Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 22/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINȚA CIVILĂ nr.22
Ședința publică din data de 15.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - S. C. N.
GREFIER: S. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul S. S. P. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată prezența petentului și a martorului N. F. și lipsa reprezentantului intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, sub prestare de jurământ a fost audiat martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după semnare.
Din oficiu, instanța a luat un interogatoriu petentului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul petentului.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 22.07.2014, sub nr. de dosar_ petentul S. S. P. în contradictoriu cu intimatul I. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/15.07.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat de bucurie că a terminat liceul cu medii foarte bune a ascultat muzica cu 2 colegi, iar vecina acestuia a sesizat poliția. A mai arătat petentul că nu a ascultat muzica la intensitate mare, iar ceilalți vecini nu au fost deranjați.
Petentul a mai precizat că după câteva săptămâni a promovat examenul de bacalaureat și de bucurie a ascultat muzică ziua și seara. Vecina lui, C. A., a anunțat poliția că ar fi ascultat muzică până la ora 3:30 noaptea. Petentul mai susține că fiind chemat la poliție pentru a da explicații la cele sesizate de numita C. A. a semnat declarația de frica poliției.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat, chitanță taxă de timbru.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei în conformitate cu disp.art.19 din OUG 80/2013.
Examinându-se cererea de chemare în judecată conform dispozițiilor art. 200 alin. 1 C.pr.civ., instanța a constatat că aceasta nu îndeplinește toate cerințele prevăzute la art. 194-197 C.pr.civ.
Astfel, prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 02.09.2014 (f.6) s-au comunicat petentului în scris lipsurile cererii, cu mențiunea că, sub sancțiunea anularii acesteia, conform art. 200 alin. 3 C.pr.civ., trebuie sa facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare, după cum urmează: să indice codul său numeric personal; să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază plângerea contravențională; să arate dovezile pe care înțelege să le administreze, dacă dovada se face prin înscrisuri se vor aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 150 C.pr.civ., iar dacă se va cere dovada cu martori se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor.
Petentul la data de 05.09.2014 a îndeplinit obligațiile impuse de instanță depunând o cerere prin care a indicat datele solicitate, a propus ca martor pe N. S., a mai menționat că nu a mai fost sancționat niciodată. De asemenea, a arătat că în drept își întemeiază cererea pe Legea nr. 61/1991.
La data de 09.09.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor către intimat în temeiul art. 201 alin. 1 Ncpc, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare conf. art. 165 Ncpc, sub sancțiunea prevăzuta de art. 208 alin 2 Ncpc .
La data de 25.09.2014 intimata I. M. a depus întâmpinare la plângerea contravențională, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
S-a arătat că la data de 13.07.2014, petentul aflându-se la locuințasa din satul M. R., . ordinea și liniștea locuitorilor prin ascultarea de muzică la intensitate mare.Petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 pct.25 din Lg.61/1991.
S-a înaintat la dosarul cauzei raportul agentului constatator din 16.09.2014 și documentele care au stat la baza aplicării sancțiunii.
Prin rezoluția din data de 26.09.2014 s-a dispus comunicarea întâmpinării către petent, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns la întâmpinare în teremen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri atât pentru petent cât și pentru intimat. De asemenea a fost încuviințată pentru petent proba testimonială, fiind audiat martorul N. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._/15.07.2014 încheiat de I. M., petent a fost sancționată cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.25 din Lg.61/1991 rep., întrucât la data de 13.07.2014, petentul aflându-se la locuințasa din satul M. R., . ordinea și liniștea locuitorilor prin ascultarea de muzică la intensitate mare .
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța va avea în vedere acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.07.2014 încheiat de I. M. constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat nicio cauză de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.07.2014 încheiat de I. M..
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală.
Aceasta deoarece acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.
Mai mult, în cauza A. împotriva României, hotărâre din 04.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu referire la aplicabilitatea art.6 din Convenție în litigiul în care reclamantul a fost sancționat în temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991, în sensul că în lumina criteriilor ce decurg din jurisprudența sa constantă în materie (cauza Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit, nr._/98, CEDH 2003-X), în pofida naturii pecuniare a sancțiunii efectiv aplicate reclamantului, a cuantumului său redus și a naturii civile a legii care incriminează această contravenție, procedura în cauză poate fi asimilată unei acuzații în materie penală. S-a constatat mai întâi că dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991 au un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor, că prescriu un anumit comportament însoțit de o sancțiune menită să prevină și să reprime în același timp (cauza Ozturk c.Germania, hotărârea din 21.02.1984).
În jurisprudența sa (cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție.
Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de codul de procedură civilă (art.47 din O.G.nr.2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).
Transpunând aceste principii în speță, instanța constată că petentul are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 2 pct. 25 din Lg.61/1991 Republicată, potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1000 lei tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă”.
Din probatoriul administrat, respectiv din procesul verbal întocmit, din înscrisurile depuse de intimată și petent, din declarația martorului N. F. I., precum și din declarațiile extrajudiciare ale numitului N. I. și ale petentului, date în fața organelor de poliție din cadrul Postului de Poliție Corcova, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia de către agentul constatator săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 25 din legea 61/1991, petentul săvârșind fapta reținută în procesul verbal de contravenție.
De altfel, chiar petentul recunoaște, prin cererea introductivă (f.24), faptul că a ascultat muzică în ziua respectivă, dar ca a ascultat la o intensitate redusă, fapt pe care l-a susținut și cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de instanță. De asemenea, chiar și prin declarația extrajudiciară dată de petent în fața organelor de poliție (f. 21) acesta a arătat că a ascultat muzică în data respectivă, acesta menționând în declarație: „în seara zilei de 12.07.2014…la locuința mea au venit 3 prieteni…aceștia rămânând la mine până în jurul orelor 2. În acest timp am ascultat muzică, însă nu la o intensitate încât să deranjeze vecinii…”.
De asemenea, instanța reține din declarația extrajudiciară, dată în fața organelor de poliție, a numitului N. I. (f.20), că și acesta a auzit muzică la locuința petentului, până în jurul orelor 22:00, ora la care s-a culcat, dar că pe el personal muzica nu l-a deranjat. Și martorul N. F. I., audiat în cursul cercetării judecătorești, a arătat că la locuința martorului se auzea muzică în data respectivă, dar după aprecierea martorului se auzea destul de încet.
Astfel, instanța nu va avea în vedere susținerile martorului N. F. referitor la faptul că muzica se auzea încet, având în vedere că acesta locuiește peste drum de petent, în timp ce numita C. A. este chiar vecina petentului, fiind mult mai aproape de locul unde s-a produs zgomotul.
Mai mult, instanța reține faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului-verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că în data de 13.07.2014, petentul aflându-se la locuința sa din satul M. R., ., fără drept, liniștea locuitorilor prin ascultarea de muzică, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 2 pct.25 din legea nr. 61/1991 republicată.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acesteia amenda contravențională în cuantum de 200 lei în speță fiind aplicabil, astfel cum în mod corect a reținut și agentul constatator, art.3 alin.1 lit. b din Legea nr. 61/1991, care prevede aplicarea unei amenzi între 200 și 1000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 25 din același act normativ.
De asemenea, art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Totodată, potrivit art. 7 alin. 2 din ordonanță „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”, iar potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede aceasta sancțiune”.
Având în vedere gravitatea redusă a faptei săvârșite, de faptul că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că petentul ar figura în evidențele I. cu alte sancțiuni contravenționale, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească o astfel de faptă, realizându-se astfel scopul punitiv și preventiv al sancțiunii.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._/15.07.2014 încheiat de I. M., cu sancțiunea avertismentului și a exonera petentul de plata amenzii aplicate prin procesul verbal și a atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul S. S. P., CNP_, domiciliat în Corcova, ., în contradictoriu cu intimatul I. M., pentru anularea procesului - verbal . nr._/15.07.2014 încheiat de I. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/15.07.2014 încheiat de I. M., cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. N. S. A.
Red. SCN
Teh.SA
4 ex./29. 01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria STREHAIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 767/2015.... → |
|---|
