Plângere contravenţională. Sentința nr. 1184/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1184/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1184/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1184
Ședința publică din 27 februarie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea plângerii formulată de petenta . SRL cu sediul în mun.Suceava, ..2, ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/03.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat U. V. pentru petentă (legitimație nr.634 – Baroul Suceava), lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Fiind primul termen de judecată, instanța constată că Judecătoria Suceava este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art.131 Cod procedură civilă raportat la art.32 din OG nr.2/2001.
Înainte de a trece la discutarea probatoriului, instanța pune în discuție lămurirea cadrului procesual având în vedere că s-a depus întâmpinare din partea ANAF prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală.
Apărătoarea petentei arată că trebuie să figureze ca intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală.
Instanța dispune rectificarea citativului urmând ca intimată să figureze ANAF prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală.
Instanța deschide cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe probe.
Avocat U. V. pentru petentă, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează petentei în temeiul art.258 Cod procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utilă și admisibilă soluționării cauzei.
Interpelată fiind, apărătoarea petentei arată că este de acord cu înscrisurile depuse de intimată.
Instanța încuviințează și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Interpelată fiind, apărătoarea petentei arată că nu are alte solicitări.
Nemaifiind alte solicitări, probe de administrat și excepții de invocat, instanța închide cercetarea judecătorească, deschide dezbaterea și acordă cuvântul în dezbateri în temeiul art.392 Cod procedură civilă.
Avocat U. V. pentru petentă, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea în parte a procesului verbal de constatare a contravenției întocmit la data de 3.11.2014 prin care petenta a fost obligată la plata unei amenzi contravenționale în cuantum de 2000 lei. Consideră că această amendă este prea împovărătoare pentru petentă, aceasta s-a conformat practic imediat cerințelor agenților constatatori și a procedat la achiziționarea registrului chiar în aceiași zi, astfel că nu se poate reține nici intenția de a eluda obligația contestatoarei de a deține acest registru. Arată că petenta a recunoscut în fața organelor de constatare că nu are acest registru și s-a conformat cerințelor agenților constatatori.
În ce privește modul și mijloacele de săvârșire a faptei, solicită a se reține că nu s-a adus atingere niciunei valori ocrotite de actul normativ în vigoare, nu a fost pusă în primejdie viața sau integritatea vreunei persoane prin săvârșirea faptei de către contestatoare și nici nu s-a creat vreun prejudiciu în sarcina vreunei persoane fizice sau juridice. Arată că această sancțiune are o funcție represivă și preventivă și nu urmărește acoperirea vreunui prejudiciu. Solicită a se avea în vedere că petenta se află la prima abatere iar amenda în cuantumul care a fost aplicat și stabilit de organele de constatare este în măsură să pună în dificultate și este împovărătoare pentru contestatoare. Mai arată că prin întâmpinare a recunoscut intimata că s-a aplicat un cuantum maxim pentru art.7 lit.a din Legea nr.252/2003, iar un avertisment era mai mult decât suficient și necesar pentru contestatoare să-și îndrepte comportamentul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța în temeiul art.394 Cod procedură civilă închide dezbaterea și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 18.11.2014, petenta . SRL în contradictoriu cu intimata ANAF prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/03.11.2014, solicitând anularea în parte a procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment..
În motivarea plângerii a arătat că la data de 03.11.2014, în urma controlului tematic efectuat li s-a cerut să prezinte registrul unic de control și deși anterior achiziționaseră registrul unic de control de la Direcția Generală a Finanțelor Publice, la data controlului nu l-a putut prezenta.
S-a reținut că nu au achiziționat în termen acest registru și le-a aplicat o sancțiune de 2000 RON amendă, conform art.8 alin.1 lit.a și b din Legea nr.252/2003.
Petenta consideră că sancțiunea aplicată este nelegală și neîntemeiată deoarece agentul constatator a încălcat dispoziția art.21 alin.3 din OUG nr.2/2001.
A arătat că potrivit art.21 alin.3 din OUG nr.2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele sancțiunii acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contestatorului.
A menționat că nu a mai fost sancționată contravențional, a achiziționat imediat un registru unic de control pe care l-a pus la dispoziția agentului constatator, încât față de gradul de pericol social concret al faptei, de persoana petentei, sancțiunea cu amenda de 2000 RON este prea severă.
În drept, a invocat art.21 alin.3 din OUG nr.2/2001.
În dovedire, a depus în copie, procesul verbal . nr._ încheiat la data de 3 noiembrie 2014.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței depusă la fila 5 dosar.
