Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14/2016
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. P.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent D. A. –I. și pe intimat S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., intimata PIEȚE S. SA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent, reprezentantul convențional, avocat C. C., în substituire avocat F. V., pentru intimata Piețe S., se prezintă consilier juridic H. L., cu împuternicire pentru reprezentare judiciară aflată la dosar, lipsă fiind intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- Procedura de citare este legal îndeplinită;
- Cauza are ca obiect plângere contravențională;
- P. se află la al treilea termen de judecată, în fața primei instanțe.
- La dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, la data de 17.11.2015, de către S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. o copie de pe fotografiile efectuate la fața locului și operațiunea de ridicare și coborâre autovehiculului.
Instanța procedează la administrarea probei cu înregistrarea video.
Reprezentantul intimatei arată că insistă în audierea martorului T. C. deoarece la dosar au fost depuse două înscrisuri, un bon de la Împăratul Romanilor și un permis de parcare, ambele cu o oră după ce a fost ridicat autovehiculul, considerând importantă audierea acestui martor, fiind reprezentantul hotelului care a făcut sesizarea pentru ridicarea autovehiculului.
Reprezentanta reclamantului arată că se opune audierii martorului, considerând că nu mai este utilă administrarea acesteia având în vedere înregistrarea video de la dosarul cauzei.
Instanța respinge proba testimonială constând în audierea martorului T. C. apreciind că față de înscrisurile de la dosar și înregistrarea video, proba testimonială nu este utilă soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau incidente de soluționat, instanța potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul reprezentantei petentului și reprezentantului intimatei Piețe S. SA.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic. Susține că descrierea faptei în procesul verbal de contravenție este incompletă, omisiunea făcând diferența între existența și inexistența faptei contravenționale. Faptul că nu s-a menționat dacă autovehiculul avea tichet de parcare, nici pe înregistrarea video nu se observă acest lucru, consideră că s-a făcut dovada contrarie chiar dacă procesul verbal s-ar fi bucurat de o prezumție de veridicitate, însă lipsa inserării acestei mențiuni apreciată ca fiind importantă, astfel că nici prezumția nu poate fi necombătută. Totodată, arată că această omisiune atrage nelegalitatea procesului verbal, în lipsa descrierii complete a faptei, instanța neavând posibilitatea de a verifica legalitatea procesului verbal. Mai mult decât atât, se invocă Decizia ÎCCJ nr. 9/2015 care a declarat nelegală HCL 103/2011.
Reprezentantul intimatei Piețe S. SA solicită respingerea plângerii contravenționale. Susține că în ceea ce privește RIL, ÎCCJ nu a constatat nelegală HCL 103/2011, a stabilit doar o practică, singura instanță competentă să aplice această practică este instanța de contencios administrativ și fiscal în cadrul acțiunii în anulare. Susține că fapta a fost descrisă temeinic, agentul constatator s-a deplasat la locul de parcare urmare a unei sesizări de către reprezentanții hotelului Împăratul Romanilor prin care s-a precizat că s-a încălcat locul de parcare rezervat. La dosar s-a depus doar un bon și un permis de parcare care s-a obținut ulterior ridicării autovehiculului.
În replică, reprezentanta petentului arată că a fost depusă și factura fiscală cu datele de identificare ale lui D. A. I. prin care se face dovada faptului că acesta a fost client al hotelului Impăratul Romanilor, permițându-i-se să parcheze pe acel loc de parcare.
Reprezentantul intimatei Piețe S. SA susține că dacă a fost clientul hotelului nu lămurește problema de a i se oferi sau nu posibilitatea de a ocupa locul de parcare, hotelul având posibilitatea de a da acel permis de parcare, iar la momentul ridicării autovehiculului, petentul nu avea respectivul permis.
