Plângere contravenţională. Sentința nr. 714/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 714/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 714/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.714
Ședința publică de la data de 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. T. P. - Președinte
GREFIER: D. K. - D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civil privind pe petent P. G. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, în conformitate cu art. 396 N.Cod Pr.Civ., pentru astăzi, 12.02.2015, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Constată că sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Sibiu plângerea contravențională formulată de petentul P. G. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu și intervenientul forțat B. T. I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.05.2014 de către I.P.J. Sibiu și înlăturarea sancțiunii amenzii. În subsidiar, se solicit înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, se arată în esență că procesul verbal de contravenție este nelegal întocmit nefiind respectat dreptul petentului de a formula obiecțiuni, o componentă a dreptului la apărare, acesta fiind întocmit ulterior momentului constatării contravenției. De asemenea, se menționează că lipsește descrierea faptei contravenționale prin neidentificarea locului săvârșirii contravenției astfel că nu se poate analiza temeinicia acestuia în lipsa tuturor elementelor care să permită instanței să aprecieze gravitatea faptei. Se mai arată că agentul constatator nu a fost prezent la locul și momentul săvârșirii contravenției situație în care nu putea constata ceva ce nu a văzut sau auzit. Se menționează că în speță trebuie aplicate garanțiile art. 6 CEDO cu privire la material penală, în special în ceea ce privește prezumția de nevinovăție. Cu privire la temeinicia procesului verbal se arată că acesta nu a săvârșit niciuna dintre contravențiile reținute în procesul verbal întrucât autoturismul său nu prezenta nicio avarie, astfel că nu avea cum să provoace avarii autoturismului BMW.
În drept,sunt invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 115 C. pr. civ. intimatul a formulat întâmpinare (f.17) prin care solicită respingerea plângerii contravenționale,ca nefondată, starea de fapt fiind descrisă în mod corect și nu sunt motive de nulitate a procesului verbal atacat.
În drept, O.G. nr. 2/2001,O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, s-a depus la dosar process verbal de contravenție, raport agent constatator din 01.07.2014, declarație B. T. I..
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.25) prin care a reiterat în esență motivele din plângerea contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.05.2014 de către I.P.J. Sibiu petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu amendă în cuantum de 510 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 reținându-se că la data de 27.05.2014 petentul a condus autoturismul marca KIA cu nr. de înmatriculare_ pe .. Sibiu nu se asigură la efectuarea manevrei de mers înapoi și acroșează autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care era parcat regulamentar, neavând asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului și asigurarea obligatorie.
Sub aspectullegalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului. Susținerile petentului cu privire la lipsa indicării locului săvârșirii faptei și descrierea faptei contravenționale, sunt neîntemeiate având în vedere că în procesul verbal de contravenție sunt menționate toate cerințele art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001 se reține că nerespectarea acestor cerințe atrage nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție și poate fi invocată doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În cauză petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, inclusiv procesul verbal de constatare din 27.05.2014 și declarația martorului Ș. M. S., rezultă în mod cert că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității, având în vedere faptul că petentul nici nu a solicitat administrarea altor probe decât înscrisurile de la dosar.
Potrivit art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002,republicată „conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Art. 147 alin. 1 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare
Din depoziția martorului Ș. M. S. audiat de instanță la cererea intimatului, fiind și martor semnatar al procesului verbal de contravenție, se reține că petentul a condus mașina de teren KIA pe . să parcheze a mers cu spatele lovind partea din față a unui autovehicul marca BMW aflat parcat pe partea dreaptă a sensului de deplasare de pe . s-a dat jos a văzut ce s-a întâmplat și a parcat mașina putin mai în față și a intrat în barul Supoter. Se mai reține că mașina BMW prezenta doar zgârieturi și nu lovituri, și nu cunoaște dacă s-a efectuat reparații la acest autoturism după incident.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În speță, se constată că aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agentul de control ca urmare a deplasării intervenientului forțat la organele de poliție și încheierea procesului verbal de constatare a evenimentului rutier din 27.05.2014 (f.19), nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petentul avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale, acesta solicitând, în fața instanței, proba cu înscrisurile de la dosar. De asemenea, deși petentul susține că deține polița RCA pentru autoturismul KIA la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens.
Față de cele arătate, instanța consideră că procesul-verbal . CP nr._ întocmit la data de 27.05.2014 de către I.P.J. Sibiu este conform realității fiind temeinic întocmit, întrucât în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 constând în faptul că la data de 27.05.2014 petentul a condus autoturismul marca KIA cu nr. de înmatriculare_ pe .. Sibiu nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi și a acroșat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, care era parcat regulamentar, neavând asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului și asigurarea de răspundere civilă obligatorie.
În temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională aplicată respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petentul nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.05.2014 de către I.P.J. Sibiu.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. G. cu dom. în Sibiu . . . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu cu sediul în Sibiu .-6 jud. Sibiu și intervenientul forțat B. T. I. cu dom. în Sibiu . . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.05.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. T. P. D. K.-D.
Red.F.T.P./12.03.2015
Tehnored.D.K-D./18.03.2015
Ex.4/2
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 706/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