La data de 26.01.2015 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a învederat prevederile art.15 alin.1 din HG nr.520/2013, solicitând comunicarea actelor procedurale la sediul principal al ANAF situat în București, ., sector 5.
În motivare a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.11.2014, societatea reclamantă a fost sancționată cu suma de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art.7 lit.a din Legea nr.252/2003 și cu suma de 1000 lei potrivit art.7 lit.b din Legea nr.252/2003.
S-a reținut că în data de 03.11.2014, s-au efectuat verificări asupra documentelor financiar-contabile ale societății, documente puse la dispoziție de către reprezentantul legal, în persoana domnului administrator Pascari B. V.. Societatea desfășoară activitatea de: lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale CAEN 4120. Din verificările făcute la fața locului s-au constatat: omisiunea prezentării registrului unic de control la începutul verificărilor precum și omisiunea achiziționării registrului unic de control pentru sediul societății.
Intimata a arătat că regimul juridic și sancțiunile referitoare la registrul unic de control sunt prevăzute în Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control. Contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, autorizate potrivit legii, au obligația să țină registrul unic de control. Celelalte categorii de contribuabili pot ține registrul unic de control, în funcție de opțiunea acestora.
A menționat că registrul unic de control are ca scop evidențierea tuturor controalelor desfășurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, iar organele de control au obligația de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.252/2003 elementele: numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul. Mai mult, potrivit art.3 alin.4 din legea nr.252/2003, controlul se poate desfășura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prezentate.
Conform prevederilor art.4 din legea nr.252/2003, după finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul și data actului de control întocmit.
A invocat art.7 lit.a din Legea nr.252/2003.
În fapt, a arătat că societatea comercială verificată, în momentul în care inspectorii antifraudă au cerut prezentarea registrului unic de control, prin administrator Pascari B. V., a solicitat o pauză pentru a merge și a verifica existența la sediul societății a registrului solicitat. După un interval de timp, domnul administrator a revenit cu registrul cerut, achiziționat în acea zi de la Biroul de Comunicare și Servicii Interne din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Suceava, fapt ce poate fi validat prin verificarea facturii emise în momentul cumpărării registrului unic de control. Mai mult decât atât, în plângerea contravențională înaintată instanței de judecată de către agentul economic, acesta recunoaște atât faptul că nu a putut prezenta registrul cerut în momentul controlului, cât și faptul că momentul achiziției a fost ulterior verificării. În acest sens, consideră de maximă importanță prezența registrului unic de control în momentul controlului, acesta reflectând controalele efectuate, data lor, tematica, organele de control putând astfel să analizeze dacă agentul aconomic a mai fost sau nu controlat în domeniul financiar fiscal și tocmai din motivul că petenta nu a deținut Registrul unic de control nu se poate nici constata dacă aceasta a mai fost sancționată sau nu pentru a putea da credibilitate afirmațiilor legate de trecutul contravențional.
Cu privire la cererea de a se înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului a menționat că avertismentul se poate aplica numai dacă s-a săvârșit o faptă de o gravitate mai redusă.
A menționat și faptul că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatării cu propriile simțuri (ex probiis sensibus) de către inspectorii antifraudă solicitând a se reține că actul contestat se bucură de prezumția de legalitate și autenticitate și prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ce au stabilit reprezentanții autorității emitente.
De asemenea, a arătat că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin menținerea amenzii în cuantumul stabilit prin procesul verbal atacat, având în vedere atitudinea reclamantei față de fapta și urmările ei.
Față de cele arătate, a solicitat respingerea acțiunii formulate de . SRL ca fiind netemeinică și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție seri DGAF nr._/03.11.2014.
În drept, a invocat art.205 Cod procedură civilă.
La data de 12.02.2015 petenta . SRL a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de către intimată, solicitând a fi respinsă.
A arătat că se susține în întâmpinare că nu poate fi aplicată sancțiunea avertismentului datorită gravității normelor încălcate și scopului aplicării acestei sancțiuni, însă solicită instanței să rețină faptul că petenta și-a recunoscut culpa și mai mult decât atât a solicitat doar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În ceea ce privește scopul urmărit și urmarea produsă în urma nerespectării actului normativ imputat contestatoarei sub nici o formă nu s-a urmărit eludarea dispozițiilor legale și în acest sens este mai mult decât relevantă atitudinea contestatoarei care nu face altceva decât să probeze buna credință de care a dat dovadă, respectiv a procedat la îndeplinirea obligațiilor ce i se incumba chiar în aceiași zi.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate contestatoarei consideră că s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.34 raportat la art.38 alin.3 din OG nr.2/2001.