Instanța, socotindu-se lămurită asupra tuturor împrejurărilor de fapt și asupra temeiurilor de drept ale cauzei, potrivit art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2015 sub nr._, petentul DADARLAT A. –I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S. P. de Poliție Locală al Municipiului S. și PIEȚE S. SA anularea procesului verbal de contravetie . număr 5558/21.02.2015 ca netemeinic si nelegal;inlăturarea sancțiunii complementare si restituirea sumei de 500 lei achitata cu titlu de cheltuieli de ridicare, transportare si depozitarea autovehiculului. Cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
In fapt, se arata de catre petent ca in data de 21.02.2015, a fost sancționat contravențional, in procesul-verbal de contravenție retinandu-se următoarea stare de fapt: "(conducatand autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare SB-95-DAD, de culoare gri a lăsat mașina staționat voluntar in parcare pe loc de parcare cu folosința exclusiva, respectiv pe lncurile rezervate de Hotelul împăratul Romanilor, . S.".Pentru acesta fapta constatata s-a dispus aplicarea unei sancțiuni principale cu avetismentul si o sancțiune complementara de ridicare a autovehiculului presupus parcat nelegal.
Procesul verbal de contravenție este nelegal si netemeinic.
Cu privire la nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, arăta ca fapta reținuta in sarcina petentului nu reprezintă contravenție, nu este prevăzuta de nicio dispoziție legala si in consecința nu este sancționată de normele care incrimineaza faptele contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art 1 din O.G. nr.2/2001 "(...) Constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. ".
Conform dispozițiilor art. 7 lit g ind. I din HCL 21/2001 se interzice parcarea in locurile inscripționate cu "Loc de parcare cu folosința exclusiva" fara a poseda si afisa la loc vizibil autorizația de parcare.
Astfel, se instituie interdicția parcării pe aceste locuri in lipsa unei autorizații de parcare si care sa fie afisata la loc vizibil. Insa, aceasta fapta nu a fost astfel descrisa in procesul-verbal de contravenție contestat si ca urmare petentul nu a fost sancționat pentru săvârșirea unei asemenea fapte.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din 2/2001. procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale prin arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție astfel incat o instanța do judecata investita eu analizarea legalității si temeiniciei actului sancționator sa poata verifica existenta sau inexistenta faptei imputate contravenientului.
Fapta asa cum este descrisa nu constituie contravenție, nefiind îndeplinita condiția tipicitatii.
Procesul-verbal de contravenție pentru a fi in mod legal întocmit trebuie sa prevadă si sa sancționeze o fapta incriminata de normele contravenționale. Fapta petentului de a staționa voluntar autovehiculul pe un loc de parcare cu folosința exclusiva nu este prevăzuta de nicio dispoziție legala ca reprezentând o fapta contravenționala.
Totodată, arata faptul ca in momentul incheierii procesului-verbal de contravenție, era client al restaurantului Hotelului Impăratul Romanilor din S.. Acest fapt rezulta fara echivoc din factura si bonul fiscal eliberate pentru masa servita in incinta restaurantul hotelului.
Locul de parcare pe care era staționat autovehiculul in momentul constatării săvârșirii presupusei fapte contravenționale era afectat utilizării clienților hotelului împăratul Romanilor, iar faptul ca a fost clientul restaurantului hotelului Împăratul Romanilor ii acorda dreptul de a parca autovehiculul pe acel spațiu rezervat.
In drept se invoca O.G. 2/2001. O.U.G. 195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 16 ).
Prin întâmpinarea din data de 22 mai 2015, intimatul S. P. de Politie Locală al Municipiului S. a solicitat respingerea plângerii.
În apărare, intimatul a susținut că petentul a fost sancționată cu avertisment, deoarece agenții constatatori din cadrul Serviciului P. de Politie Locală al Municipiului S. au reținut că autovehiculul_ era staționat voluntar in parcare pe loc de parcare cu folosința exclusiva, respectiv pe locurile rezervate de Hotelul împăratul Romanilor, . S. .Fapta a fost încadrată în prevederile art. 7 lit.g indice 1 din HCL nr. 210/2001. În baza art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 corob. cu HCL nr. 103/2011, petentul a fost sancționată cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată de agentul constatator, astfel încât actul face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept. În ceea ce privește individualizarea judiciară, au fost respectate criteriile impuse de art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată în limitele prevăzute de actul normativ fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Măsura complementară a vizat înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, fiind aplicată pentru restabilirea situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție. Nu se impune restituirea sumei de 500 lei reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare, întrucât măsura dispusă a fost urmarea directă a conduitei petentei. În plus, potrivit art. 9 din HCL nr. 103/2011 anexa 3, valoarea respectivă are drept scop acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile întreprinse.
