Contestaţie la executare. Sentința nr. 1008/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1008/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 1008/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
CIVIL
Sentința civilă nr. 1008
Ședința publică din data de 02. februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. M. – V.
Grefier: D. M. – D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatorul D. I. – cnp_ - SLATINA, ..39, AV. O. O., J. O. în contradictoriu cu intimatul S. S.A.R.L-PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA SRL - J_ - București, SEC.4, .,.> La apelul nominal făcut în ședință publică spre sfarșitul ședintei de judecata, in conformitate cu dispozițiile art. 215 Noul Cod de Procedura Civila coroborate cu dispozițiile art. 121 din Regulamentul de Ordine Interioara a instantelor judecatorești, au lipsit părțile. .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza ca este prim termen de judecata, pentru care contestatoarei ii incumbau obligații pentru indeplinirea carora a fost citata din data de 05.01.2016, obligatii care, insa, nu au fost indeplinite.
Instanta, avand in vedere ca partea – contestatoare a fost citata cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1531,07 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, aceasta formuland ulterior cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru soluționata prin incheierea definitiva din data de 26.01.2016, incheiere prin care contestatoarei i-a fost fixata obligatia de achitare a unei taxe judiciare de timbru in cuantum de 1000 lei, pe care, contestatoarea in virtutea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila trebuia sa ia cunoștiință și in consecință, sa procedeze la indeplinirea acesteia, partile trebuind sa-și exercite drepturile și obligatiile in condițiile și termenele stabilite de lege și de instanță, cu bună-credință și urmarind finalizarea procesului, in temeiul art. 237 alin. 2 Noul Cod de Procedura Civila coroborat cu art. 14 Noul Cod de Procedura Civila, invoca și reține spre soluționare excepția netimbrarii contestatiei la executare.
INSTANTA
Asupra cauzei civile de fata,
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 09.11.2015 sub nr_ contestatorul D. I. în contradictoriu cu intimatul S. S.A.R.L-PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA SRL a formulat contestatie la executare impotriva somației emisa in dosarul de executare nr. DDG 7213/1873/08.10.2015, de către BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC D. D. G., ce are la baza titlul executoriu - contractul de credit bancar nr. 5327, solicita sa se admita contestația si sa se dispuna anularea tuturor formelor de executare incepute in dosarul nr. DDG 7213/1873/08.10.2015 de către Biroul excutorului Judecătoresc D. D. G., înțelege sa invoce pe calea contestației la executare constatarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita fiind incidente dispozițiile Art. 705 Cod Procedura Civila si pe cale de consecința sa se dispuna desființarea titlului executoriu, anularea executării silite si a tuturor actelor de executare din dosar înțelege sa invoce nulitatea executării silite intrucat actul care sta la baza executării silite nu costituie titlu executoriu ca urmare a cesiunii creanței de către BCR Sucursala Județeană Slatina către S. S.a.r.L; contesta cuantumul sumei pentru care a fost emisa somatia, actele de executare întocmite in dosar precum si titlul executoriuin baza căruia s-a pornit executarea. Solicita obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul dosar.
In fapt, arata ca in data de 21.10.2015 a fost somata sa execute suma de 35.034, 07 lei, suma datorata in baza contractului de credit nr. 5327.
S-a început executarea silita împotriva sa pentru suma de_.07 lei si ni s-a comunicat de către B. D. D. G. o somație de plata . Executarea silita a fost pornita in temeiul -contractului de credit bancar nr. DDG_ .
In prezent, este tot mai frecventă practica instituțiilor bancare de a cesiona către societăți de colectare creanțe (in speța de fata RABON CREDIT SOLUTIONS), creanțele născute din contracte de credit devenite) neperformante. La fel de frecventă este însă și practica recuperatorilor de a executa silit debitorii în baza acestor contracte de credit cesionate.
Conform OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. Astfel, contractele de credit îsi păstrează caracterul de titluri executorii atâta vreme cât parte în contract este o instituție bancară.
De îndată ce contractul de credit este cesionat către o altă entitate juridică decât o Bancă (in speța noastră creditorul S. S.a.r.L), raportul dintre noul creditor și debitor capătă o altă natură juridică. în acest sens, OUG nr. 99/2006 interzice în mod expres entităților juridice care nu sunt instituții de credit să desfășoare activități cu specific bancar: SRL-ul recuperator de credite nu are dreptul de a percepe dobânzi/penalizări/comisioane bancare, nu mai este supus normelor și controalelor BNR.
Prin prisma aspectelor mai sus menționate, cel mai de inteles efect cauzat de cesiune este însă pierderea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit.
