Validare poprire. Sentința nr. 610/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 610/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 610/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 610
Ședința publică din 10.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. - judecător
Grefier: S. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de c creditoarea . mandatar . în contradictoriu cu debitoarea L. LETIȚIA și terțul poprit ., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- pricina se află la al 2-lea termen de judecată, după efectuarea procedurii scrise conform NCPC.
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
- debitoarea și terțul poprit nu au formulat întâmpinare.
Instanța în baza art.131 NCPC, procedează la verificarea competenței în prezenta cauză, ocazie cu care invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a prezentei instanței și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 03.11.2014, sub nr. _ , creditoarea . mandatar . a chemat în judecată pe debitoarea L. LETIȚIA și terțul poprit ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună validarea popririi înființate în dosarele de executare nr. 57/2013 și nr. 552/2013 ale B.E.J. C. H. pentru sumele de 54.348,99 lei și respectiv 3.160,17 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că în urma adreselor din data de 02.10.2014 B.E.J. C. H. a dispus terțului poprit ., înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care le datorează debitorului poprit L. Letiția. Poprirea a fost dispusă de către B.E.J. C. H. în dosarele de executare nr. 57/2013 și 552/2013 în baza titlurilor executării reprezentate de contractele de credit nr. 1212/2006 și 1213/2006 emise de Banca Comercială Română SA cesionate către . mandatar ., cererile de executare fiind încuviințate de Judecătoria Sibiu în dosarele de instanță nr._/306/2013 și_/306/2013.
Având în vedere că terțul poprit nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor de înființare a popririi asupra tuturor veniturilor prezente și viitoare ale debitorului L. LETIȚIA până la concurența sumelor de 54.348,99 lei și 3.160,17 lei se solicită admiterea cererii.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art.782, 785, 786, 789 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus în fotocopii înscrisuri (f 6-31).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru.
Debitorul și terțul poprit, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a formula apărări de fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr._/CC/28.11.2013 s-a încuviințat executarea silită în favoarea creditoarei creditoarea S., prun mandatar . împotriva debitorilor L. Letiția și L. C. N. pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu contract de credit bancar nr. 1213/07.12.2006 pentru suma de 2.452,37 lei precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
De asemenea, prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 8543/CC/26.09.2013 s-a încuviințat executarea silită în favoarea creditoarei . mandatar . împotriva debitorilor L. Letiția și L. C. N. pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu contract de credit bancar nr. 1212/07.12.2006 pentru suma de 49.836,07 lei precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Prin prezenta acțiune, creditorul a solicitat validarea popririi înființate asupra terțului poprit ..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În drept, potrivit art. 789 alin. 1 C.pr.civ. „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 650 alin. 1 C.p.c. (în vigoare la momentul sesizării instanței) „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului” pentru ca la alin. 2 să se prevadă că „Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”, aceste dispoziții legale instituind o competență absolută în favoarea instanței de executare.
Instanța de executare era definită de art. 650 alin. 1 C.pr.civ. (forma în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite), ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, însă aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014.
Conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, iar potrivit alin. 3 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin declararea ca neconstituțională a normei speciale de competență aplicabilă în cazul executării silite, s-a creat un vid de reglementare care trebuie complinit prin aplicarea corespunzătoare a normei generale de competență teritorială, prevăzute de art. 107 C.pr.civ., după cum rezulta chiar din motivarea Deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, chiar dacă această normă este aplicabilă în mod propriu doar fazei de judecată și doar prin analogie în faza de executare silită.
Aceasta, întrucât potrivit art. 5 alin. 3 C.pr.civ., „în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității”.
Instanța apreciază raportat la aceste dispoziții legale, la prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție (decizia Curții Constituționale este general obligatorie, atât pentru autoritățile și instituțiile publice, cât și pentru particulari, și produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut), că fiind vorba de o normă de competență, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică.
În consecință, instanța apreciază că stabilirea competenței în cauză nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională, respectiv art. 650 alin. 1 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât în urma modificării acestui text legal prin Legea nr. 138/2014, intrată în vigoare la data de 20.10.2014, s-a stabilit că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere cele reținute anterior și faptul că dispoziții legale instituie o competență absolută în favoarea instanței de executare, de la care nu sunt permise derogări, conform art. 129 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ.: „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”, excepția de necompetență teritorială invocată în cauză este întemeiată.
Prin urmare, văzând că domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Câmpeni, în temeiul art. 107, art. 132 alin. 1 și 3 C.pr.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu și va declina competența de soluționare a cererii formulate de către creditoarea . mandatar . în contradictoriu cu debitorul L. LETIȚIA și terțul poprit ., în favoarea Judecătoriei Câmpeni.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a prezentei instanțe.
În baza art. 132 alin. 3 N.C.P.C. declină competența de soluționare a cererii de validare a popririi formulate de către creditoarea . mandatar ., cu sediul în București, ., subsol, parter, ., Sector 4 în contradictoriu cu debitoarea L. LETIȚIA, dom. în Câmpeni, .. 32, jud. A. și terțul poprit ., cu sediul în A. I., .. 78, ., ., în favoarea Judecătoriei Câmpeni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2015.
Președinte Grefier
A. D. S. M.
Red.AD/08.04.2015
Tehn.SM/08.04
Ex.5/.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 689/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 612/2015.... → |
|---|
