Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2049/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2049/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 2049/2015
Dosar nr._ - exercitare autoritate părintească -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 2049
Ședința publică din data de 9 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. M. L.
Grefier - S. E. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii având ca obiect exercitare autoritate părintească formulată de reclamanta D. L. E., în contradictoriu cu pârâtul M. E. D..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 2 aprilie 2015, apoi pentru astăzi, 9 aprilie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 23.09.2014 sub nr._, reclamanta D. L. - E., în contradictoriu cu pârâtul M. E. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să încuviințeze exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A. - K., în mod exclusiv de către reclamantă, suplinirea consimțământului pârâtului în vederea înscrierii minorei la școală în statul Malta, suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei în străinătate împreună cu mama sa, suplinirea consimțământului pârâtului necesar la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Suceava, în vederea eliberării pașaportului pentru minoră, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în cursul anului 2014, părțile au formulat o cerere de divorț la UNNPR la Societatea Profesională Notarială A. B. și A. B. B., solicitarea fiind finalizată prin emiterea certificatului de divorț nr. 5309 din 6 mai 2014 și a convenției prin care s-a stabilit locuința minorei M. A. – K., copil rezultat din relațiile de căsătoriei, în Mun. Suceava, .. 29, ..
În luna august 2014, i-a solicitat pârâtului să-și dea consimțământul pentru a părăsi teritoriul României împreună cu minora și a se deplasa în Malta, însă pârâtul s-a opus categoric, la fel cum a făcut-o și cu alte ocazii, respectiv în iarnă când a dorit să meargă cu minora în Dubai, la fratele său și în vară, când a refuzat semnarea unei procuri de părăsire a teritoriului României pentru un week-end în Barcelona.
Astfel, pârâtul a refuzat de fiecare dată să-și dea consimțământul pentru ca ea să poată părăsi România împreună cu minora, motivând că nu-i va acorda niciodată semnătura în ceea ce privește viitorul minorei decât dacă renunță printr-un act notarial la toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Ca urmare, după ce reclamanta a dat o declarație notarială prin care a declarat că nu are nici o pretenție financiară asupra bunurilor ulterioare sau viitoare dobândite în timpul căsătoriei, a reușit să plece cu minora într-o excursie, însă ajunsă acolo minora și-a manifestat dorința de a rămâne în Malta având în vedere că a mai studiat în străinătate între anii 2010-2011, când a frecventat cursurile claselor a II - a și a III - a în SUA, locuind acolo o perioadă cu ambii părinți, în timpul căsătoriei lor, dobândind astfel experiența studiilor în străinătate și învățarea limbii engleze. Cursurile școlii pe care o va urma în Malta se vor desfășura în limba engleză, ceea ce a reprezentat un motiv în plus pentru minoră să solicite a rămâne în acest stat.
Totodată, reclamanta a arătat că și-a găsit în Malta un loc de muncă stabil și foarte bine plătit, în calitate de asistentă într-un spital din acea zonă, închiriind o locuință modernă și foarte bine utilată.
În schimb, în momentul în care l-a anunțat pe pârât despre schimbarea pe care dorește să o facă în viața ei și a minorei, acesta i-a comunicat că nu va obține niciodată consimțământul lui pentru înscrierea la școală și nici nu-l poate obliga în vreun fel. Față de această situație, reclamanta a arătat că, de la despărțirea părților, minora, deși este obișnuită să călătorească în afara țării, nu a mai ieșit din țară având în vedere că nu se poate ajunge la o înțelegere cu pârâtul.
În drept, au fost invocate disp. art. 398 rap. la art. 504 Cod civil, art. 996 și următoarele C.pr.civ., art. 18 alin. 2 și 89 alin. 1 și 2 din Legea 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, art. 17 alin. 2 din Legea 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată conform cu originalul (f.8-33).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 40 de lei.
Legal citat, pârâtul M. E. D. nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 1677 în data de 7 noiembrie 2014 de BNP I. Ș., prin care a arătat că este de acord ca fiica sa, M. A. – K., să fie în custodia mamei sale, el având cunoștință de faptul că minora este plecată și stabilită împreună cu reclamanta în Malta. Prin același înscris, pârâtul a arătat că dă respectiva declarație sub condiția ca, ori de câte ori minora se va întoarce în țară, mama să îl anunțe telefonic sau prin orice mijloc de sosirea minorei și să îi faciliteze comunicarea cu aceasta, fie telefonic, fie prin întâlnire directă (f. 43).