Astfel, creanța dobândită de S. S.a.r.L.in urma cesiunii nu își mai păstrează caracterul de creanță bancară constatată printr-un titlu executoriu. în același sens s-a pronunțat și Tribunalul Specializat Cluj în încheierea civilă din 06.01.2014 din dosar număr_/211/2013, în considerentele căreia a reținut că "(..) este greșit a interpreta că transferul creanței implică și transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanței nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. (..) Legiuitorul a înțeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituției de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal și accesoriile, precum și la subiectele sale: instituția bancară și debitorul."
Mai mult, cesiunea de creanță nu transferă titlul executoriu ci doar creanța "atestată de conținutul său, în limitele stabilite prin contractul de cesiune si care constituie titlul de creanță al cesionarului CONTRACT DE CESIUNE AL CĂRUI CONȚINUT NU A FOST COMUNICAT Contractul de credit încheiat de o unitate bancară cu debitorul nu stabilește în favoarea recuperatorului o creanță certă lichidă și exigibilă astfel că acesta nu se poate prevala în cadrul unei proceduri de executare silită de faptul că deține un titlu executoriu împotri^ debitorului. în acest sens s-a pronunțat Judecătoria Cluj-N. în Sentința civilă nr. 6045/2013 dată în dosar număr_/211/2012.
Astfel, pentru a putea demara în condiții de legalitate procedura de executare silită împotriva debitorului rău-platnic, este imperativ ca recuperatorul să urmeze procedura de drept comun în vederea obținerii unui titlu executoriu: litigiu în fața instanțelor de judecată finalizat cu pronunțarea unej hotărâri judecătorești definitive care să constate1 existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a recuperatorului față de debitor, urmată de investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești.
In acest sens considera ca in mod nelegal s-a continuat executarea, in cadrul acestui dosar, întrucât prin cesionarea creanței către S. S.a.r.L. s-a pierdut caracterul de titlu executoriu al contractului de credit bancar 5327/02.05.2006.
In ceeea ce privește excepția prescripției reglementata de art. 705 n.c.p.c., termenul de prescripție incepe sa curgă de la data când se, naște dreptul de a obține executarea silita.
Considera ca este îndeplinit termenul de 3 ani de la ultima plata pana in momentul când creditorul a declanșat procedura de recuperarea sumelor de bani, astfel consideram ca creditul este prescris.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie - art. 706 c.p.c.
In concluzie, odată cu împlinirea termenului de prescripție, titlul executoriu si-a pierdut puterea executorie, iar creditoarea si-a pierdut, dreptul de a cere executarea silita.
Având in vedere ca potrivit art. 631 alin.1 c.p.c. executarea silita se poate face doar in temeiul unui titlu executoriu, iar in dosarul executional DDG_ executarea silita a inceput in baza unui titlu care nu avea putere executorie, solicit sa constatați ca titlul executoriu este desființat si potrivit art. 642 c.p.civ. « daca s-a desființat titlul executoriu toate actele de executare in baza acestuia sunt desființate de drept. »
Ințelege sa conteste cuantumul sumei pentru care a fost cesionata creanța, suma ce cuprinde pe langa debitul principal si dobânzi si penalități, sa constatați ca.contractul de credit nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 662 c.pr.civ. pentru a putea fi pus in executare silita. Potrivit art. 662 « executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida si exigibila ».
Contractul de credit a fost încheiat pentru suma de 20.000 lei, din care au fost achitate sume de bani, insa executarea silita a fost inceputa pentru o suma mult mai mare, suma stabilita in mod discreționar decatre creditoare, întrucât titlul executoriu nu este însoțit de nici o anexa cu privire la detalierea modalității de stabilire a dobânzilor si comisioanelor.
Așadar creanța nu este lichida.
In drept, invoca dispozițiile art. 399 si urmat. Cod Procedura Civila
In dovedire a depus inscrisuri (f. 11-13).
Legal citat intimatul a depus intampinare solicitand respingerea cererii ca nelegala si netemeinica.
In fapt arata ca in data de 02.05.2006 intre contestatorul D. I., in calitate de împrumutat si BCR S.A., in calitate de creditor a fost încheiat contractul nr. 5327, care viza acordarea unui împrumut, prin care se punea la dispoziția împrumutatului suma de 20.000,00 RON.
La un interval ulterior datei acordării creditului, nemotivat, împrumutatul a încetat efectuarea plaților, constând in ratele lunare pe care le datorau băncii, iar astfel creditul contestatorului a fost declarat scadent anticipat. Acesta, nu a efectuat niciun demers pana la data declarării scadentei anticipate a creditului pentru a se obține o reesalonare a acesteia, o reducere a ratelor lunare datorate, o suspendare a acestor rate sau încheierea unui angajament de plata.
