Plângere contravenţională. Sentința nr. 1120/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1120/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă Nr. 1120/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. S.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. M. și pe intimat I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, intimata solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care, instanța, verificând din oficiu competența în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ, constată că, față de obiectul cauzei și disp. art. 94 pct.2 C.pr.civ. și art.118 OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În temeiul art.254 Cod procedură civilă instanța dispune asupra probatoriului.
Instanța constată că petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei cu martorul I. Velentin, iar intimatul prin întâmpinare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei cu înregistrarea video.
Constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosar solicitată de către petent este legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța o va încuviința.
În ceea ce privește proba cu martorul I. V., instanța urmează să o respingă față de teza probatorie, respectiv stabilirea vitezei cu care circula petentul, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
De asemenea, constatând că proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video solicitate de către intimat sunt legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, le va încuviința.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
La data de 27.05.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petentul C. M. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.05.2015, solicitând, anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Solicită să se constate că procesul verbal este lovit de nulitate relativă, întrucât agentul constatator a aplicat atât măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce cât și ce a aplicării a 6 puncte de penalizare, încălcând astfel prevederile art. 108 alin. 1 lit. d din OUG 195/2002.
În fapt, la data de 24.05.2015, petentul se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6, din direcția S.-C., unde a fost oprit de un echipaj de poliție, iar după verificarea actelor, unul dintre agenți i-a comunicată va fi sancționat contravențional deoarece a condus cu o viteză de 102 Km/h.
Precizează că traseul pe care se deplasa este foarte circulat, iar în momentul dinaintea opririi de către echipajul de poliție a fost depășit de alte două autoturisme care circulau cu viteză mare.
În acord cu jurisprudența CEDO în cauza A. contra României, în privința prezumțiilor și limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, solicită instanței de judecată să constate că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie data de constatare personala a faptei de către agent.
A mai învederat faptul că, din punct de vedere funcțional, în procesul verbal contestat nu este precizat dacă viteza reținută a fost stabilită de aparatul radar funcționând în regim staționar sau în regim de deplasare pentru a putea constatat în mod cert viteza cu care a circulat în momentul depistării, având în vedere prevederile art. 3.1.1. lit. c din NML 021-05 care stabilesc că eroarea maximă tolerată în regim staționar este de +/-3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h și +/-4% în regim de deplasare pentru aceleași viteze
Întrucât măsurarea vitezei autoturismului nu se poate aprecia cu certitudine decât în cadrul acestor marje de eroare, consideră că agentul constatator nu a stabilit cu exactitate viteza cu care circula și i-a aplicat o sancțiune nelegală.
Consideră că această eroare de măsurare creează serioase dubii asupra stării de fapt constatate și solicită aplicarea principiului de drept " În dubio pro reo".
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat prevederile OUG 195/2002, OG 2/2001.
Anexat plângerii a depus: procesul verbal de contravenție original, dovada reținerii permisului de conducere, copie CI, chitanța privind achitarea taxei de timbru.
La data de 23.06.2015, intimata I. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., având în vedere că fapta a fost săvârșită pe DN 6, localitatea Fața Cremenii, aflată în circumscripția Judecătoriei Strehaia, motiv pentru care solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Învederează că abaterea săvârșită a fost filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI_.
În drept și-a întemeiat întâmpinare pe dispoz. art. 205 și urm. C.p.c.
Anexat întâmpinării a depus buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, raportul agentului constatator, atestat operator radar și CD-ul cu înregistrarea video a faptei.
La data de 20.07.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a menținut motivele arătate în plângerea formulată.
Prin sentința civilă nr._/21.10.2015, Judecătoria C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, jud. M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 12.11.2015, sub nr._ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.05.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 24.05.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea Fața Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION ROM 322 montat pe auto MAI_, cu viteza de 102 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/24.05.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 O.U.G. nr. 195/2002, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. Constatările agentului menționate în cuprinsul procesului verbal se coroborează întocmai cu înregistrarea radar pe suport magnetic (f. 15 dosar declinat), care face dovada că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu o viteză de 102 km/h, în data de 24.05.2015, ora 11:03:21 (cadrele 2161-2170 din înregistrarea video). Totodată, instanța urmează a reține că viteza cu care circula petentul a fost înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI –_, aparat care a fost verificat metrologic sub aspectul preciziei înregistrărilor, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 15.03.2013 (f. 14 dosar declinat). De asemenea, instanța reține că faptul constatării contravenției aparține unui polițist rutier, care deține atestat de operator radar (f. 15).
Instanța nu poate reține nici apărarea petentului referitoare la eroarea tolerată de care ar fi trebuit să țină cont agentul constatator la aplicarea sancțiunii pentru următoarele motive:
Eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei la care face referire petentul este reglementată de Ordinul 301 din 23.11.2005 prin care s-a aprobat norma de metrologie legală LML 021-05 al cărei domeniu de aplicare stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Scopul acestei reglementări este acela ca aparatele de măsură să poată fi introduse pe piață și puse în funcțiune, eroarea de toleranță conform pragurilor legale având relevanță doar pentru ca aparatele să poată fi avizate/autorizate. Viteza ce se ia în calcul la stabilirea faptei contravenționale prevăzute de art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, este cea constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în speță fiind viteza de 103 km/h așa cum a fost înregistrată de aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurarea vitezei, aparat verificat metrologic și montat pe autospeciala MAI_, termenul de valabilitate fiind de un an, respectiv 15.04._15.
De asemenea, se au în vedere și dispozițiile art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006, în conformitate cu care agentul constatator va încheia procesul verbal de contravenție pe baza măsurătorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De altfel, în acest sens este și punctul de vedere al Biroului Român de Metrologie Legală, potrivit căruia cerințele cuprinse în NML 021-05, printre care și erorile tolerate, nu se aplică la funcționarea propriu zisă a cinemometrelor ci doar pentru verificarea metrologică în vederea emiterii buletinului de verificare.
În ceea ce privește susținerea petentului privind dovedirea efectuării autotestării cinemometrului, instanța reține că, potrivit modificărilor aduse Normei de Metrologie Legală NML 021-05 prin Ordinul nr. 187/2009, conform pct. 3.5.1 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: „data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Menționăm că în forma inițială a normei, printre mențiunile ce trebuia să fie prevăzute în înregistrări era și „faptul că a fost efectuată autotestarea”. Acesta a fost modificat inițial prin Ordinul nr. 153/2007, sub forma „faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea”. Ulterior, datorită faptului că în România nu se mai utilizează niciun tip de cinemometru care să intre în măsurare fără a-și efectua autotestarea, prin Ordinul nr. 189/2009 această cerință a fost eliminată.
Pe cale de consecință, menționarea că a fost efectuată autotestarea nu este necesară pentru validarea înregistrărilor efectuate, astfel că și aceste susțineri ale petentului urmează a fi respinse.
Mai mult, instanța reține faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve cu mențiunea „nu are obiecțiuni”, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului-verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Având în vedere aceste considerente, instanța consideră că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii, instanța reține că aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite. Astfel, fapta petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan. Astfel, având în vedere conduita petentului, sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru îndreptarea pe viitor a acestuia și nu se impune nici înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. M., CNP_, domiciliat în C., ., jud. D., împotriva procesului–verbal de constatare a contravenției . nr._/24.05.2015 încheiat de I. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..75, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, C. N. S. | ||
Grefier, C. B. |
Red.C.S.
Teh.C.B.
4 ex./21 Decembrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1147/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1079/2015. Judecătoria... → |
|---|
