoare la data comiterii faptei se sancționează cu nulitatea, nulitate ce se constată și din oficiu.
Mai mult, data indicată ca și moment al încheierii procesului verbal se regăsește în viitor, fiind vorba de anul 2015, sens în care așa zisa contravenție nu putea fi constatată la acel moment. Lipsa sau menționarea greșită în procesul verbal de contravenție a unor mențiuni, printre care și cea a datei săvârșirii faptei, atrage nulitatea procesului verbal, fiind vorba de o nulitate absolută, vătămarea produsă petentului fiind prezumată de lege, astfel încât acesta nu mai este ținut să o dovedească.
De asemenea, se invocă de către petent prescripția răspunderii contravenționale, la momentul constatării contravenției, lucrările despre care se face referire în procesul verbal nu erau în curs de execuție, ci au fost finalizate în anul 2011. Presupusa faptă contravențională (fapta de construire) este prin natura ei o faptă în formă continuă, presupunând o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în care lucrarea este finalizată.
Momentul finalizării nu poate fi însă legat de cel al constatării lucrărilor de către reprezentanții administrației locale. O astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991, întrucât ar însemna ca săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi constatată oricând până la . obținerea autorizației de construire. ÎCCJ a subliniat că, doar atunci când se constată contravenția în timpul desfășurării lucrărilor, se poate considera că data săvârșirii faptei este data constatării contravenției. Prin urmare, nu există nicio prezumție care să ducă la concluzia că data finalizării construcției este data când s-a constatat contravenția.
Cu privire la netemeinicia procesului verbal de contravenție, arată petentul că lucrările efectuate nu întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificată, întrucât lucrările au fost efectuate în baza unei autorizații de construire.
În susținerea petitului formulat în subsidiar, apreciază petentul că sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei constatate în sarcina sa. Petentul se află la prima abatere, nu a produs niciun prejudiciu, nu au existat urmări de pe urma săvârșirii faptei, sens în care nu este justificată aplicarea unei amenzi atât de mari, mai ales unei persoane fizice și că se putea aplica o amendă conformă minimului special prevăzut de lege.
În drept, se invocă prevederile OG nr. 2/2001, Legii nr. 50/1991, art. 453 C.pr.civ.
În probațiune, se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza în construcții și proba testimonială prin care se dorește a se dovedi momentul finalizării construcției, gradul de pericol social scăzut al faptei.
Plângerea a fost legal timbrată de petent cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU a formulat întâmpinare în termenul legal prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și, în consecință, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 260/29.05.2014, ca temeinic și legal și respingerea cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivarea întâmpinării se arată că, motivele invocate de petent sunt irelevante și nu sunt de natură să justifice anularea procesului verbal, sancțiunea fiindu-i aplicată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. a din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora construcțiile de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 - 19 din OG nr. 2/ 2001 indicându-se toate elementele obligatorii.
Față de aspectul invocat de petent privind lipsa mențiunii referitoare la data comiterii faptei, se precizează că data comiterii faptei contravenționale este data efectuării controlului inspectorilor din cadrul Compartimentului Disciplină în Construcții, în 29.05.2014, ora 0929. Faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, nu se consumă instantaneu, deoarece edificarea construcțiilor se realizează în timp, pe etape de lucrări, petentul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. În raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă un caracter continuu, contravenția săvârșită de petent trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor. Astfel, nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, data controlului 29.05.2014, dată ce apare în cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește data întocmirii procesului verbal de contravenție, se arată că dintr-o eroare materială, agentul constatator a trecut data de 29.05.2015, însă tot în partea din dreapta sus este trecut și numărul de ordine și data de înregistrare din registrul de predare al proceselor verbale, evidență internă proprie instituției intimate, din care reiese fără dubiu că data întocmirii procesului verbal . nr. 260 este 29.05.2014. Acest aspect este susținut și prin dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție, din data de 05.06.2014.
Referitor la excepția prescripției invocate de către petent, se arată că pentru construcțiile executate cu nerespectarea autorizației de construire nu există la Primăria mun. Sibiu niciun proces verbal de recepție a finalizării lucrărilor.