Acesta nu a contactat niciun reprezentant al băncii, in vederea soluționării pe cale amiabila a diferendului intervenit intre cele doua parti contractante. Astfel ca urmare a lipsei oricărei încercări de ajungere la o înțelegere cu reclamantul, creditul a fost declarant scadent anticipat.
Banca Comerciala R. S.A. in calitate de cedent si S. S.a.R.L in calitate de cesionar au încheiat in data de 26.10.2011 contractul de cesiune de creanțe neperformante prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, intre care se regăsește si cea rezultata din contractul de credit din data de 02.05.2006f incheiat intre Banca Comerciala R. S.A. cu DIACONII I..
Cesiunea de creanța a fost incheiata, in mod legal prin contractul de vânzare cumpărare de creanțe neperformante, cat si prin comunicarea notificării cesiunii de creanța către debitor.
Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul. Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța, mai mult, s-a dovedit opozabilitatea si in momentul înregistrării in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2015-i|_-BSP/2015-_-JUZ.
Societatea intimata a făcut dovada calității de creditoare atât prin contractul de cesiune de creanțe cat si prin avizul de inscriere al creanței in Arhiva Electronica, ca am indeplinit toate condițiile cerute de Legea 99/1999 si am făcut publicitatea cesiunii astfel cum este prevăzut de Lege.
Considera ca au fost respectate toate prevederile legale in privința transmiterii creanței si publicității acesteia.
F. de aceste aspecte, invoca:
-Excepția netimbrarii cererii.
-Excepția tardivității formulării contestației la executare:
In prezenta cauza, contestatorului i-au fost comunicate actele de procedura in data de 21.10.2015, iar contestația la executare a fost formulata si depusa in data de 09.11.2015.
Ca urmare a calificării contestației la executare ca fiind contestație împotriva executării silite însăși, în speță devin incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., fiind posibilă în acest context respingerea contestației la executare ca tardiv introdusă
-Exceptia lipsei căutații de reprezentant.
In conformitate cu dispozițiile art. 151 alin. (2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.
Pe fondul cauzei solicita respingerea cererii ca neintemeiata si nelegala
Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față le cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.
Debitorului s-a comunicat prin scrisori cesiunea de creanța, mai mult, s-a dovedit opozabilitatea si in momentul înregistrării in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2015-_-BSP/2015-_-JUZ.
In practica, se întâlnesc situații, care, excluzând culpa creditorului, fac imposibila obținerea confirmării de primire a notificărilor cesiunii de creanța (debitorul nu mai locuiește la adresa comunicata in contractul de credit, debitorul locuiește fara forme legale in chirie, debitorul refuza sa semneze de primire).
In susținerea sa, subliniaza faptul ca art.29 alin (1) Legea 99/1999 este o lege speciala, in raport cu dreptul comun, derogatorie de la acesta, consacrând in mod neechivoc condiția necesara si totodată suficienta a înscrierii cesiunii de creanța in Arhiva Electronica pentru opozabilitatea cesiunii.
In contraproba a depus inscrisuri (f. 33-82).
Asupra acțiunii civile de față:
Se retine ca in cauză partea-contestatoare a fost citata, pentru termenul de judecata din data de 02 februarie 2016, cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1531,07 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, aceasta formulând ulterior cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru soluționata prin incheierea definitiva din data de 26.01.2016, incheiere prin care contestatoarei i-a fost fixata obligatia de achitare a unei taxe judiciare de timbru in cuantum de 1000 lei, mai mica decât cea invederata
Se mai retine că, de suma respectiva, contestatoarea in virtutea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila trebuia sa ia cunoștiință și in consecință, sa procedeze la indeplinirea acesteia, partile trebuind sa-și exercite drepturile și obligatiile in condițiile și termenele stabilite de lege și de instanță, cu bună-credință și urmarind finalizarea procesului, cu atât mai mult cu cat cuantumul taxei de timbru a fost redus de la cel de 1531,07 lei la 1000 lei.
Pentru cele din precedente, in temeiul art. 237 alin. 2 Noul Cod de Procedura Civila coroborat cu art. 14 Noul Cod de Procedura Civila, la termenul din data de 02 februarie 2016, instanta a invocat exceptia netimbrarii contestatiei la executare
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 02 februarie 2016, s-a stabilit, in sarcina contestatorului, obligatia achitarii taxei judiciare de timbru în cuantum de 1531,07lei, diminuat la 100 lei, prin incheiere definitiva.
Citarea de achitare a taxei de timbru a fost dispusa de catre instanta de judecată, precizându-i-se contestatoarei sancțiunea anulării in caz de netimbrare.
