Plângere contravenţională. Sentința nr. 72/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 72/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 72
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. J. - judecător
Grefier: A. - M. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul M. A. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de-a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Sibiu, în data de 14.01.2015, adresă din partea doamnei avocat C. N., prin care învederează instanței că a depus la dosarul cauzei delegație de redactare acțiune, și, în consecință, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței, în conformitate cu dispozițiile art. 131 cpc, constată că, în temeiul art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta plângere contravențională.
Sub aspectul estimării duratei necesare pentru cercetarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 238 cpc, instanța apreciază un termen de 1 lună necesar pentru soluționarea cauzei de față, calculat de la prezentul termen de judecată.
În probațiune, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 cpc, se încuviințează pentru ambele părți în litigiu proba cu înscrisuri, în speță cele depuse la dosarul cauzei până la acest termen de judecată, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video relativ la fapta contravențională reținută în sarcina petentului M. A. A..
Ulterior, instanța, față de actele și lucrările dosarului, găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 23.09.2014, sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sibiu, petentul M. A. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.09.2014 și implicit a măsurilor complementare dispuse prin acesta, respectiv reținerea permisului de conducere și amenda contravențională.
În fapt, se arată în esență că petentul înțelege să conteste starea de fapt reținută în procesul verbal întrucât acesta este întocmit în mod netemeinic și fără respectarea dispozițiilor legale în materie dar și că procesul verbal nu respectă dispozițiile art. 181 alin. 1 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și nu sunt indicate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Se arată și că, nu sunt indicate în actul atacat mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic cu care s-a înregistrat potrivit legii contravenția reținută în sarcina petentului așa cum prevăd dispozițiile art. 102 alin. 4 lit. e) din OUG nr. 195/2002, nefiind indicat modelul și tipul aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea, nici pe ce autoturism este instalat și nici cum au fost efectuate măsurătorile. Se menționează și că, starea de fapt nu este descrisă corect și complet .
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 17) conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În susținerea plângerii s-au depus la dosar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.09.2014, dovada_/07.09.2014, cartea de identitate a petentului.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 31.10.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal întrucât petentul a încălcat prevederile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 prin faptul că a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum menționat în procesul verbal și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
În susținerea plângerii s-au depus de către intimat înscrisuri constând în buletin de verificare metrologică_/06.03.2014, atestat operator nr._/17.03.2010, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.09.2014, înregistrare video a faptei pusă în sarcina petentului.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 14.11.2014.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri și cea cu înregistrarea video înaintată de intimat la doar odată cu întâmpinarea depusă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.09.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 810 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile reținându-se că în ziua de 07.09.2014, ora 14, 35, pe DN 1 km 317 plus 500 m C. a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 150 km/h în zonă de limitare de 70 km/h, fiind depistat și filmat cu aparatul radar montat pe MAI_ în mișcare.
Petentul a semnat procesul verbal la data întocmirii acestuia, 07.09.2014, fiindu-i comunicat la aceeași dată, potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.09.2014 depus la dosar la fila 9 din dosar.
Împotriva procesului verbal sus amintit, petentul a formulat la data de 23.09.2015, în termen legal, prezenta plângere contravențională.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, sub aspectul condițiilor formă, instanța retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, în condițiile în care se indică numele și prenumele contravenientului, numele și calitatea agentului constatator, data și locul săvârșirii faptei. De asemenea, actul atacat a fost semnat de către agentul constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 cu privire la regimul juridic al contravențiilor, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din economia textului art. 34 din actul normativ menționat rezultă ca procesul verbal contravențional fiind un act administrativ încheiat de o autoritate publică poate face dovada deplină a situației de fapt constatate până la proba contrară.
În speță, contrar susținerilor petentului, se reține că procesul verbal are la bază o situație de fapt reținută corect de intimat și descrisă cu respectarea art. 16 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care, prin înregistrarea video depusă ca probă la dosar, intimatul face dovada celor reținute în sarcina petentului, în sensul că, în ziua de 07.09.2014, ora 14, 35, pe DN 1 km 317 plus 500 m C. a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 150 km/h în zonă de limitare de 70 km/h.
De asemenea, se are în vedere că petentul a semnat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.09.2014 cu mențiunea „nimic de obiectat”.
Fapta constată a fost filmată cu aparatura video montată pe auto aparținând intimatei(MAI_), în conformitate cu art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 și respectiv art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002, aparatura fiind certificată metrologic conform buletinului de la fila 23 dosar și fiind utilizată de către agentul cu atestatul nr._/17.03.2010 aflat la fila 23 dosar.
Din buletinul de verificare metrologică_/06.03.2014 eliberat pentru mijlocul de măsurare montat pe auto tip Dacia L. MCV MAI_ rezultă și împrejurarea că acesta măsoară atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Contrar susținerilor petentului instanța reține că în procesul verbal în litigiu se face referire la împrejurarea că fapta pusă în sarcina petentului a fost constatată cu aparatul radar montat pe MAI_ în mișcare fiind astfel respectate dispozițiile legale prevăzute de art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, nefiind dubiu cu privire la modalitatea de constatare a faptei și nici cu privire la mijlocul tehnic utilizat de intimat.
Apoi, împrejurarea că intimatul nu a folosit la încheierea procesului verbal modelul prevăzut în anexa nr. 1D din HG nr. 1391/2006 în contextul în care a menționat elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 și a făcut precizarea că fapta pusă în sarcina petentului a fost constatată cu aparatul radar montat pe MAI_ în mișcare, se reține a nu fi un motiv de nulitate a procesului verbal în litigiu în lipsa dovezii din partea petentului că ar fi suferit vreo vătămare în urma încheierii procesului verbal fără a se folosi modelul arătat care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului de sancționare.
Instanța amintește, în cauză, dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002 potrivit cu care, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În contextul expus, se reține că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar petentul se face vinovat de săvârșirea faptei pusă în sarcina acestuia de către intimat.
De asemenea, fapta contravențională reținută a fost corect încadrată în drept iar sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată de către agentul constatator față de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petentă și de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța din probele prezentate de intimat și față de considerentele mai sus menționate reține că petentul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor menționate în cuprinsul actului de sancționare și, pe cale de consecință, găsește plângerea neîntemeiată urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. A. A. cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat C. N. A. din Sibiu, .. 6, . împotriva intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu cu sediul în Sibiu, .-6, județul Sibiu.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. J. A. – M. V.
Red./Tehnored. VJ – 10.02.2015
Red./Tehnored.AV. practica 21.01.2015
Ex. 4, ef. 2 .
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 15-01-2015, Judecătoria SIBIU | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 93/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