Legiuitorul a stabilit că data la care o construcție este terminată nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate constatate prin recepția finală, în acest sens fiind și reglementarea art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.
Termenul special de prescripție de 2 ani nu curge de la data săvârșirii faptei, ci de la data terminării construcției, situație însă ce nu se reduce la faptul material al încetării actelor de construire, ci presupune și recepția lucrărilor de construire. În cauză termenul de prescripție începe să curgă de la data constatării faptei contravenționale, respectiv din data de 29.05.2014, construcția fiind realizată recent, fapt dovedit cu fotografiile existente la dosarul cauzei și cu declarațiile martorilor.
Pe fondul cauzei, precizează intimata că petentul nu a respectat documentația tehnică aprobată prin autorizația de construire nr. 463/08.08.2011, fapt care rezultă fără echivoc din compararea planurilor aprobate de Primăria mun. Sibiu cu situația faptică. S-a autorizat de către primărie construirea unei mansarde cu un nivel pe parter existent și nicidecum crearea unui nou etaj sau a unei mansarde la imobilului situat în Sibiu, ..
Totodată, se menționează faptul că lucrările de construire efectuate de către petent nu se încadrează în PUG, acesta fiind, probabil, și motivul pentru care petentul a solicitat „construire mansardă cu un nivel pe parter existent”, tocmai pentru a induce în eroare instituțiile statului.
În drept, se invocă dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 50/1991, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (copie registrul de predare procese verbale, sesizări, răspunsuri la sesizări, adrese de la I.S.C. etc.), planșe fotografice, hărți, s-a solicitat audierea martorului A. C. și efectuarea unei cercetări locale.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii P. C., B. L. (propuși de petent), A. C. (propusă de intimat), fiind respinsă cererea privind efectuarea cercetării locale ca nerelevantă în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2014 întocmit de intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, petentului I. V. i-a fost aplicată o amendă contravențională în valoare totală de 6.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. a și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicată.
Fapta reținută în sarcina petentului constă în aceea că, în urma controlului efectuat în ziua de 29.05.2014, ora 929, la imobilul situat în Sibiu, ., s-a constatat că proprietarul nu a respectat documentația tehnică aprobată prin autorizația de construire nr. 463/08.08.2011. În documentația tehnică autorizată, imobilul ce trebuia construit avea regimul de înălțime parter plus mansardă, însă înălțimea peretelui de la mansardă a fost ridicată cu aproximativ 30 de centimetri. Volumul podului a fost mărit prin ridicarea coamei acoperișului, iar spațiul rezultat a fost compartimentat de beneficiar, transformându-1 în spațiu de locuit. În urma modificărilor a rezultat un imobil format din parter, etaj și mansardă
sau parter și mansardă dublă. Au fost efectuate fotografii cu aparatul Sony din dotare.
Prin același proces verbal s-a aplicat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată și măsura complementară constând în oprirea lucrărilor și . condiția respectării planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente.
Referitor la data întocmirii procesului verbal ca fiind 29.05.2015, instanța apreciază că este vorba de o eroare materială cu privire la această dată, din mențiunile înscrise în procesul verbal (controlul efectuat în ziua de 29.05.2015) și din numărul de înregistrare a acestuia în evidența proprie a organului constatator, rezultând că data corectă este 29.05.2014.
Luând în examinare motivul de nulitate invocat de către petent și excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, instanța găsește neîntemeiate aceste apărări.
Prin Decizia nr. VII/2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art. 26 și art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, s-au stabilit următoarele: 1. Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. 2. În cazul contravențiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 republicată (fost art. 26), dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, iar acest termen special se calculează, prin urmare, de la data constatării contravenției (pentru construcțiile în curs de executare), respectiv de la data terminării construcției (pentru construcțiile finalizate).
De asemenea, trebuie avută în vedere modalitatea specifică de comitere a contravențiilor reglementate de Legea nr. 50/1991 republicată, care imprimă faptelor un caracter continuu, contravenția trebuind considerată că se comite pe întreg parcursul edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate până la împlinirea termenului prevăzut de art. 31 din lege.
