Plângere contravenţională. Sentința nr. 104/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2016 pronunțată de Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 104/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSGM:2016:001._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
Dosar nr._ cod operator 3153
SENTINȚA CIVILĂ NR.104
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 20 ianuarie 2016
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: judecător C. M. S.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind judecarea plângerii la contravenție formulată de petentul B. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimata.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în discuția părților competența instanței în judecarea cauzei.
Petentul consideră competentă instanța in judecarea cauzei.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.10 ind.1 din OG 15/2002..
Petentul susține plângerea așa cum a fost formulată în scris. Nu are alte probe de solicitat decât înscrisurile depuse la dosar, cere judecarea cauzei.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisuri,constată că nu s-au solicitat alte probe, nu consideră necesară estimarea procesului,pe baza actelor de la dosar ,închide cercetarea judecătorească și deschide dezbaterea fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._ la data de 19.08.2015 petentul B. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.08.2015 în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A prin C. de Studii Tehnice rutiere și Informatică-CESTRIN, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 03.04.2015, a condus autoturismul având număr de înmatriculare_ pe raza localității Sănduleni, județului Bacău, respectiv D.N. 11 Km 156 + 000 m, fără a deține rovinietă valabilă.
În motivarea plângerii, petentul a învederat că situația consemnată în procesul verbal nu este reală, precizând faptul că, deși figurează ca fiind proprietarul autoturismului având număr de înmatriculare_, a împrumutat autoturimsul numitului M. F., începând cu data de 07.07.2014.
Sub aspect formal, petentul a susținut că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea disp. art. 9 pct. 8 O.G. nr. 15/2002 în sensul în care procesul verbal a fost încheiat la data de 03.08.2015, contravenția fiind constatată la data de 03.04.2015.
De asemenea apreciază că au fost încălcate disp. art. 16 pct. 7 din O.G. nr. 2/2001, nefiindu-i adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni.
În drept au fost invocate disp. art. 9 pct. 8 din O.G. nr. 15/2002, art. 16 pct. 7 din O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.08.2015, contract de comodat autentificat sub nr. 153 din 7 iulie 2014, certificat de înmatriculare auto, cartea de identitate a vehiculului. (f. 4-11)
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, învederând că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale, iar fapta corect individualizată și sancționată, menționând totodată că aserțiunea petentului conform căreia acesta nu a condus autoturismul nu are relevanță juridică, având în vedere că înscrisul depus de petent reprezentând contract de comodat nu îi este opozabil. ( f. 24-25)
De asemenea menționează că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de disp. O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui.
Dispozițiile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 stipulează că obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului administrației și internelor - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, contestatorul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Precizează că orice schimbare a proprietarului/ utilizatorului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele Serviciului public comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
De asemenea, menționează că atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențelor Serviciului public comunitar, nicio altă persoană nefiind menționată în calitate de utilizator, petentul are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, și, pe cale de consecință, acestuia îi incumbă obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În drept invocă disp O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii de chemare în judecată dovada interogării și autorizația de control. ( f. 27,28)
Analizând materialul probator aflat la dosar, instanța reține că plângerea este întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:
La data de 03.08.2015 a fost întocmit procesul verbal de contravenție R15 nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 03.04.2015, a condus autoturismul având număr de înmatriculare_ pe raza localității Sănduleni, juddețui Bacău, respectiv D.N. 11 Km 156 + 000 m, fără a deține rovinietă valabilă.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută reglementate de OG 2/2001.
În ceea ce privește prescripția invocată de petent, menționează că potrivit disp. art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 “procesul verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 2 luni de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 și potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001”, iar aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În prezenta speță, fapta a fost săvârșită la data de 03.04.2015, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 03.08.2015 de către agentul constatator, în cadrul termenului de prescripție de 6 luni, în conformitate cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că va respinge apărare petentului în acest sens.
De asemenea instanța reține că, potrivit doveyii de comunicare atașată la fila 3 din dosarul cauzei reiese că procesul verbal i-a fost comunicat petentului la data de 10.08.2015, deci în termenul legal de 2 luni.
Pentru stabilirea situației de fapt, instanța reține poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptei imputate.
De asemenea, instanța are în vedere înscrisurile depuse de petent la dosarul cauzei reprezentând contract de comodat autentificat sub nr. 153 din 7 iulie 2014, din care reiese cu certitudine că petentul a dat spre folosință autoturismul având număr de înmatriculare_, numitului M. F., pe perioada 07.07._16. ( f. 10,11)
Instanța reține faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art. 6 CEDO, în latura sa penală, constituind o "acuzație în materie penală" atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
Recent, chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravenționala (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat ca petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții în materie penală.
În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea a arătat că în principiu astfel de prezumții pot sa aibă o valoare probatorie în procedura internă, insa acestea nu trebuie sa aibă o valoare absolută. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.
Instanța reține că petentul a propus probe, care au fost administrate de către instanță, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către petent fiind de natură a susține prezumția de nevinovăție a acestuia și de a înfrânge prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, instanța reține că petentul nu este persoana responsabilă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/2002.
Or, răspunderea contravențională este una personală, dat fiind specificul acestei fapte, calitatea de contravenient ar trebui să revină deci persoanei care a condus autoturismul fără a avea rovinietă valabilă.
Faptul că petentul figurează în calitate de proprietar a autoturismului nu atrage automat răspunderea sa contravențională, în lipsa stabilirii vinovăției pentru fapta care i se impută.
O interpretare contrară a textului legal ar conduce la sancționări abuzive ale proprietarilor.
Simplul fapt că în bazele de date consultate de către intimat petentul era cel care figura ca proprietar al autoturismului nu poate atrage în sarcina acestuia vreo culpă în săvârșirea contravenției, cât timp din probatoriul administrat în cauză nu reiese că petentul este cel care a condus autoturismul.
Rolul instanței e de a analiza în concret circumstanțele săvârșirii faptei și de a stabili adevărul în cauză. Prin interpretarea legii în sensul sancționării automate a persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare se instituie practic o prezumție absolută de vinovăție în sarcina respectivei persoane, prezumție ce reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind în opoziție evidentă cu prezumția de nevinovăție de care trebuie să se bucure cel acuzat de săvârșirea unei contravenții.
În aceste condiții, constatând că petentul nu este cel care a săvârșit contravenția reținută prin procesul-verbal contestat, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent și va anula procesul-verbal nr. R15 nr._ încheiat la data de 03.08.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. V., cu domiciliul în ./A, jud. Maramureș, CNP_ în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și drumuri naționale din România S.A., cu sediul în București,bld. I. M. nr. 401A, sector 6.
Dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 03.08.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. S. O. V.
Red. Dact. CMS/19.02.2016
Ex. 4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 89/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 109/2016. Judecătoria... → |
|---|
