Pensie întreţinere. Sentința nr. 193/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 193/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 193/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3192
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 193/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul D. E. și pe pârâtul A. A., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta și pârâtul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La data de 5.11.2014 pârâtul depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, ca fiind neîntemeiată, întrucât acesta nu mai are loc de muncă și mai are în întreținere un minor dintr-o altă căsătorie, și cerere reconvențională prin care solicită în principal stabilirea locuinței ambilor minori, la domiciliul pârâtului tată și, în subsidiar, stabilirea locuinței a unuia dintre minori, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
La 8.12.2014 reclamanta depune la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale privind modificarea măsurilor luate de instanță privitoare la încredințarea minorilor ca nefondată, admiterea cererii de majorare de pensie așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului reclamant reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.
Constată că, s-au comunicat la dosarul cauzei, referatele de anchetă socială efectuate la domiciliile părților, de asemenea, adeverințele de venituri ale acestora, de la . Mediaș, respectiv . SRL Miercurea C..
În temeiul disp. art. 219 C.p.c., instanța procedează la identificarea părților, conform C.I.
Pârâtul reclamant reconvențional arată că, deși prin întâmpinare a arătat că nu este de acord cu mărirea pensiei de întreținere, întrucât la acest moment nu mai are loc de muncă și mai are un minor în întreținere dintr-o altă căsătorie, este de acord să fie obligat la pensie de întreținere, dar aceasta să fie calculată în funcție de venitul minim pe economie.
Instanța pune în discuția părților petite noi de acțiune
Reclamanta înțelege să-și completeze oral acțiunea principală cu petite noi, respectiv, exercitarea autorității părintești comună de către ambii părinți, stabilirea locuinței celor 2 minori, la domiciliul mamei reclamante și majorarea pensiei de întreținere.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța, considerându-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și procedează la dezbaterea fondului în continuare în ședință publică, la același termen de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
INSTANȚA
Reclamanta D. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul A. A. solicitând Judecătoriei Sighișoara, instanța de la domiciliul minorilor, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere majorate în favoarea copiilor lor T., născut la 10.12.2004 și Hunor, născut la 09.01.2007, arătând că ambii sunt în îngrijirea sa, iar nevoile materiale ale acestora au crescut, sunt elevi și totodată din anul 2008 de la stabilirea pensiei de întreținere prin Sentința civilă nr. 289/2008, posibilitățile materiale ale pârâtului au crescut.
În drept a indicat art. 529 C.civ.
A depus Sentința civilă nr. 289/2008 de desfacerea căsătorie, încredințare minori și plată pensie de întreținere, actele de naștere minori.
Pârâtul a depus întâmpinare cu privire la petitul de majorare pensie de întreținere solicitând respingerea, întrucât veniturile sale sunt aceleași și în plus are în întreținere încă un minor, născut la 29.02.2012.
În cererea reconvențională a solicitat stabilirea locuinței unuia dintre minori la domiciliul său, considerând că le-ar acorda o creștere și educare adecvată. A depus adeverința de șomaj, copie act identitate, copie certificat de căsătorie și de naștere pentru minorul din căsătoria actuală.
Reclamanta pârâtă reconvențională s-a opus cererii reconvenționale, arătând că nu este de acord cu separarea copiilor, că copii au avut locuința ambii la domiciliul său de mai bine de 8 ani, că frecventează școala în acest oraș, că nu și-a arătat disponibilitatea de a păstra relații personale pârâtul cu copii și l-a sprijinit cu aceasta, dar nu este de acord cu separarea care le-ar crea prejudicii psihice copiilor, atât de apropiați între ei.
În instanță reclamantul reconvențional a arătat inițial că-și menține solicitarea de a i se stabili unuia dintre minori locuința la domiciliul său, iar după ascultarea părinților de către instanță, aceștia s-au învoit cu privire la exercitarea autorității părintești de către ambii, arătând că sunt divorțați prin Sentința civilă nr._ a Judecătoriei Miercurea C., ocazie cu care copii rezultați din căsătoria lor, A. T., născut la 10.12.2004 și A. Hunor, născut la 09.01.2007 i-au fost încredințați reclamantei spre creștere și educare, pârâtul tată menținând relații personale cu copii pe durata unui program de vizită. Astfel, aplicarea regulii generale prev. de art. 397 C.civ., privind exercitarea în comun a autorității părintești, văzând și concluziile anchetei sociale, este în interesul superior al copiilor. Că, deși lor exercită în comun autoritatea părintească, chiar dacă locuiesc separat și minorii locuiesc la unul dintre ei, conf. art. 36 al. 3 din Lg. Nr. 272/2004 vor lua împreună deciziile importante referitoare la alegerea țelului învățăturii, pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe, reședința copiilor. Ambii părinți au dreptul și îndatorirea de a crește copiilor, conf. art. 487 C.civ., astfel ei trebuie să se îngrijească de sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a copiilor, sunt obligați să le asigure o educație conform aptitudinilor și personalității lor, să le dea orientarea și sfaturile necesare, iar conform art. 491 C.civ., și art. 30 din Lg. Nr. 272/2004, cu privire la aspectul pus în discuție de pârât privind religia copiilor, instanța amintește că, în conformitate cu dispozițiile menționate copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie. Părinților le revine îndatorirea să îndrume copilul potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta, de gradul de maturitate ale acestuia fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie ori un anumit cult religios; ulterior copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
Deși, instanța a fost sesizată prin cererea principală a reclamantei cu cerere de majorare pensie de întreținere, conform art. 396 C.civ., este obligată de a hotărâ și asupra raporturilor dintre părinți și copii lor minori, în condițiile în care prin sentința de divorț copii au fost încredințați spre creștere și educare unuia dintre părinți și chiar în lipsa unei cereri privind exercitarea autorității părintești, locuința minorilor și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională a copiilor. Instanța, după ascultarea părinților și a copiilor minori și văzând raportul de anchetă socială, reține că este în interesul superior al acestora, prin examinarea criteriilor privind vârsta, conduita fiecărui părinte, modul în care până în prezent a răspuns fiecare nevoilor emoționale și fizice ale copiilor, stabilitatea pe care le-a asigurat-o până la acest moment, afecțiunea ce le-o poartă, preferința copiilor și natura relației acestora cu fiecare părinte, va dispune ca și în viitor locuința acestora să fie la domiciliul reclamantei mame și cei doi copii să crească împreună și nu despărțiți, astfel solicitarea pârâtului tată nu va fi admisă. De altfel, el a revenit asupra cererii privind separarea minorilor și unul dintre ei, la alegerea instanței să locuiască la domiciliul lui, înțelegând că această separare nu ar fi benefică dezvoltării morale și spirituale a copiilor lor, și că mai bine ar dezvolta relațiile personale cu aceștia prin întâlniri ale copiilor cu el și vizitarea la domiciliul său, găzduirea lor pe perioada programului de vizită, pe o durată de timp modificată pe timpul vacanței de vară a copiilor. Cu privire la modificarea programului de vizită pe durata vacanței de vară, părinții s-au înțeles, stabilind că copii vor locui la domiciliul reclamantei, acesta fiind părintele cu care copii au locuit în mod statornic. În privința pensiei de întreținere reține că pârâtul în calitate de părinte este obligat la întreținerea copiilor săi minori, că achită în prezent o pensie de întreținere de câte 109 lei și are în întreținerea sa al treilea minor, veniturile sale sunt la nivelul salariului minim pe economie, instanța în conf. cu art. 529 al. 1 C.civ., art. 527 C.civ., va stabili în cuantum de 169 lei lunar pentru fiecare minor. Una dintre îndatoririle părintești este și aceea de a depune diligențele necesare și sporite de a presta activități, chiar ocazionale, aducătoare de venituri, astfel încât să asigure o contribuție financiară de natură a sigura copiilor săi un standard decent al creșterii, dezvoltării, împreună cu celălalt părinte, mama care asigură întreținerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată și precizată de reclamanta D. Emeșe, din Sighișoara, .. 31, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul A. A., din comuna Cârța, ., jud. Harghita;
Stabilește ca autoritatea părintească cu privire la minorii A. T., născut la 10.12.2004 și A. Hunor, născut la 09.01.2007 să revină în mod egal și comun ambilor părinți.
Stabilește locuința minorilor la domiciliul reclamantei, mama.
Obligă pârâtul, tată să plătească lunar o pensie de întreținere majorată de la câte 109 lei lunar la 169 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data chemării în judecată, 24.09.2014 și până la majoratul minorilor, exceptând o lună din an, pe perioada în care copii se găsesc în program de vizită la locuința pârâtului.
Admite în parte cererea reconvențională a reclamantului reconvențional A. Hunor formulată 5.11.2014 și modificată la 09.02.2015.
Stabilește în favoarea reclamantului reconvențional program vizită al minorilor în sensul că mărește durata programului de vizită pe perioada vacanței minorilor, astfel cum s-a stabilit prin Sentința civilă 289/25.02.2008 a Judecătoriei Miercurea C., încât în vacanța de vară durata programului de vizitare a minorilor prin preluarea copiilor, la domiciliul său, va fi de o lună și jumătate în loc de o lună de zile.
Respinge cererea reclamantului reconvențional privind stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2015.
Președinte Grefier
B. G. B. A.
Red. BG/tehnored. AB
4 exemplare-16.02.2015
| ← Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 295/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1050/2015. Judecătoria... → |
|---|