Or, stabilirea datei privind finalizarea lucrărilor este prevăzută de art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, conform căruia, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuat recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Rezultă așadar, că intenția legiuitorului, prin reglementarea art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 a fost aceea de a asimila noțiunea de finalizare a construcției cu cea de terminare a construcției edificate fără autorizație de construire din art. 31 al aceluiași act normativ.
În același sens sunt și reglementările prevăzute de art. 28 și art. 32 din Legea nr. 50/1991, care instituie măsura opririi lucrărilor indiferent dacă lucrările de construire au fost ori nu executate în integralitatea lor, ori, în cazul în care lucrările au fost terminate.
Altfel spus, legiuitorul stabilește că data la care o construcție este terminată nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală.
În sprijinul acestei concluzii sunt și dispozițiile din art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/ 1991, conform cărora lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestora în regie proprie, și se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire, prin urmare termenul special de prescripție de 2 ani nu curge de la data săvârșirii faptei, ci de la data terminării construcției, situație însă ce nu poate fi redusă la faptul material al încetării actelor de construire, ci presupune și recepția lucrărilor de construcție.
În concluzie, în cauză data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, respectiv data efectuării controlului în urma căruia a fost constatată această faptă - 29.05.2014, dată care apare în cuprinsul procesului verbal de contravenție, iar termenul de prescripție de 2 ani pentru aplicarea sancțiunii curge de la data constatării faptei contravenționale.
Chiar dacă termenul de prescripție s-ar calcula de la data terminării lucrărilor de construcție, cum se solicită de către petent și în această ipoteză termenul nu este împlinit. Pentru stabilirea datei finalizării lucrărilor de construcție, instanța va avea în vedere declarația martorei A. C. care se coroborează cu planșele fotografice depuse la fila 34 dosar, din care rezultă că lucrările de construcție la imobil erau în curs de executare în luna martie 2012 și că au fost finalizate în toamna aceluiași an, urmând a fi înlăturate declarațiile martorilor propuși de petent cu privire la aceleași aspecte. Declarația martorei P. C. va fi cenzurată de instanță dat fiind faptul că această persoană este angajata petentului, iar cealaltă martoră nu a putut indica elemente suficient de precise cu privire la data terminării lucrărilor, fiind puțin probabil ca lucrările să fie finalizate în cursul anului 2011, având în vedere că autorizația de construcția a fost emisă în luna august 2011 și comunicată petentului la data de 29.08.2011.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale este neîntemeiată, termenul de prescripție de 2 ani nefiind împlinit la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, motiv pentru care excepția va fi respinsă.
În ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat în cauză, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 50/1991 republicată, constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b, c, e și g, de către investitor și executant.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc nerespectarea de către petent a documentației tehnice aprobată prin autorizația de construire nr. 463/08.08.2011 emisă de Primăria mun. Sibiu, respectiv faptul că petentul a construit la imobilul situat în Sibiu, ., un etaj plus mansardă, deși s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru ridicarea unei mansarde cu un nivel peste parterul existent, în urma modificărilor aduse rezultând un imobil format din parter, etaj și mansardă, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției de mai sus.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului prin procesul verbal, respectiv amenda contravențională în sumă de 6.500 lei și măsura complementară constând în oprirea lucrărilor și . condiția respectării planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, stabilindu-se un termen de 12 luni pentru îndeplinirea obligației, instanța constată că acestea se încadrează în limitele prevăzute de actul sancționator și corespund cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, gradul de pericol social al faptei fiind unul ridicat date fiind împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, amploarea lucrărilor de construcție realizate cu încălcarea autorizației de construire, astfel că nu se impune o reindividualizare a acestor sancțiuni.
În consecință, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. V. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.05.2014 întocmit de intimat, fiind menținute sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției răspunderii contravenționale invocată de către petent.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. V., cu domiciliul în Sibiu, ., județul Sibiu, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL JUDEȚULUI SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-3, județul Sibiu, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.05.2014 întocmit de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căi de atac urmând a se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. R. G. N.
Red. /tehnored. S.R. /23.03.2015
4 ex., 2 ., intimat
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2896/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 614/2015.... → |
|---|