În drept, a invocat art. 205-206, art. 249 C., OG nr. 2/2001, HCL nr. 103/2011, HCL nr. 210/2001 și OUG nr. 195/2002.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, fotografii și înregistrare video.
Prin întâmpinarea din data de 29 mai 2015, intimata . a solicitat respingerea plângerii.
În apărare, aceasta a arătat că dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator din cadrul Serviciului P. de Poliție Locală al Municipiului S., . fiind doar executantul ce a dus la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept. Angajații societății au respectat dispoziția agentului constatator, fără să aibă vreun mijloc pentru a o refuza. Potrivit HCL nr. 103/2011 anexa 3, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor se realizează din punct de vedere tehnic de .. Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport si depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar reprezintă o taxă specială care se încasează de această societate în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni, conform art. 9 pct. 4 din HCL nr. 103/2011 anexa 3. Există o distincție între sumele de bani percepute cu titlu de tarif pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile întreprinse și măsura complementară dispusă. Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor efectuate cu ridicarea, transportul, depozitarea autovehiculului potrivit art. 4 din HCL nr. 103/2011 și în limitele prev. de art. 9 din anexa 3 la această hotărâre. Urmare a dispoziției de ridicare, societatea a respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, așadar dreptul de a primi plata corespunzătoare are un izvor legal, sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționării regulamentare. Față de această împrejurare, solicitarea de restituire a sumei este neîntemeiată. Procesul-verbal de contravenție este legal, întrucât nu există cazuri de nulitate absolută prev. de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. Totodată e temeinic, situația reținută de agentul constatator fiind conformă realității. În plus, sancțiunile aplicate sunt corect individualizate.
În drept, a invocat art. 205-206 C., OG nr. 2/2001 și HCL nr. 103/2011.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri, fotografii, înregistrare video, considerând că sunt admisibile potrivit legii și că duc la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Petentul D. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._/21.02.2015 întocmit de agentul constatator din cadrul intimatului S. P. de Politie Locală al Municipiului S. .
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de 21.02.2015, ora 13.25, autovehiculul_ era staționat voluntar in parcare pe loc de parcare cu folosința exclusiva, respectiv pe locurile rezervate de Hotelul împăratul Romanilor, . S., încălcând prevederile art. 7 lit g indice 1 din HCL nr. 210/2001. Acesta a fost sancționat contravențional cu avertisment și cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, în baza art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 corob. cu art. 2 din HCL nr. 103/2011 anexa 3.
Măsura complementară a fost dusă la îndeplinire de intimata ., aspect ce rezultă din coroborarea înscrisurilor reprezentând dispoziție de ridicare, transport și depozitare, proces-verbal de ridicare, cerere restituire autovehicul și proces-verbal de restituire .
Petentul a achitat suma de 500 lei pentru recuperarea autovehiculului ridicat .
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma cauzelor de nulitate menționate anterior, instanța constată că actul este întocmit corespunzător, cuprinzând: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele persoanei sancționate contravențional ,fapta săvârșită și data comiterii acesteia ,semnătura agentului constatator.
În consecință, procesul-verbal de contravenție este legal întocmit.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.
Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
În cazul de față, procesul-verbal de contravenție vizează o faptă surprinsă personal de agentul constatator și, totodată, cu ajutorul fotografiilor și înregistrării video efectuate la fața locului, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului.
Art. 7 lit g din HCL nr. 210/2001 sancționează contravenția constând în staționarea pe loc de parcare cu folosință exclusivă, fără autorizație de parcare .
