Pretenţii. Sentința nr. 542/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA

Sentința nr. 542/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 542/2015

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3192

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA

CIVIL

SENTINTA CIVILĂ Nr. 542

Ședința publică de la 12 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. V.

Grefier N. C.

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . pârâtul R. C., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 mai 2015, iar susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 12 mai 2015.

JUDECĂTORIA

Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta . în judecată pe pârâtul R. C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 24.000 lei reprezentând chirie restantă, 3914,16 lei majorări de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că Primăria comunei Fântânele a încheiat Contractul de închiriere nr.8/28.03.2013 cu pârâtul, având ca obiect 704 m.p. din clădirea pentru stația de tratare a apei, situat în Fântânele nr.125, jud. M., pentru desfășurarea unor activități de producție. La data de 19.04.2013 pârâtul, în temeiul prevederilor art.16 din contractul de închiriere nr.8/28.03.2013 a subînchiriat imobilul ce face obiectul contractului de închiriere, către ., cu sediul în B., ., ..

Până în luna octombrie 2013 chiriașul a achitat chiria aferentă contractului de închiriere, iar începând cu luna noiembrie 2013 nu a mai achitat această chirie. Prin notificarea nr.5129/25.11.2014 pârâtul a fost invitat la o întrevedere privind rezolvarea problemei pe cale amiabilă, dar notificarea a fost înapoiată de Poșta Română pentru „ Lipsa domiciliului”. Prin această notificare pârâtul i s-a pus în vedere faptul că notificarea constituie și punere în întârziere conform prevederilor art.1522 din Codul civil pentru suma de 24.100 lei reprezentând chirie restantă până la data de 31 octombrie 2014 și pentru suma de 3914,61 lei reprezentând majorări de întârziere, conform contractului.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. 1516-1518, 1796 lit. b, 1798 C.civil art.30 alin.1 C.p.c.

În probațiunea reclamanta a depus următoarele înscrisuri în copie: contractul de închiriere nr.8/28.03.2013, contractul de subînchiriere încheiat la 19.04.2013, notificarea nr.5129/25.11.2014 cu dovada comunicării ( f.3-14).

Prin întâmpinarea formulată ( f. 34-36), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele considerente.

Potrivit art.17 din contractul de închiriere nr.8/28.03.2013: „ Părțile convin ca, în cazul în care chiriașul nu-și execută obligațiile sale asumate prin prezentul contract, contractul de închiriere să fie desființat de drept, fără punere în întârziere și fără orice formalitate prealabilă”.â

Din interpretarea acestei clauze se deduce că, în caz de nerespectarea oricărei obligații a locatarului, contractul este reziliat de plin drept, fără somație. Principala obligație a locatarului constă în aceea de a plăti lunar chiria stabilită prin contract, conform art.10 al contractului. Coroborând prevederile art.17 cu cele ale art.10, contractul de închiriere este reziliat de plin drept,fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, pentru neplata chirie și pentru o singură lună.

Potrivit art.5 din contract: „ Neplata chirie la termen atrage după sine majorări de întârziere în cuantum de 0,1 %/zi întârziere, respectiv rezilierea contractului de închiriere după 2 luni consecutive de neplată, fără somație cu recuperarea debitului restant prin instanța de judecată”. Din interpretarea acestei clauze rezultă că în caz de neplată a chirie 2 luni consecutive, contract este reziliat de plin drept, fără somație.

Cu toate acestea, are întâietate art.17 din Contract care stipulează încetarea de plin drept a contractului la momentul neexecutării obligației de plată a chiriei de către pârât și nu art.5 din contract.

Cele două articole sunt contradictorii în ceea ce privește perioada după care operează rezilierea acestuia sens în care se impune a da eficiență dispozițiilor art. 1269 C.civil, conform cărora, dacă după aplicarea regulilor de interpretare contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă, adică a pârâtului, titularul obligației de plată.

Prin urmare a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere ca urmare a neplății prețului chirie aferente lunii noiembrie 2013, motiv pentru care pretențiile prezentate de reclamantă nu au nici un temei, cu atât mai mult cu cât nu a folosit în mod efectiv spațiul închiriat reclamanta fiind liberă să închirieze altcuiva imobilul, contractul fiind reziliat de plin drept.

Așadar, pactul comisoriu, înserat în contractul de închiriere la art.17 a produs efecte începând cu luna noiembrie 2013, fără a fiu necesară punerea în întârziere a pârâtului debitor, contractul încetând de la data de 276 noiembrie 2013.

Pârâtul a mai susținut că potrivit contractului de închiriere s-a obligat la plata sumei de 1995 lei /lună reprezentând prețul locațiunii. Prevederile art.3 din contract stabilit că: „ Plata chiriei se va face în baza facturii emise de către proprietar, până la data de 15 a lunii pentru care se face plata”.

Nu i-a fost emisă factura aferentă lunii noiembrie 2013, în baza căruia, urma să plătească chiria. Nici de la acel moment nu i-au fost comunicate facturi pentru lunile ulterioare, așa cum reclamanta avea obligația să emită. Având în vedere disp.art.249 C.p.c. cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar reclamanta, în raport de poziția sa procesuală nu a făcut dovada emiterii acestor facturi.

Mai mult chiar, plata chiriei se face, conform art.3 din contract, în baza facturii emise de proprietar, nu în baza contractului. Prin urmare, neexecutarea facturii de chirie nu dă dreptul proprietarului ( aflat din acest punct de vedere în culpă contractuală proprie) să obțină cu concursul instanței, sume care nu îi sunt datorate.

