Plângere contravenţională. Sentința nr. 110/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 110/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 110/2015
DOSAR NR._ pl.p.v.c.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 110
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Stanculescu C. N.
GREFIER – S. A.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. C., în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect anularea p.v.c . nr._/03.11.2014.
La apelul nominal, a răspuns petentul, lipsind intimata.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, verificând din oficiu competența în temeiul art. 131 C.proc.civ, constată că, față de obiectul cauzei și disp. art. art.33 din LG 171/2010, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În temeiul art.254 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Se constată că intimata, prin întâmpinare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că probele solicitate în cauză sunt legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța le va încuviința.
Instanța, în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 14.11.2014, sub nr._, petentul C. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. M., anularea procesului verbal . nr._/03.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 03.11.2014 a fost încheiat procesul verbal . nr._ prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru încălcarea legii nr. 171/2010, respectiv pentru că în data de 03.11.2014 ar fi transportat material lemnos fără a avea forme legale.
A susținut că a transportat material lemnos la domiciliul numitului C. D., care a achitat contravaloarea acestuia și că materialul lemnos provenea din pădurea proprietate personală a acestuia.
A mai arătat petentul că, procesul verbal de contravenție nu este semnat nici de el și nici de un martor asistent, așa cum prevăd disp. art.19 din OG 2/2001.
În dovedire petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat și chitanță taxă timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că în data de 03.11.2014, petentul a transportat cu un vehicul cu tracțiune animală material lemnos de esență cer și gârniță, fără a avea pentru acesta documente legale de proveniență, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 19 alin.1 lit. b și sancționată de art.19 alin.1 din Lg.171/2010.
Au fost anexate raportul agentului constatator din 24.11.2014, proces-verbal de depistare, proces-verbal de dare în custodie.
La data de 29.12.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 19). Petentul recunoaște că a transportat material lemnos, dar că acesta a fost transportat pentru numitul C. D. care a achitat contravaloarea lemnului așa cum stabilise cu pădurarul. Susține că nu realizează venituri, muncește cu ziua pentru a-și întreține familia și din acest motiv a mers sa transporte lemnele numitului C. D.. Nu a știut că trebuie să dețină acte pentru transport.
Sub aspect probatoriu instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.11.2014 de Postul de poliție Stîngăceaua, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 2.000 lei, întrucât în data de 03.11.2014, orele 11.00, a fost depistat transportând cu vehiculul cu tracțiune animală material lemnos în cantitate de 1,100 mc, de esență cer și gârniță, fără a poseda documente legale de proveniență, fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 și sancționată de dispozițiile art. 19 alin. 1 din același act normativ.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petenta în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, observând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ /03.11.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Raportat la motivul de nulitate invocat de către petent prin plângere, instanța constată că procesul-verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Astfel, petentul a susținut că procesul – verbal atacat este nul întrucât nu este semnat de un martor asistent. Instanța constată că dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, prevăd că „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.`”
Așadar, obligația ca procesul – verbal să fie semnat de un martor există în situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, iar în speță petentul nu a fost de față la întocmirea procesului – verbal. Prin urmare, agentul constatator avea obligația de a identifica un martor asistent, însă neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu nulitatea relativă care este condiționată de producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. În speță, petentul nu a invocat și nu a făcut dovada vreunei vătămări, astfel că nu se impune anularea actului administrativ pentru acest motiv.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs. Slovacia, A. vs. România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, ce prevăd faptul că reprezintă „contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.”
Din probele administrate în cauză, instanța reține că starea de fapt astfel cum a fost prezentată în procesul – verbal de contravenție corespunde realității. De altfel, prin plângerea adresată instanței, petentul a recunoscut că a transportat lemnele pentru numitul C. D. fără a deține documente legale, materialul lemnos provenind din pădurea proprietatea acestuia din urmă.
Din raportul întocmit de agentul constatator la 24.11.2014 (f.11), ca de altfel și din procesul verbal de depistare (f. 12-14), instanța reține că organul de poliție a constatat personal fapta reținută în sarcina petentului, așa încât procesul – verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie ce nu a fost răsturnată de către petent, acesta nefăcând dovada existenței unei alte stări de fapt.
Împrejurarea că petentul a transportat lemne ce proveneau din pădurea proprietatea unei persoane care i-a achitat contravaloarea transportului, nu îl exonerează pe petent de răspunderea contravențională, fiind lipsite de relevanță condițiile în care petentul deținea materialul lemnos, conținutul contravenției fiind transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, astfel că petentul nu ar fi trebuit să efectueze transportul respectiv în lipsa actelor.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute și sancționate de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În speță, petentului i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în sumă de 2.000 lei și s-a dispus confiscarea cantității de material lemnos.
Instanța constată amenda aplicată este mare întrucât deși transporta material lemnos fără a avea aviz de însoțire, cantitatea de material lemnos transportat este relativ mică – 1,1 mc, astfel că fapta are un pericol social mai redus. De asemenea, se mai constată că petentul a recunoscut săvârșirea faptei prin plângerea adresată instanței, iar în dosar nu sunt date din care să reiasă că a mai fost sancționat contravențional pentru același gen de faptă
În aceste condiții, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului și reeducarea acestuia, de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească o astfel de faptă și să se supună controlului din partea reprezentanților puterii de stat, realizându-se astfel scopul punitiv și preventiv al sancțiunii.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei aplicată prin procesul - verbal . nr._ încheiat la data de 03.11._ de Poliția Stângăceaua, cu sancțiunea avertismentului și a exonera petentul de la plata amenzii contravenționale, atrăgându-i atenția ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale. De asemenea, va menține celelalte mențiuni din procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. C., domiciliat în ., CNP-_, în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Dr. Tr. S., ..75, jud. M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii de 2000 lei, aplicată prin p.v.c . nr._/03.11.2014 întocmit de I. M., cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Atrage atenția petentului ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispozițiile din procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Strehaia, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. N. S. A.
Red. S.C.N.
Dact.S.A.
4 expl./11. 02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 61/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 96/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
