Ordin de protecţie. Sentința nr. 5940/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5940/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 5940/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.5940
Ședința camerei de consiliu din 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: H. E. D.
Grefier: L. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror Z. A. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta O. I., în contradictoriu cu pârâtul O. D..
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, se prezintă reclamanta (legitimată cu C.I. . nr._, CNP_), avocat din oficiu C. M., pentru pârât, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța acordă cuvântul pe competența de soluționare a cauzei.
Reclamanta având cuvântul arată că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Avocat C. M. pentru pârât apreciază că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 25 alin.1 din legea nr. 217/2003, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța procedează la luarea unei declarații reclamantei depoziția acesteia fiind consemnată într-un proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța acordă cuvântul părților pe probe.
Reclamanta având cuvântul solicită admiterea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martora Policiuc M. prezentă astăzi în instanță.
Avocat C. M. pentru pârât, arată că pârâtul nu a luat deloc legătura cu ea astfel că este în imposibilitatea de a propune probe. În ceea ce privește proba testimonială arată că lasă la aprecierea instanței necesitatea administrării acestei probe.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu probele solicitate de reclamant ca fiind utile soluționării cauzei.
În temeiul art. 258 C.p.c raportat la art. 255 Cod proc. civilă, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente și concludente, va încuviința pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba testimonială cu martora Policiuc M..
În timpul audierii numitei Policiuc M. în calitate de martor, față de precizările acesteia în sensul că și ea dorește să fie pusă sub protecție, instanța a întrebat reclamanta pentru cine dorește să se emită ordinul de protecție iar aceasta a arătat că pentru ea, fiul său și mama sa Policiuc M..
Față de precizările reclamantei, instanța a revenit de la încuviințarea probei testimoniale cu martora Policiuc M., procedând la luarea unei declarații acesteia, depoziția ei fiind consemnată într-un proces verbal separat atașat la dosar.
Având în vedere că din declarația numitei Policiuc M. a reieșit că pârâtul s-ar întoarce în țară în jurul datei de 16.12.2015, avocat C. M. pentru pârât solicită acordarea unui termen de judecată pentru a putea lua legătura cu acesta.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se impune acordarea unui termen de judecată, dat fiind că pârâtul a fost citat legal, la dosar este dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta și având în vedere că informația că ar reveni în țară în jurul datei de 16.12.2015, nu este sigură.
Instanța respinge cererea de acordare a unui termen de judecată întrucât pârâtul a fost citat la domiciliul său și nu s-a formulat cerere de amânare a judecății.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în fond.
Avocat C. M. pentru pârât solicită respingerea acțiunii ce neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt date motivele pentru emiterea unui nou ordin de protecție. A mjai arătat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă un comportament neadecvat al pârâtului, amenințările au fost înainte de emiterea primului ordin de protecție iar afirmațiile reclamantei sunt transmiteri indirecte. Mai mult decât atât pârâtul și-a respectat primul ordin de protecție, în prezent fiind plecat din țară.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că pârâtul prezintă un real pericol, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din 27.11.2015, reclamanta O. I., a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului O. D., urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de reclamantă, de minorul O. V. și față de mama reclamantei Policiuc M., obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate, față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a reclamantei, interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, încredințarea copilului minor O. V. sau stabilirea reședinței acestuia.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a formulat cererea motivat de violența, agresivitatea, consumul mare de alcool din partea pârâtului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.8-14).
La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2015 instanța a procedat la luarea unei declarații reclamantei și numitei Policiuc M., depoziția acestora fiind consemnată în procese verbale separat atașate la dosar filele 25, 26 dosar.
Legal citat pârâtul s-a prezentat în instanța și nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Art. 23 alin. 1 din același act normativ prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Totodată, conform art. 33, la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
În baza acestor dispoziții legale reclamanta O. I. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul O. D..
Prin sentința civilă nr. 4121 din 08.09.2015, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Suceava a admis în parte acțiunea reclamantelor Policiuc M. și O. I. și a pronunțat un ordin de protecție pentru o durată de trei luni în contradictoriu cu pârâtul O. D., obligându-l pe pârât să păstreze o distanță de minim 20 m față de reclamantele Policiuc M. și O. I., precum și de minorul O. V. (fiul reclamantei O. I. și al pârâtului O. D.), interzicând pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamantele. Totodată, a stabilit locuința minorului O. V. (fiul reclamantei O. I. și al pârâtului O. D.) la mamă, reclamanta O. I..