În acest sens, a arătat că petenta a recunoscut că nu dispunea de acest registru și mai mult decât atât a încercat imediat să-și îndrepte „greșeala” și s-a conformat dispozițiilor legale în sensul că a achiziționat acest registru, fapt reținut de către agenții constatatori. Mai mult decât atât, a arătat că nu se poate reține intenția de a eluda dispozițiile legale cu privire la obligațiile contestatoarei de a deține acest registru de control deoarece s-a conformat imediat și a achiziționat acest registru.
În ceea ce privește modul și mijloacele de săvârșire a faptei a arătat că nu s-a adus atingere niciunei valori ocrotite de actul normativ în vigoare și nu a fost pusă în primejdie viața sau integritatea vreunei persoane prin săvârșirea faptei de care contestatoarea se face vinovată și nici nu s-a creat vreun prejudiciu în sarcina vreunei persoane fizice sau juridice.
A mai arătat că a subliniat Curtea în mod repetat și pertinent și în acest sens face trimitere la cauza ZILIBERBERG contra Republica M., faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
A învederat că în speță sancțiunea aplicată constă în amendă contravențională, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte.
A precizat că această sancțiune nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
La individualizarea sancțiunii a solicitat a se reține faptul că petenta se află la prima abatere și nu a mai fost sancționată contravențional.
Instanța a încuviințat ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.11.2014 încheiat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, petenta . SRL, a fost sancționată cu suma de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art.7 lit.a din Legea nr.252/2003 și cu suma de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art.7 lit.b din Legea nr.252/2003.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 03.11.2014, în urma controlului tematic efectuat la petentă, s-a constatat la începutul controlului, că petenta nu a putut prezenta registrul unic de control, acesta fiind achiziționat ulterior de la sediul DGAF Suceava(. nr._), încălcând astfel prevederile art. 7 alin.1 lit.a din Legea nr.252/2003, conform cărora registru trebuie achiziționat în termenul prevăzut de art. 6 alin.2 și alin.3 precum și prevederile art. 7 alin.1 lit.b din Legea nr.252/2003.(f.4)
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În plus, petenta nici nu a criticat legalitatea procesului-verbal contestat, ci a contestat doar sancțiunea aplicată, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel cu privire la faptele retinute in sarcina petentei si anume nerespectarea prevederilor art. 7 alin.1 lit.a și b din Legea nr.252/2003, instanta reține urmatoarele:
În fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și de a-și exercita in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii netemeiniciei procesului verbal de contravenție, insa aceasta nu a probat faptul ca cele retinute in procesul-verbal nu sunt adevarate.
De asemenea, petenta în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, a arătat că nu contestă temeincia procesului-verbal ci doar modalitatea în care organul constator a înțeles să aplice dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Cercetând actul atacat sub aspectul sanctiunilor aplicate, prin prisma art 5 si art 21 alin 3 din OG 2/2001 instanta apreciaza ca amenda contraventionala aplicată, in cuantum de 2.000 lei, respectiv câte 1000 lei pentru fiecare contravenție constatată, este excesivă fata de imprejurarile comiterii acestora.
Astfel, așa cum recunoaste chiar si intimata in intampinare precum si petenta in cuprinsul plangerii formulate, la momentul la care a început controlul, registrul unic de control nu fusese achiziționat de către petentă. Cu toate acestea, pe timpul desfășurării controlului, petenta prin reprezentanții săi a procedat la achiziționarea registrului unic de control care a și fost prezentat reprezentanților intimatei. În aceste circumstanțe, se poate observa că petenta a avut o atitudine cooperantă, a înțeles faptul că a încălcat prevederile legale și a acționat imediat pentru remedierea situației create, instanța ținând cont și de atitudinea petentei pe parcursul procesului, aceasta recunoscând săvârșirea faptelor contravenționale.
Astfel, art 5 din OG 2/2001 stabileste ca sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar art 7 din acelasi act normativ prevede ca avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de o gravitate redusa si consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului pentru fapta savarsita.
De asemenea potrivit art 21 alin 3 din OG 2/2001 in aplicarea sanctiunii se va tine seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
Avand in vedere textele legale menționate anterior, instanta apreciaza ca avertismentul va constitui o sanctiune indestulatoare pentru atentionarea petentei de a respecta dispozitiile legale motiv pentru care, in baza art 34 din OG 2/2001 va admite plangerea, va inlocui fiecare dintre cele două sanctiuni cu amenda în cuantum de 1.000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.11.2014 cu sanctiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta . SRL cu sediul în mun.Suceava, ..2, ., ., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/03.11.2014.
Înlocuiește fiecare dintre cele două sancțiuni cu amenda în cuantum de 1000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 03.11.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./18.05.2015/4 Ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1192/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1673/2015. Judecătoria... → |
|---|
