Plângere contravenţională. Sentința nr. 4996/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4996/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 4996/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4996
Ședința publică din 27 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: F. A.
Pe rol, pronunțarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. I. F. în contradictoriu cu intimata C. S.A.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015 redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 27 octombrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 25.02.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr._, petentul A. I. F. a contestat, în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. – C. procesul-verbal . 15 NR._/28.01.2015 solicitând anularea acestuia întrucât lipsește semnătura agentului constatator.
Cererea a fost legal timbrată (f. 11).
Intimata COMPANIA N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – C. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
La termenul din data de 09.06.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj N. și prin sentința civilă nr. 5796 pronunțată în data de 09.06.2015 a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Suceava care a înregistrat plângerea pe rolul acesteia la data de 10.07.2015.
La termenul din data de 13 octombrie 2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.01.2015 întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C., petentul I. F. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, constatându-se că în data de 17.10.2014, ora 22;00, a circulat pe DN 1 C km 18+392 m localitatea J., județul Cluj, vehiculul categoria B cu numărul de înmatriculare_, aparținând acestuia, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se invocă și din oficiu.
Astfel, instanța constată că lipsa semnăturii agentului constatator este menționată în dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una expresă, supusă condițiilor stabilite în art. 175 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța constată că acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat fiind făcută mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001.
Prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a înțeles să stabilească domeniul de aplicare a acestei norme. Conform acestor prevederi „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”. Din interpretarea acestui text rezultă că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică.
Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 3 din același act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. De asemenea, în același act normativ, legiuitorul a definit datele în formă electronică ca reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază că semnătura electronică este corelativă unui înscris în formă electronică, atât semnătura electronică, cât și înscrisul în formă electronică fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic. Or, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției aflat la dosarul cauzei, căruia i-a fost încorporat un „cod de bare” nu a fost primit nici de către petent și nici de către instanță prin intermediul unui program informatic pentru a se putea verifica semnătura agentului constatator și conținutul actului, ci a fost primit pe suport de hârtie.
În continuare, instanța amintește și dispozițiile H.G. nr. 1.259/2001 care în art. 22 prevede că „principiul de funcționare și procedurile de utilizare a semnăturii electronice sunt prevăzute în anexa nr. 7”, iar în respectiva anexa, este prezentat schematic modul de utilizare al semnăturii electronice.
În acest sens, la punctul 1 din Anexa 7 a H.G. nr. 1259/2001 sunt menționate entitățile definite de Legea nr. 455/2001, care participă la circuitul parcurs de un înscris în formă electronică autentificat prin semnătură electronică, precum și calitatea și rolul acestor entități.
Conform acestor norme de aplicare a legii, cei care au atribuții în procesul de autentificare cu semnătură electronică a unui înscris în formă electronică sunt: clientul - care este deținător al unui certificat; Registrul Furnizorilor de Servicii de Certificare - ținut de către Autoritatea de Reglementare și Supraveghere pentru Semnătura Electronică; Furnizorii de Servicii de Certificare - pot exista mai mulți astfel de furnizori pentru un singur client; destinatarul unui document semnat electronic; Registrul electronic de evidență a certificatelor eliberate de către.
De asemenea, instanța reține că în aceeași anexă sunt descrise fazele ce trebuiesc parcurse conform legii pentru ca o persoană să poată emite și utiliza înscrisuri în formă electronic autentificate prin semnătură electronică în activitatea curentă. Conform acestor proceduri, clientul va încheia un contract cu unul sau mai mulți Furnizori de Servicii de Certificare (dintre cei înscriși în Registrul Furnizorilor de Servicii de Certificare și aflați sub supravegherea Autorității de Reglementare și Supraveghere pentru Semnătura Electronică), contract pe baza căruia i se va elibera un certificat și dispozitivul (electronic/informatic) de creare a semnăturii electronice, iar certificatul respectiv va fi inclus în Registrul electronic de evidență a certificatelor eliberate de către furnizorul respectiv de certificate, în scopul publicității lui.
Instanța reține că odată parcursă această etapă, clientul poate utiliza în activitatea curentă înscrisuri în format electronic autentificate prin semnătură electronică, adică va putea expedia către diverse terțe persoane acest gen de înscrisuri cărora li s-a atașat în prealabil semnătura electronică a acestuia, semnătură realizată din punct de vedere tehnic pe baza datelor de identificare a clientului cuprinse în certificat de către dispozitivului de creare a semnăturii electronice.
De asemenea, instanța reține că la primirea înscrisului respectiv (în format electronic), terțul destinatar va avea garanția că documentul provine de la persoana pretinsă a fi expeditorul acestuia, datorită „descifrării” (realizată prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar) semnăturii în format electronic atașată sau logic asociată respectivului înscris și care va putea fi interpretată datorită unei „chei publice” (care reprezintă de asemenea informație în format electronic) pe care o conține și care este pusă la dispoziția terților destinatari ai acestui gen de înscrisuri de către Furnizorul de Servicii de Certificare cu care clientul are încheiat contractul de furnizare a certificatului respectiv.
Cu privire la modul în care intimata a înțeles să facă aplicarea acestor norme în vederea implementării propriului sistem, instanța constată că agentul constatator identificat prin numele său în conținutul procesului verbal contestat este titular al unui certificat, având astfel calitatea de client în sensul Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001, certificat emis de către CERTSIGN SA, în calitate de Furnizor de Servicii de Certificare în sensul acelorași norme legale.
De asemenea, din analiza planșei foto depusă la dosar, de la locul și data constatării contravenției, instanța reține că această constatare s-a făcut prin mijloace electronice, în urma constatării contravenției rezultând un înscris în formă electronică la care a fost atașată semnătura electronică a clientului, respectiv a agentului constatator. Acest document în formă electronică a fost transmis de la locul constatării contravenției, respectiv locul în care este amplasată camera video de supraveghere la sediul intimatei, unde pe baza „descifrării” semnăturii electronice atașate, a fost recunoscut și imprimat pe suport de hârtie, rezultând astfel procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în cauză.
Prin urmare, instanța apreciază că odată cu transpunerea documentului din forma electronică în forma tipărită, semnătura electronică atașată documentului inițial își încetează orice funcție, fapt care impune concluzia că această semnătură electronică ce apare în conținutul procesului verbal nu poate să suplinească semnătura agentului constatator prevăzută de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, instanța reține că potrivit prevederilor art. 7 din același act normativ, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, și în situația în care instanța ar considera că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin atașarea unei semnături electronice, atâta timp cât intimata nu a făcut dovada că acea semnătură îndeplinește condițiile cerute de lege, instanța apreciază că în prezenta cauză este incident un caz de nulitate expresă, respectiv nesemnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, vătămarea fiind prezumată până la dovada contrarie.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul A. I. F. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.01.2015.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, instanța nu va mai analiza temeinicia faptei reținute în sarcina petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul A. I. F., CNP_, domiciliat în municipiul Suceava, ..12, ., . în contradictoriu cu intimata C. S.A.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., CUI_, cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 28.01.2015 emis de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.10.2015.
Președinte,Grefier,
A.A./A.F. 5 exp.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5015/2015. Judecătoria SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