Pretențiile reclamantei apar din nou ca neîntemeiate, aceasta având obligația să emită facturile conform art.3 din contract.

De asemenea, pârâtul a precizat că durata contractului este de 30 de ani. Având în vedere acest lucru, este evident că reclamanta a ales să, uite de prevederile art.17 și art.5, solicitând chirie chiar în condițiile în care bunul este folosit de el, iar contractul a fost redactat chiar de reclamantă.

Prelungind logica reclamantei, nimic nu ar împiedicat-o din doi în doi ani ( existând prescripția extinctivă) să promoveze câte o acțiune prin care să îi solicite plata chiriei conform unui contract redactat de ea și care prevede expressis verbis că la nerespectarea obligației de plată contractul este reziliat deplin drept. Mai mult decât atât, reclamanta în mod evident știe și acceptă că raportul de locațiune a încetat de plin drept, din moment ce nu cere instanței să constate reziliat contractul de închiriere.

Reclamanta se prevalează de propria turpitudine prin aceea că, neluând în seamă clauzele contractuale pe care chiar ea le-a înserat în contract, prin care contractul este reziliat de plin drept de la data nerespectării obligației de plată pentru a solicita plata chirie, deși contractul nu este desființat cu privire la pactul comisoriu cuprins în el. Ori, acest comportament contravine principiului de drept nemo auditur propriam turpitudine allegans și constituie o tentativă de îmbogățire fără just temei, mai ales luând în considerare prevederile art.17 alin.2, care stipulează chiar că, în cazul nerespectării obligației de plată a chirie, contractul servește drept titlu executoriu pentru evacuarea chiriașului.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

Reclamanta la cererea instanței, a dat lămuriri în sens cu privire la modul de calcul al sumelor solicitate cu titlu de chirie restantă și majorări de întârziere ( f. 49).

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Între Primăria comunei Fântânele, în calitate de locator ( proprietar) și R. C., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr.8/28.03.2013, cu privire la imobilul – 704 m.p. din clădirea pentru stația de tratare a apei ( conform schiței anexă la prezentul contract), situat în localitatea Fântânele nr.125, jud. M., proprietatea comunei Fântânele, evidențiat pe poziția nr.57 în Anexa nr.41 la HGR 964/2002, modificată prin HGR nr.1466/2009 privind atestarea domeniului public al jud. M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. M., pentru desfășurarea activității de producție.

Conform art.2 din contract: „ Prețul chirie pentru spațiul ce face obiectul prezentului contract este în sumă de 1995 lei / lună, conform Procesului verbal de adjudecare nr.1117 din 28.03.2013. Prețul chiriei va fi indexat semestrial în funcție de rata inflației, comunicată de Institutul de S..

Art.3 din contract prevede: „ Chiriașul ( locatar) va achita chiria lunar, până la data de 25 a lunii pentru care se face plata. Plata chiriei se va face începând cu data de 1 aprilie 2013. Plata chirie se va face în baza facturii emise de către proprietar, până la data de 15 a lunii pentru care se face plata”.

În ce privește termenul închirierii s-a prevăzut că este de 30 ani cu începere de la data de 1 aprilie 2013 până la data de 31 martie 2043, cu posibilitatea prelungirii de comun acord, la expirarea termenului pentru care a fost închiriat, printr-un act adițional ( art.6 alin.1 ).

Părțile semnatare ale contractului și-au stabilit drepturi și obligații, reciproce, una din obligațiile asumate de pârât, în calitate de chiriaș, fiind aceea de plăți lunare chiria stabilită prin contract.

La art.17 din contract s-a stipulat: „ părțile convin ca, în cazul în care nu-și execută obligațiile sale asumate prin prezentul contract, contractul de închiriere să fie desființat de drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă”.

La data de 19.04.2013 pârâtul a încheiat un contract de subînchiriere, cu privire la imobilul descris mai sus, cu . B. pe un termen de 30 ani, cu începere de la 1 aprilie 2013 până la data de 31 martie 2043.

Pârâtul nu și-a îndeplinit însă obligația de plata a chiriei, pentru perioada noiembrie 2013- 31 octombrie 2013 debitul restant cu titlu de chirie fiind de 24.100 lei, iar cuantumul sumei datorate cu titlu de majorări de întârziere de 3914,61 lei.

Pârâtul nu poate invoca motivul că nu au fost emise facturile de către proprietari și acestea nu i-au fost comunicate, întrucât obligația de plată a chiriei decurge din contract și, prin urmare este ținută să o respecte.

Pactul comisoriu stipulat în contractul de închiriere, la art.17, nu poate fi invocat în favoarea sa de către pârâtul debitor, în condițiile în care nu și-a executat obligația contractuală.

Prin urmare constatând întemeiate pretențiile reclamantei și văzând și disp. art.1516 – 1518 art.1796 lit. b, art.1798 C.civil, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă, în consecință, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 24.100 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 01.11._14 și a sumei de 3914,61 lei reprezentând majorări de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta . social în loc. Fântânele nr.124 jud. M. în contradictoriu cu pârâtul R. C.. Cu domiciliul în loc. B., bld. Saturn, nr.14, etaj etaj 3, . și, în consecință:

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 24.100 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 01.11._14 și a sumei de 3914,61 lei reprezentând majorări de întârziere.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sighișoara

Pronunțată în ședință publică, 12.05.2015

PREȘEDINTE GREFIER

V. D. C. N.

Red.VD

Tehnored.CN

4 ex

10.08.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 542/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA