Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1192/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1192/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1192/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 1192
Ședința Camerei de Consiliu din 27 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine se află judecarea cauzei civile având ca obiect cererea de valoare redusă formulată de reclamanta E. K. Romania SRL în contradictoriu cu pârâta M. V..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de Consiliu au lipsit părțile, procedura desfășurându-se fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care instanța în temeiul art.131 Cod procedură civilă raportat la art.107 Cod procedură civilă constată că Judecătoria Suceava este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța estimează la acest termen durata procesului în temeiul art.238 Cod procedură civilă, deschide cercetarea judecătorească, încuviințează reclamantei în temeiul art.258 Cod procedură civilă ca fiind admisibilă și utilă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța închide cercetarea judecătorească și în baza art.392 Cod procedură civilă trece la dezbaterea fondului. Conform art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterea și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 05.12.2014, reclamanta E.OS K. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta M. V. a solicitat instanței pe calea cererii de valoare redusă, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 417,54 lei, obligarea la plata dobânzii legale, începând cu data de 25.10.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România SA (fosta .) și debitor s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate (telefonie mobila și trafic de date de tip GPRS)_ în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat_.Compania Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile: JAE_/JAE_/16.12.2011, JAE_/JAE_/16.11.2011, facturi care însă nu au fost achitate integral de către debitor.
A mai arătat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului până la concurența cu debitul principal iar apoi s-au calculat dobânzi legale conform OG 13/_.
Reclamanta a mai arătat că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului intervenit cu clientul său, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut rezultatul așteptat, iar în aceste condiții a înțeles să se adreseze instanței, considerând îndeplinite cerințele cerute de art.1025 din Noul Cod de procedură civilă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1025 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei. (f. 8)
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.9-40).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ. această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 417,54 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între . și pârâtul pârâta M. V. s-a încheiat la data de 13.10.2011 contractul nr._ (filele 23-24). În acest sens, S.C. Orange România S.A. s-a obligat la prestarea serviciilor de comunicații electronice integrate, astfel cum rezultă din informațiile despre pachetul Orange din contract iar în contrapartidă pârâtul s-a obligat la plata contravalorii abonamentului aferent fiecărei luni în maxim 14 zile de la emiterea facturii, potrivit art. 5 din contract. În temeiul prevederilor contractuale menționate reclamanta a emis facturi (filele 17-22).
Instanța mai reține cele invocate de către reclamantă, respectiv că dreptul de creanță al Orange România SA față de debitoarea M. V. a fost cesionat către E. INVESTMENT RO GMBH iar E. K. România SRL are calitate de administrator al activelor, ce îi dă dreptul să efectueze activități recuperare creanțe cedate. Instanța constată că societatea reclamantă nu a depus la dosar contractul de cesiune invocat.
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de cesiune, instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În acest context, contractul de cesiune menționat anterior, fiind încheiat după data de 01.10.2011, intră sub incidența cod civil din 2009 (în continuare C.Civ.). (f. 59 data cesiunii – 09.05.2013)
Potrivit art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În plus, conform alin. 2 din același articol, înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Textul legal enunțat prevede o condiție clară pentru ca instituția cesiunii de creanță să își producă efecte, și anume comunicarea către debitor a cesiunii, informarea acestuia. Dovada informării debitorului însă trebuie să se facă prin prezentarea notificării cesiunii, care se completează cu dovada confirmării de primire.
De asemenea, art. 1579 teza a II-a C.civ. prevede că cesiunea este opozabilă debitorului din momentul comunicării acesteia.
În acest context, instanța reține că publicitatea cesiunii, pentru opozabilitate atât față de terți, cât și față de debitorul cedat, se poate face în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Astfel, pentru ca cesiunile de creanță să fie opozabile debitorului și ca cesionarii să poată solicita acestuia executarea obligației, este necesar ca debitorul să fie notificat în scris cu privire la operațiunea intervenită sau să fi acceptat cesiunea în condițiile legii. Numai după îndeplinirea cerințelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului și nu mai poate face plata decât în mâinile cedentului.
Înscrierea în arhiva electronică asigură opozabilitatea față de terți, având importanță mai ales în cazul cesionarilor succesivi ai aceleiași creanțe în raport cu care are ca efect crearea unei ordini de prioritate între cesionari, în pofida existenței unei sau unor notificări sau acceptări din partea debitorului cedat. Această înscriere în arhivă poate să producă efecte de opozabilitate în toate cazurile de cesiune de creanță față de terți, dar nu este suficientă pentru realizarea opozabilității față de debitorul cedat, în cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea, astfel cum prevede textul legal amintit anterior.
Instanța reține că în situația de fapt dedusă judecății reclamanta E. K. România SRL nu a făcut dovada calității sale de creditoare, mai mult nu a depus la dosar nici contractul de cesiune de creanțe din data de 09.05.2013, menționat în extrasul AEGRM. În condițiile în care reclamanta nu a depus la dosar contractul de cesiune de creanțe din data de 09.05.2013 și nici dovada notificării cesiunii de creanță către pârâtă instanța apreciază că aceasta nu a probat că deține o creanță exigibilă față de pârâtă.
Simplul extras din Arhiva de Garanții nu poate avea ca efect considerarea cesiunii de creanță ca fiind opozabilă debitorului, în măsura în care nu există nicio dovadă cu privire la emiterea sau comunicarea efectivă a unei notificări către debitor. Mai mult, la dosar nu există vreo dovadă a faptului că a fost încheiat un contract de cesiune de creanță.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că cesiunea de creanță nu îi este opozabilă debitoarei M. V., atât timp cât reclamanta E. K. România SRL nu a făcut dovada calității sale de creditor. D. urmare, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta E. K. Romania SRL, cu sediul în București, ..10A, sector 2, înregistrată la Oficiul Comerțului sub nr.J40/_/2002, CUI_, în contradictoriu cu pârâta M. V. (CNP_), domiciliată în ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. M.C./Tehn. P.C./.4 ex ./07.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1191/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1184/2015.... → |
|---|