În soluționarea acestei cereri, față de dispozițiile art. 33 coroborate cu art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003, instanța este ținută să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție, și anume: existența unui act de violență asupra vieții, integrității fizice sau psihice sau libertății unei persoane, viața, integritatea fizică sau psihică, libertatea respectivei persoane să fie puse în pericol ca urmare a actului de violență. Instituirea ordinului de protecție impune existența stării de pericol, caracter urgent și provizoriu.
În aplicarea acestor condiții pentru soluționarea cererii principale formulate de către reclamanta, instanța reține ca neprobată existența unei stări de pericol în privința vieții, integrității fizice sau psihice a reclamantei și a persoanelor vizate prin ordinul de protecție.
Astfel, din susținerile reclamantei și ale mamei sale Policiuc M. reiese că pârâtul este plecat în străinătate de la sfârșitul lunii septembrie și că s-ar întoarce în țară în cursul acestei săptămâni.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâtul a respectat ordinul de protecție pronunțat, cu excepția situației când a fost sunată de acesta pe telefonul mobil.
Atât reclamanta, cât și mama sa au recunoscut că pârâtul nu le-a amenințat în mod direct după pronunțarea ordinului de protecție, arătând că au auzit de la consăteni aceste amenințări.
Astfel, reclamanta a precizat că de la pronunțarea primului ordin de protecție și până în prezent, pârâtul i-a transmis prin consăteni că se va întoarce în țară și va avea grijă de ea iar mama acesteia a arătat că în comună se vorbește despre faptul că pârâtul le va da foc la casă și le va omorî.
Având în vedere că pârâtul nu a amenințat-o direct pe reclamantă sau pe mama sa, că susținerile reclamantei nu au fost probate iar susținerile mamei sale cu privire la ce se discută în comună nu pot fi luate în considerare, față de faptul că în prezent pârâtul se află în străinătate, instanța constată că nu s-a dovedit indeplinirea conditiilor prevăzute de lege.
Astfel, din ansamblul probatoriu administrat nu rezultă indicii cu privire la faptul că viața, integritatea fizică sau psihică a persoanelor vizate este pusă în pericol de acțiunile pârâtului.
De asemenea, ordinul de protecție constituie o măsura urgentă și provizorie, neputând avea efecte permanente.
Caracterul preventiv și urgent al măsurii de protecție rezultă din dispozițiile art.24 din același act normativ care prevăd expres că durata masurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecator nu poate depași 6 luni de la data emiterii ordinului.
În consecință, interpretarea coroborată a textelor de lege conduce la concluzia că ordinul de protecție nu poate fi instituit decât dacă măsură este de strictă și esențială necesitate pentru protecția vieții, integrității sau libertății persoanei reclamante.
Instituirea ordinului de protecție este necesara doar dacă viața, integritatea sau libertatea persoanei este în mod actual și real pusă în pericol și chiar și în aceste condiții protecția nu poate fi oferită decât pe o durata limitată în timp.
În consecință, instanța constată că nu se impune emiterea ordinului de protecție.
În privința onorariului avocatului din oficiu numit pentru pârât, instanța va dispune ca plata acestuia în cuantum de 100 lei să se facă din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Onorariul de 260 lei menționat pe delegație nu este proporțional cu consultanta juridica acordata părților, instanța apreciind că suma de 100 lei corespunde activității desfășurate de avocatul numit din oficiu.
Totodată, în temeiul art 453 Cod pr. Civ., instanța va obliga pe reclamanta la plata cheltuielilor avansate de stat, în sumă de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului, onorariul urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3420/8.12.2015.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta O. I., CNP_, cu domiciliu în ., ., jud.Suceava, în contradictoriu cu pârâtul O. D. cu domiciliu în sat/com.Ipotești, ., jud.Suceava, ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamanta la plata cheltuielilor avansate de stat, în sumă de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului, onorariul urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.12.2015
Președinte,Grefier,
Red.H.E.D.
Tehn.L.M./4 ex./16.12.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1887/2015. Judecătoria SUCEAVA | Curatelă. Sentința nr. 936/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