Aceleași aspecte au fost reiterate de mandatara pârâtului, M. M., la termenul de judecată din data de 19.03.2015.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora I. O. ( f. 70-71).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit certificatului de naștere . nr._ ( f. 9 ds.), minora M. A. - K. s-a născut la data de 25 martie 2002, fiind fiica lui M. E. - D. și M. (în prezent, D.) L. – E..
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de divorț nr. 5309 din 06.05.2014 eliberat de SPN „A. M. B. și A. B. B.” și convenția autentificată sub nr. 1070 din 05.05.2014 (f. 11,12), părțile au divorțat la data de 06.05.2014, stabilind de comun acord ca autoritatea părintească asupra minorei M. A. – K. să fie exercitată în comun, de către ambii părinți, iar locuința acesteia să fie la locuința mamei din municipiul Suceava, Bld. G. E. nr. 29, ., ., reclamanta obligându-se ca în situația în care își va schimba domiciliul sau reședința să îl anunțe pe pârât în vederea respectării dreptului său de a avea legături persoanle cu minora.
Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârât și probate prin declarația autentificată sub nr. 1398/01.09.2014 la SPN „I. Ș., I. D.” (f.25-26), la data de 01.09.2014, pârâtul și-a dat acordul ca în perioada 08.09.2014 – 20.12.2014, reclamanta să poată călători împreună cu minora în scop turistic în Malta, Spania, Franța și Dubai.
Reclamanta a plecat cu minora în Malta, iar începând cu data de 15.09.2014, s-a angajat ca asistentă de salon cu normă întreagă în Malta, localitatea Msida, la Spitalul „Mater D.”. Totodată, la data de 09.09.2014, reclamanta a încheiat și un contract de închiriere pe o perioadă de un an de zile pentru un apartament situat la adresa Chequers Court, ap. 2, . kara BKR 4030, prețul chiriei fiind de 500 euro pe lună (f. 13-18).
De atunci, reclamanta se află împreună cu minora în această țară și, astfel cum rezultă din adeverința emisă de Școala Secundară „Saint Theresa, Liceul de fete” Mriehel, minora M. A. – K. este eleva acestei școli, frecventând în prezent cursurile clasei 2.3 (f. 69). Din declarația martorei I. O., instanța reține faptul că minora s-a adaptat bine la noul mediu de viață și la programul de școală, este în evidența medicilor și se bucură de tot confortul, reclamanta asigurându-i condițiile necesare creșterii și dezvoltării. Minora are o relație apropiată cu mama sa dar, în aceeași măsură, își dorește să păstreze legătura și cu tatăl său prin vizite și orice alte mijloace de comunicare (f. 70-71). Potrivit art. 403 Cod civil, „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile privitoare la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.
Această dispoziție legală are în vedere faptul că cele stabilite cu prilejul desfacerii căsătoriei părinților referitor la raporturile dintre părinți și copiii lor minori sunt expresia constatării și evaluării unei anume situații de fapt, caracterizantă pentru perioada imediat premergătoare divorțului, însă circumstanțele avute în vedere la acel moment au propria lor dinamică astfel încât este posibil ca, pe parcurs, să intervină evoluții care să facă necesară reconsiderarea măsurilor luate cu privire la copii.
Pe calea prezentei acțiuni, justificat de schimbarea împrejurărilor avute în vedere la data încheierii convenției nr. 1070/05.05.2014, respectiv stabilirea minorei (împreună cu mama sa) în Malta și înscrierea copilei pentru a frecventa cursurile școlare în această țară, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către ea, cu respectarea dreptului pârâtului de a păstra legături personale cu minora și de a fi informat cu privire la dezvoltarea sa și la orice schimbare ce ar interveni în viața minorei.
Conform art. 504 C.civ., „Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii”, dispoziție ce face trimitere la prevederile art. 396 și urm. din Codul civil potrivit cărora, „instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă”.
Potrivit art. 397 C.civ., „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel” iar „Dacă există motive temeinice, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți” - art. 398 alin. 1 C.civ.. Rezultă, așadar, că numai cu titlu excepțional, dacă există motive temeinice și interesul superior al copilului o reclamă, se poate hotărî ca exercitarea acestei autorități să revină doar unuia dintre părinți. Ori, în cauza de față, din probatoriu administrat ca și din susținerile concordante ale părților, rezultă că minora se află în Malta, unde locuiește doar împreună cu mama sa. Ca atare, orice decizii ce urmează a fi luate în privința minorei (în legătură cu pregătirea sa școlară, starea de sănătate, eventuale deplasări, etc.) și care ar reclama urgență, ar putea fi întârziate prin lipsa acordului din partea celuilalt părinte care locuiește în România. Răspunzând cererii de față, pârâtul a depus la dosar declarația sa autentificată sub nr. 1677 din 7 noiembrie 2014 la BNP I. Ș., prin care a arătat că este de acord ca fiica sa, M. A. – K., „să fie în custodia mamei sale”, el având în vedere faptul că minora crește și se dezvoltă în Malta (f. 43).
Potrivit dispozițiilor art. 506 din Codul civil „Cu încuviințarea instanței de tutelă, părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.
Prin urmare, ținând cont de interesul superior a copilului, astfel cum este definit în Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, și care cere ca ambii părinți să rămână implicați în deciziile ce îl privesc pe copii, ținându-se seama de posibilitățile materiale ale părinților, de vârsta și de nevoile minorului, de legăturile de afecțiune care există între părinți și copil precum și de acordul părților manifestat în prezenta cauză, în temeiul art. 397 din Codul civil și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța va încuviința exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A. - K., născută la data de 25.03.2002, în mod exclusiv de către reclamantă.
În ceea ce privește cererea de suplinire a consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorei M. A. - K. în străinătate, împreună cu reclamanta, pentru eliberarea pașaportului minorei ca și pentru înscrierea acesteia la școală, în statul Malta, instanța reține că, potrivit art.17 alin. 2 din Legea 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
De asemenea potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, „deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare”.
Analizând, în acest context, interesul minorei în a rămâne în statul Malta, alături de mama sa, instanța reține că o astfel de măsură poate fi benefică pentru copil, minora având posibilitatea de a obține o pregătire școlare în străinătate, de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la evenimente care ar avea o înrâurire benefică asupra dezvoltării sale intelectuale și sociale.
Mai mult, astfel cum s-a reținut anterior din declarația de martor, minora s-a adaptat foarte bine la noul mediu de viață, și-a făcut noi prieteni, cunoaște și vorbește fluent limba engleză, ea fiind deja familiarizată cu sistemul de învățământ din străinătate întrucât cursurile claselor a II-a și a III-a le-a urmat în SUA.
Instanța reține, totodată, împrejurarea că în prezenta cauză paratul nu a făcut dovada faptului că această măsură ar dăuna intereselor minorei și nici a faptului că reclamanta intenționează a-l îndepărta de minoră ori de a-l împiedica să mai aibă legături personale cu fiica sa.
D. urmare, pentru aceste considerente, instanța va dispune suplinirea consimțământului pârâtului în vederea înscrierii minorei M. A. - K., născută la data de 25.03.2002 la școală, în statul Malta. De asemenea, va dispune suplinirea consimțământului acestuia în vederea deplasării minorei în străinătate, împreună cu mama sa, reclamanta D. L. – E. precum și la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Suceava, în vederea eliberării pașaportului pentru minora M. A. - K., CNP_, născută la data de 25.03.2002, fiica lui M. E. - D. și M. L. - E..
În virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect exercitare autoritate părintească formulată de reclamanta D. L. - E., CNP -_, cu domiciliul ales la SCPA B. din Suceava, .. 16, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul M. E. - D., CNP -_, domiciliat în Bacău, .. 71 și în Bacău, ., ., Bacău.
Încuviințează exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A. - K., născută la data de 25.03.2002, în mod exclusiv de către reclamantă.
Suplinește consimțământul pârâtului M. E. - D. în vederea înscrierii minorei M. A. - K., născută la data de 25.03.2002 la școală, în statul Malta.
Suplinește consimțământul pârâtului M. E. - D. în vederea deplasării minorei M. A. - K. în străinătate, împreună cu mama sa, reclamanta D. L. - E..
Suplinește consimțământul pârâtului M. E. - D. la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Suceava, în vederea eliberării pașaportului pentru minora M. A. - K., CNP_, născută la data de 25.03.2002, fiica lui M. E. - D. și M. L. - E..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
5 ex
| ← Curatelă. Sentința nr. 8/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1887/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