Înregistrarea video atestă săvârșirea de către petent a faptei contravenționale . Tichetul depus de acesta ( fila 44 ) are consemnată data de 21.02.2015 însă ora 16.20 ( deci ulterior săvârșirii contravenției )
Conchizând, instanța constată că încadrarea juridică a fost realizată corespunzător și că fapta întrunește cumulativ trăsăturile unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art.7 lit g indice 1 din HCL nr. 210/2001) și săvârșită cu vinovăție .
Instanța constată că sancțiunea principală este prevăzută de lege și proporțională cu gradul de pericol al faptei comise, avertismentul fiind măsura cu cea mai redusă rezonanță socială.
Conform art 21 alin 3 OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, având în vedere denumirea marginală a capitolului III din OG/2001 “aplicarea sancțiunilor contravenționale”, se apreciază că sancțiunea complementară poate fi verificată sub aspectul legalității de către instanța de judecată.
Primul argument reținut de instanță rezultă din dispozițiilor art.5 alin.5 și alin.6 din O.G. nr.2/2001, potrivit căruia: sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite; sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Textele legale menționate impun respectarea principiului proporționalitățiiși stabilesc că proporționalitatea se evaluează prin raportare la natura și gravitatea faptei contravenționale. Deoarece alin.5 nu face distincție după cum sancțiunea este principală sau complementară, urmează să conchidem în spiritul legii că această aplicare proporțională trebuie să vizeze ambele categorii de sancțiuni. Obligația aplicării proporționale a sancțiunii, în funcție de natura și gravitatea faptei contravenționale, incumbă atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizată cu o plângere contravențională, cu distincția că, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța de judecată are competența de a analiza legalitatea procesului verbal de contravenție contestat din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva proporționalității sancțiunii.
Al doilea argument pe care îl reține instanța se fundamentează pe jurisprudența CEDO în materie contravențională. În cauza Malige c. Franței, Curtea s-a pronunțat în sensul că deși în dreptul intern (în speță, cel francez) sancțiunea complementară constând din aplicarea punctelor de penalizare se încadrează în dreptul administrativ, ea are totuși caracter penal în sensul art.6 și art.7 din Convenție, de vreme ce, acumularea unui anumit număr de puncte, poate să aibă ca rezultat pierderea dreptului de a mai conduce. Or, Curtea a decis că, în condițiile existenței umane actuale, dreptul de a conduce este foarte util vieții de zi cu zi, precum și vieții profesionale, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, aceasta dobândește totodată și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. Aplicând aceste principii la dreptul intern, instanța constată că atâta timp cât sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, a fortiori se impune individualizarea acestei sancțiuni, excluzându-se o aplicare automată a sancțiunii.
În considerarea celor două argumente anterior expuse, instanța va proceda la individualizarea sancțiunii complementare aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție contestat. În acest sens, se constată că prin fapta sa contravențională petentul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, neproducându-se prejudicii grave. Totodată se consideră, că măsura ridicării autoturismelor reprezintă o măsură mult prea aspră..
De asemenea, s-a mai avut în vedere și faptul că prin Decizia nr 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
Față de cele menționate mai sus, instanța urmează săadmită în parte plângerea contravențională formulată de petent și va înlătură măsura complementara aplicata prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr ._/21.02.2015 .
Întrucât suma de 500 lei achitată cu titlu de tarif de ridicare, transportare și depozitare autovehiculului, conform art. 4 din HCL nr. 103/2011, rămâne fără fundament, instanța va dispune obligarea intimatei . la restituirea acesteia către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. A.-I. dom. în S. . . cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., CUI_, cu sediul în S., .-3, jud. S., și ., CUI_, J_, cu sediul în S., Calea Șurii M., nr. 16 A, jud. S..
Înlătură măsura complementara aplicata prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr ._/21.02.2015 si dispune obligarea intimatei . să restituie petentului suma de 500 de lei achitată cu titlu de contravaloare operațiuni de ridicare, transport si depozitare autoturism.
Respinge cererea în rest.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. A. N.
Red. M.P. 09.02.2016
TEHNORED. A.N.09.02.2016
EX. 5, .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 99/2016.... | Uzucapiune. Sentința nr. 730/2016. Judecătoria SIBIU → |
|---|
