Pretenţii. Sentința nr. 108/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 108/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă Nr. 108/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. S.
Grefier A. S.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâta B. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
P. acțiunea civila înregistrată la nr._ reclamanta T. E. a chemat în judecata pe pârâta B. L., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în anul 2009 a cumpărat, împreună cu fiica sa- pârâta B. L., un imobil situat în comuna Butoiești, ., încheind actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 535/12.03.2009.
Pârâta a părăsit imobilul, luându-i toate bunurile mobile care se aflau în casă, respectiv: un aragaz, o butelie, un frigider, o mașină de spălat, un aspirator, un cuptor cu microunde, un televizor, o combină muzicală, un pat, o masă, 4 scaune, un șifonier, un set de 12 tacâmuri, un set de 12 farfurii, un set de 6 oale, un set de 6 cești, un set de 6 pahare, 4 fețe de masă, 10 prosoape, 4 pături, 4 cearșafuri, 4 perne, o pompă apă, furtun de 60 m. o vacă, un cal, bunuri în valoare de 10.000 lei, iar în prezent refuză să îi restituie aceste bunuri.
A solicitat obligarea pârâtei la restituirea bunurilor, sau la plata contravalorii acestora.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 563 și 566 C.civ.
La dosar au fost anexat în copie: CI reclamant, contract vânzare cumpărare aut. nr. 535/12.03.2009.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 605 lei.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu martorii O. M. și M. E..
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, precum și proba cu martorii O. M. F. și M. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
P. acțiunea formulată, reclamanta T. E. a invocat faptul că pârâta B. L. i-a luat mai multe bunuri și a refuzat să i le mai restituie.
În administrarea și îndeosebi în aprecierea probelor instanța pornește de la dispozițiile art. 249 C.pr. civ. potrivit cărora cel ce face o susținere în cursul judecății trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Ca atare, în cauza de față reclamantei îi revine sarcina probei (onus incumbit actori) atât cu privire la faptul că bunurile îi aparțin, că i-au fost luate de pârâta, precum și la faptul că aceasta din urmă refuză să i le restituie, urmând ca subsecvent dovedirii acestor aspecte, pârâta, prin răsturnarea sarcinii probei, să facă dovada restituirii bunurilor respective sau a faptului că bunurile nu îi aparțin reclamantei.
În contextul probatoriului administrat, instanța are în vedere atât semnificația fiecărei probe administrate, dar mai ales aptitudinea acestora de a face nu doar probabil dar și cert faptul juridic alegat de reclamantă.
Privitor la interogatoriul luate pârâtei, instanța constata ca pârâta neaga constant și necondiționat că ar fi luat bunurile și că le-ar fi dus la soțul ei. Astfel, administrarea probei cu interogatoriul nu a condus la afirmații care ar putea fi considerate ca fiind recunoașteri de către pârâta a faptelor alegate de reclamantă.
De asemenea, instanța reține că nici martorul M. E., propus de reclamantă, nu cunoaște nimic despre cele susținute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, aceasta declarând că nu știe nici dacă reclamanta i-a cumpărat bunuri pârâtei și nici ca pârâta să fi fost plecată de la domiciliu.
Instanța mai reține că situația de fapt arătată de reclamantă a fost susținută de declarația martorei O. M. F..
Instanța consideră însă că această depoziție ridică serioase semne de întrebare cu privire la obiectivitatea sa; în acest sens, instanța are în vedere faptul că această martora este concubina fiului reclamantei, ceea ce o face vulnerabilă în fața eventualelor sugestii venite din partea acesteia.
În aceste condiții, instanța consideră așadar că se impune înlăturarea respectivei depoziții, întrucât dă naștere unor dubii rezonabile, de care nu se poate să nu se țină cont.
De asemenea, instanța învederează că atâta vreme cât reclamanta a formulat anumite pretenții față de pârâtă, acesteia îi revine sarcina de a face proba veridicității și temeiniciei acesteia.
Cu alte cuvinte nu pârâta este obligată a dovedi inexistența faptului pretins prin acțiunea introdusă, ci dimpotrivă, reclamanta trebuie să facă dovada dreptului pretins.
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația expres prevăzută de art. 249 C.pr.civ., și anume de a–și dovedi pretențiile formulate, sarcina probei în procesul-civil incubând, în primul rând, reclamantului. Este adevărat că, în baza rolului activ, instanței de judecată îi revine sarcina de a sprijini părțile în dovedirea susținerilor, însă rolul activ nu trebuie să ducă la transformarea judecătorului într-un avocat al părții. De altfel, potrivit art. 1 alin 1 C.pr.civ. părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Instanța arată că reclamantei i s-a creat în mod efectiv și concret cadrul necesar pentru a-și exercita dreptul de acces la o instanță, punându-i-se la dispoziție mijloacele procedurale necesare pentru a aduce dovezi în favoarea sa. Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovada că starea de fapt pe care o susține corespunde realității.
Cunoscut fiind în dreptul material și procesual principiul potrivit căruia „a nu proba dreptul” este echivalent cu „a nu avea dreptate” (idem est non esse .) instanța apreciază că în cauză pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, urmând ca pe cale de consecință să respingă cererea ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere că s-a respins acțiunea reclamantei, instanța va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. E., cu domiciliul în com. Butoiești, ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta B. L., domiciliată în com. Butoiești, ., CNP_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2015.
Președinte, C. N. S. | ||
Grefier, A. S. |
Red. S.C.N.
Dact.S.A.
Ex.4/17. 02.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 96/2015. Judecătoria STREHAIA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