La termenul de judecată din data de 02 februarie 2016, reclamantul contestator nu nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantumul chiar redus, fiind legal citat cu mențiunea sa timbreze contestatia la executare, sub sanctiunea anulării ca netimbrate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările ulterioare, acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
In temeiul art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”, iar daca taxa judiciara de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, ( deci nu mai mica, cum este cazul prezentei) instanța va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata.
Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cum contestatoarea nu a achitat taxa judiciară de timbru corespunzătoare obiectului cererii, instanța va face aplicarea textului de lege invocat și în consecință va admite excepția și va dispune anularea cererii.
Instanta, pentru a hotari asupra exceptiei ridicate din oficiu, are in vedere si existenta unei eventuale limitari a liberului acces la justitie al reclamantei, drept garantat de dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei si de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994.
In aceasta ordine de idei, instanta retine ca asupra conformitatii dispozitiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu prevederile art.21 din Constitutie, s-a pronuntat in mai multe randuri Curtea Constitutionala. Astfel, prin decizia nr.245/2000 (Monitorul Oficial, partea I, nr.158/29.03.2001), curtea a stabilit ca „prevederea cuprinsa in art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997, care se refera la obligatia de a se plati taxa judiciara de timbru stabilita la valoarea initiala prevazuta prin actiune, fara a se tine seama de reducerea ulterioara” nu contravine dispozitiilor constitutionale.
Aceeasi concluzie rezulta si din Decizia Curtii Constitutionale nr.1393/2008 (Monitorul Oficial, partea I, nr.98/18.02.2009), in care se retine ca „nicio dispozitie constituționala nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritarilor judecătorești sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor in justiție, excepțiile fiind posibile numai in măsura in care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați sa contribuie prin impozite si taxe, stabilite in condițiile legii”.
Decizia respectiva isi păstrează actualitatea, raportat la OUG nr. 80/2013- actuala legislație cadru in materia taxelor judiciare de timbru, prin prisma concluziilor si a raționamentului juridic.
In ceea ce privește compatibilitatea obligării parților dintr-un proces la plata taxei judiciare de timbru cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, asupra acestei chestiuni s-a pronunțat, in mai multe rânduri, Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, in cauza Weissman si altii impotriva Romaniei (Hotararea din 24 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.588 din 27 august 2007), Curtea a amintit ca nu a negat niciodata ca interesul unei bune administrari a justitiei poate justifica impunerea unei restrictionari financiare a accesului unei persoane la un tribunal (paragraful 35 din hotarare).
De asemenea, in cauza R. impotriva Romaniei (Hotararea din 8 ianuarie 2009), Curtea a considerat ca prin obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru exista o limitare a dreptului partilor de a accede la o instanta, limitare care, insa, urmareste un scop legitim, si anume limitarea cererilor in justitie abuzive si colectarea de fonduri pentru bugetul justitiei. Asadar, in sine, aceasta limitare este considerata justificata, condamnarile Romaniei pe aceasta tema datorandu-se, in esenta, faptului ca nu a existat o cale de atac efectiva impotriva modului de stabilire a taxei de timbru si nici o posibilitate a partilor de a se adresa instantei pentru a obtine o scutire sau esalonare a platii taxei judiciare de timbru, transformandu-se, astfel, accesul liber la justitie ..
In prezent, instanta constata ca partile au la indemână posibilitatea de a obține, in mod efectiv, o scutire de la plata taxei judiciare de timbru sau o eșalonare a plații acesteia (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila), astfel ca dreptul de acces la justitie nu este derizoriu, ci efectiv.
Pentru cele arătate in precedent, instanta de judecata va admite exceptia netimbrării cererii reclamantului contestator S. M. D., invocata din oficiu, de catre instanta de judecata
Va anula cererea formulata de reclamanta contestatoare D. I. – cnp_, în contradictoriu cu intimatul S. S.A.R.L-PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA SRL, având ca obiect „contestație la executare„ ca netimbrată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării cererii reclamantei contestatoare D. I., invocata din oficiu, de către instanta de judecata.
Anulează cererea formulata de reclamanta contestatoare D. I. – cnp_, cu domiciliul procesual ales in Municipiul slatina, ..39, J. O., la Cabinet AV. O. O., în contradictoriu cu intimatul S. S.A.R.L-PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA SRL - J_ - București, SEC.4, ., . obiect „contestație la executare„ ca netimbrată
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 02 februarie 2016.
P. GREFIER
Redactat VVM
Tehnored. I.M.
Ex. 4/08.02.2016
| ← Suspendare provizorie. Încheierea nr. 415/2016. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 357/2016. Judecătoria SLATINA → |
|---|
